(Foto Guliver/Getty Images)
„Nu plantez că vin austriecii să taie! Să planteze cine a tăiat! Plantați pădurile vândute de FSN!” Nu doar când vine vorba de vot românii aleg să stea acasă. Acasă unde este cald și bine, unde pericolele nu-i ating. Dar, stai, dacă realitatea este alta? Dacă lipsa de informare, campaniile de marketing și comunicare asupra unor instituții deformează realitatea?!
Nu mi-au plăcut niciodată abuzurile. Nici de-o parte, nici de alta. Cred că se impune o limită în toate și în consecință militez pentru un echilibru. Și da, acest echilibru este valabil și când vine vorba de natură. Pe de o parte trebuie să conștientizăm că pădurea este o resursă și că din ea se produce hârtia igienică sau cea pe care tipărim la imprimantă, mobilă, lădițe, și așa mai departe. Și aer curat! Și are marele avantaj de a fi regenerabilă. Mare avantaj... Pe partea cealaltă, trebuie să conștientizăm că modul în care înțelegem să avem grijă de această resursă ne va prezenta ca pe niște gospodari adevărați care sunt în stare să lase generațiilor următoare moștenirea mai departe sau doar niște neisprăviți care nu se gândesc decât la cum să-și rotunjească veniturile, creând adevărate dezastre în jurul lor.
Referindu-ne la derapaje, aici cu siguranță ele pornesc și se termină cu dorința de profit. De la mic la mare. De la abuzurile și toate tăierile la ras de la sfârșitul anilor ’90 cauzate de retrocedările de păduri, pe care le vedem și la ora actuală în poze sau în realitate și terminând cu exploatările făcute „legal”, dar în care nu se ține cont de planul de exploatare, ci se preferă să se taie totul la ras din primul an, cauzând aspecte dezolante și generând ecosistemelor dezechilibre, toate au la bază un singur lucru: banul! Dar dacă până acum am vorbit de băgatul drujbei în pădure „legal”, există și derapaje de genul celor 38 de vagoane de lemn fără acte de proveniență de la Kronospan (aici și aici) sau de cazul Schweighoffer Reci, unde Garda Forestieră a confiscat 513 metri cubi de lemn (aici și aici). Plus alte cazuri, cu firme mai mici sau mai mari. Ce este foarte interesant, este că în mass-media mainstream genul acesta de știri nu apar. Căutați pe Google! Iar lumea urlă, pe bună dreptate când se întâmplă așa ceva, pentru că acea resursă este, de fapt, a noastră. Se taie din trupul nostru, suntem măcelăriți la propriu.
Însă a apărut Inventarul Forestier Național, care face o analiză pragmatică a situației actuale. Se face o dată la cinci ani, printr-o metodă statistică (normal, altfel nici nu s-ar putea) în care sunt analizate aproximativ 25.000 de suprafețe, pentru zona de șes de 2x2km, iar pentru zona montană de 4x4km. Pentru cei interesați de date brute vedeți aici, iar pentru o analiză a acestora vă recomand un articol excelent aici. Ce a reieșit? Faptul că la ora actuală EXISTĂ creștere de masă lemnoasă, în ciuda faptului că suprafața împădurită a scăzut un pic. Asta ar trebui să ne bucure nu-i așa?! Păi nu, pentru că analizând aceste date descoperim că pentru fiecare metru cub exploatat legal din pădure s-a mai tăiat ilegal încă unul. Iar acest lucru apare ca o confirmare la următorul raționament făcut de noi acum vreo 3 ani: la ora actuală există în jur de 3 milioane de gospodării care se încălzesc cu lemn în România. În condițiile în care fiecare gospodărie folosește pe an aproximativ 6 metri cubi, asta înseamnă anual 18 milioane metri cubi doar pentru încălzire. Dar stai, aceasta este cota noastră de lemn pe care o putem exploata anual conform acordului cu UE (vezi aici un raport foarte fain). Și atunci, unde-i lemnul pentru celelalte aplicații?! Paranteză, Ministerul Apelor și Pădurilor anunța anul trecut că masa lemnoasă tăiată ilegal a scăzut la 400.000 de metri cubi (vezi aici). Pe bune?!
Cineva a mințit cu știință, că doar nu vorbim de două căruțe. Pentru ce interese, pentru ce scopuri este clar din nou. Pentru bani. De fiecare dată bani, bani, bani... uitând sau nefiind interesant aspectul legat de mediu, de societate. Și atunci stai și te întrebi, așa, ca cetățeanul normal, păi am ce să fac? Mă resemnez pentru că în ciuda faptului că am avut o aplicație numită Inspectorul Pădurii și un Radar al Pădurilor, datele sunt cu totul și cu totul altele.
Pe partea cealaltă avem și cazuri în care asociații mai mici sau mai mari tot din raționamente financiare, înțeleg în a denatura, barem un pic, realitatea din teren. Exagerând realitatea. Că doar fiecare trebuie să-și justifice activitatea. Așadar, ca peste tot, adevărul este undeva la mijloc.
Avem ce face? Sau stăm și ne lamentăm de ineficiența sistemului și/ sau de lăcomia altora?! Cu siguranță nu! Tot timpul avem ce face. Atât timp cât conștientizăm și acționăm înspre mai bine, fiecare cum putem. Cu pași mici, pentru că miracolul clipei și al prezentului este chiar esența existenței. A fiecărui om, dar și cumulat, al cetății.
În România de câțiva ani a început să devină un obicei ca primăvara să plantezi. Există asociații mai mici, mai mari, proiecte locale sau proiecte naționale. Mulți plantăm! Ceea ce este bine. Printre proiectele mai mari se remarcă Plantăm fapte bune, Tășuleasa Social, Plantează în România, dar și alții. Și evident Romsilva, care alături de ocoalele silvice private, în baza Codului Silvic, art. XI, ar trebui să facă „dezvoltarea conștiinței forestiere”. Unii o fac, alții n-o fac, alții nu știu că trebuie să o facă. Aici poate fi pornită o discuție extrem de largă referitoare la cauza pentru care asta nu se întâmplă la o scară mare, așa cum ar fi normal. Inclusiv, conform art. 79, lit. b, a aceluiași Cod Silvic, care cere crearea unui minimum de cunoștințe profesionale la proprietarii de păduri. Or, cunoștință profesională înseamnă și modul în care educi. O educație practică ce creează adevărate ancore. De ce? Pentru că acțiunea de plantare ne face să ne simțim creatori, ne face să ne simțim responsabili pentru ceea ce schimbat în jurul nostru. Pentru că actul de plantare nu este doar unul adresat mediului, ci are o componentă socială foarte importantă, pentru că naște rădăcini în sufletul voluntarului.
„Aici am plantat când eram mic” mi-a spus la un moment dat un voluntar trecând pe lângă curtea unei școli. Normal, era mândru. Iar actul în sine sădise în el o apartenență, o identificare cu locul acela. Și toți copiii pe care îi avem la acțiunile pe care le organizăm pleacă cu o experiență care-i schimbă.
La începutul proiectului Plantează în România, au încercat unii să ne pună bețe-n roate și ne-au făcut plângere penală pe ideea că am plagiat o acțiune de plantare. Normal, cazul a fost închis pentru că cei ce au făcut cercetarea penală au înțeles că prima acțiune publică de plantare a fost făcută pe vremea lui Ștefan cel Mare. Nu avem cum să plagiem ceva ce avea o vechime atât de mare. Așadar avem tradiție și pe această direcție, simțim nevoie de a ne manifesta în acest fel. Cred eu, ne definește.
Dar ziceam despre componenta socială și despre faptul că schimbă comunități. Modul în care funcționăm noi este bazat pe identificarea punctuală a unor necesități sociale pe care le are comunitatea, iar asta se transpune, de exemplu, prin necesitatea unei stabilizări de sol contra alunecărilor de teren, sau crearea unor perdele forestiere care să oprească zăpada la marginea unui sat sau plantarea pe terenuri degradate. Și da, plantăm acolo unde silvicultorii nu au interes sau nu pot ajunge. Mai bine spus, încercăm să venim în sprijinul lor, al comunităților. Mai mult decât atât, nu schimbăm doar comunitățile, ci ne schimbăm și pe noi înșine, pentru că la fiecare acțiune participă atât voluntarii care înțeleg să susțină proiectul nostru, dar și membrii comunității unde plantăm. Dar și jandarmi, armată sau alte instituții alte statului. Și atunci acțiunea se transformă într-un eveniment care are la bază cuvântul „împreună”. Un împreună adresat naturii și adresat cunoașterii celuilalt. O societate eterogenă care devine omogenă cu ajutorul naturii. Natura care ne face mai înțelegători, mai sensibili. Mai umani! Iar după o acțiune de plantare, întrebarea „Când mai plantați?” apare pe buzele multora.
Astfel încât, după cele spuse nu pot decât să vă invit să vă implicați la primăvară. Neapărat cu familia!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Or fi utile dar mi se pare mult mai simplu și mai de necombătut să comparăm imaginile de pe satelit din anii pe care vrem să-i comparăm.
Iar despre poziția autorităților vorbește, f clar, distrugerea "Radarului pădurii" - îi deranja prea mult! Deci cum s[ le cred?!
Tu chiar nu iti dai seama ca noi nu ne putem alege lideri buni, pentru ca nu avem oameni de calibrul asta?
Tu chiar nu iti dai seama ca am avut toate libertatile posibile, in ultimii 30 de ani, si ne-am dovedit la fel de prosti cum eram inainte: fara autostrazi care sa ne uneasca cu Europa, fara companii autohtone care sa produca ceva bun la nivel international...