Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De cinci ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Tandemul Weber-Dorneanu lucrează bine. Deosebirea dintre Berceni și Chitila. Pentru cine a fost făcută Sfânta Împărtășanie?

● Întrebam aseară, la Digi24, în emisiunea Cap Limpede, câte amenzi de 20.000 lei, câte de 15.000, 10.000 sau 2.000 au dat polițiștii pe baza ordonanțelor militare? Ca să vedem cum s-au comportat în mod real în legătură cu „temerea” avocatei Poporului și a CCR, în cap cu nedormitul de grijă Dorneanu, că polițiștii au abuzat populația având la dispoziție intervalul de amenzi 2.000-20.000 lei.

Răspunsul e absolut grăitor. Media amenzilor la începutul lunii mai, deci după zilele „fierbinți” 1 și 2 mai, a fost circa 1.800 lei, adică sub 2.000 lei! Sub amenda minimă! Oamenii legii nu numai că nu s-au „aruncat” la sume mari, au înlocuit în multe cazuri amenda cu avertismentul.

În loc să vadă aceste cifre, avocata Poporului, tot atât a poporului cât e Casa Poporului a poporului, a sesizat curtea lui Dorneanu, care a executat la fel de orbește, fără să țină seama de realitate.

● Rezultatul? De pe 6 mai, data deciziei CCR care anulează toate amenzile, până pe 9 mai, numărul de amenzi a scăzut de 7 ori, de la 3.592 la 444. De ce? Pentru că polițiștii se simt desconsiderați și descurajați, nesimțiții și inconștienții, al căror număr nu va scădea niciodată, prind curaj. Tandemul Weber-Dorneanu a lucrat bine.

● Weber, avocata Moscovei și a lui Viktor Orban, a atacat cu grăbire la CCR starea de alertă, care nici măcar nu a fost instituită încă. În cazul în care curtea lui Dorneanu își face treaba pe 13 mai și o declară neconstituțională, cam cum vor mai putea fi sancționate abaterile de la regulile de protecție ale vieții și sănătății oamenilor? Căci numărul infectaților și cel al morților nu vor să scadă cu de-afurisenie...

● Nu înțeleg la ce bun pomelnicul de „permisii” la interdicția de a părăsi localitatea de domiciliu. Practic, lista excepțiilor acoperă toate scopurile pentru care ar ieși cineva. Și tot practic, unele derogări, de pildă „pentru evenimente familiale restrânse”, sunt neverificabile de către autorități, deci pot fi folosite fără jenă de toată lumea.

● Apoi, dacă eu vreau să merg pe jos, fără declarație, din Bucureștii Noi până în Berceni, adică aproape 20 km, am șanse să mă infectez sau să infectez cu mult mai mari decât dacă mă duc în Chitila, la doi pași de București. Și totuși, trebuie să bifez o declarație cât o zi de post pentru Chitila; pentru Berceni, nu.

Restricțiile privind călătoria în afara localității, cu mașina personală, cu autobuzul sau cu trenul, vor fi aceleași ca în cazul mijloacelor de transport din localitate. Pericolul de contaminare nu are cum să crească între localități sau în alte localități – firește, cu excepția celor declarate în carantină.

Prin urmare, logic și de bun-simț este ca, dacă se renunță la declarația pe proprie răspundere în interiorul localității, să se renunțe la ea și pentru părăsirea localității.

● Patriarhia își rezervă dreptul de a hotărî în legătură cu împărtășania. Adică, să continue, eventual, credincioșii să bea vin din același „potir” și să bage în gură aceeași linguriță. Căci, cum zicea purtătorul de vorbe al BOR, „în 2000 de ani, Sfânta Împărtășanie n-a infectat pe nimeni”.

● Bun așa. Dar atunci, măsurile de distanțare fizică în biserică, 8 m² între creștinii practicanți, masca, dezinfecția la intrarea în sfântul lăcaș, devin un soi de comedie mută. Ce sens mai au când credincioșii se împărtășesc salivă din salivă? Și pe urmă ies din biserică și se duc în lume... Același șpicher BOR zice că împărtășania nu poate fi o piatră de poticnire. Corect, căci e mai degrabă o piatră de mormânt. Dar, întrucât discursul laic nu are „a imixta” în decizia bisericii, apud dl. Bănescu, o să vorbesc înaltelor fețe pre limba lor: 

● Și pe când mergea El într-o sâmbătă prin holde, ucenicii Săi, pe cale, au început să smulgă spice. Și fariseii Îi ziceau: „Vezi, de ce fac ei sâmbăta ce nu se cuvine?”. Și Iisus le-a răspuns: „Oare niciodată n`ați citit ce-a făcut David când a fost în lipsă și a flămânzit, el și cei ce erau cu el? cum a intrat în casa lui Dumnezeu, în zilele lui Abiatar arhiereul și a mâncat pâinile punerii-înainte, pe care nu se cuvenea să le mănânce decât preoții, și a dat și celor ce erau cu el?”. Și le zicea: „Sâmbăta a fost făcută pentru om, iar nu omul pentru sămbătă; așa că Fiul Omului este Domn și al Sâmbetei”. (Marcu, 2,23-28)

● Și plecând de acolo, a venit în sinagoga lor. Și iată un om care avea o mână uscată. Și L-au întrebat, zicând: „Este oare îngăduit să vindeci în zi de sâmbătă?”... Ca să-L învinuiască. Iar El le-a răspuns: „Cine va fi între voi omul care va avea o oaie și, de va cădea ea sâmbăta în groapă, nu o va apuca și o va scoate afară?”. Cu cât mai prețios decât oaia este omul! Așa că îngăduit este să faci bine sâmbăta”. Atunci i-a zis omului: „Întinde-ți mâna!”. El a întins-o și mâna și-a revenit, sănătoasă ca și cealaltă. Iar fariseii, ieșind din sinagogă, au făcut sfat împotrivă-I, ca să-L piardă”. (Matei, 12,9-14)

Adevăr vă zic, deci, vouă, preasfinților, luând pilda Mântuitorului, împărtășania a fost făcută pentru om, nu omul pentru împărtășanie. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm