Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Tehnica Rățoiul Șchiop sau strategia de vânzare a bătrânicii care îți oferă ultima funie de usturoi „să plec și eu acasă”

femeie - usturoi

Foto: Getty Images

Poate că ți s-a întâmplat uneori să mergi spre piață și să întâlnești o bătrânică cu o funie de usturoi în mână, care să se roage de tine să o cumperi, pentru că „e ultima și vreau și eu să plec acasă”. Impresionat, o iei și pleci mai departe să-ți termini cumpărăturile. Surpriza e că, la drumul de întoarcere, bătrânica e tot acolo, cu altă funie de usturoi în mână, dar cu același text: „Hai, mamaie, ia-o că e ultima și vreau să plec și eu acasă!”

Tocmai „ai fost făcut”. Ai băgat mâna în buzunar să cumperi ceva pentru care nu aveai neapărat o necesitate. Decizia de cumpărare a fost mai degrabă emoțională - ai fost impresionat și ai vrut să ajuți. S-ar putea însă ca a doua sau a treia dată când te întâlnești cu bătrânica, să zâmbești, să treci mai departe și să nu mai fii atât de impresionat încât să mai cumperi o altă funie de usturoi. Să nu mai ai încredere nici că e ultima, nici că vrea să plece și ea acasă.

În limbaj tehnic, ceea ce face bătrânica se numește Tehnica Rățoiul Șchiop - încercarea de a obține un acord de la celălalt „dându-te lovit”, impresionând, victimizându-te pentru a forța o decizie de cumpărare.

Funcționează? Probabil că da - în unele cazuri, pentru că dincolo de calculele matematice, suntem oameni, suntem impresionabili, iar emoțiile joacă un rol important în deciziile pe care le luăm. Probabil că funcționează și pentru că nu vorbim de sume mari - de exemplu, dacă ar cere 100 de lei în loc de 10 lei pentru funia de usturoi, probabilitatea de a cumpăra se duce spre zero.

Chiar dacă în viața de business de zi cu zi nu negociem cu aceeași bătrânică, întâlnim și acolo Tehnica Rățoiului Șchiop. Atunci când vânzătorul ne roagă să mărim comanda sau să plătim în avans luna asta „ca să pot să-mi fac și eu planul”; sau îmi cere o favoare pentru că „ne cunoaștem și lucrăm împreună de atâta timp…” Buy-erii pot forța un discount suplimentar pentru că „urlă șefu’ dacă nu mă duc la el cu o ofertă îmbunătățită cu cel puțin 5%”.

Folosirea unor astfel de tehnici de negociere funcționează atunci când vorbim de decizii de cumpărare de valoare mică - unde procesul decizional este scurt, iar implicațiile unei decizii greșite nu sunt foarte costisitoare.

Spre deosebire de acestea, în cazul angajamentelor de valoare mare, folosirea unor astfel de tehnici de negociere duce la o scădere a vânzărilor de până la 21%. E puțin probabil să grăbesc luarea unei decizii de cumpărare pentru o mașină scumpă, dacă vânzătorul îmi spune că se încheie trimestrul și trebuie să încheie și el afacerea, pentru că altfel „mă dă șeful afară.”

De multe ori, când se gândesc la negociere, oamenii se gândesc la expresii, modalități sau tehnici pe care să le folosească pentru a-l convinge pe celălalt să bată palma. Acestea pot funcționa, însă doar atunci când angajamentele sunt mici, iar implicațiile financiare ulterioare nu sunt majore.

Altfel, negocierea este despre cum pot simultan genera și pretinde valoare dintr-o afacere și mai puțin despre cum să-l fac pe celălalt.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ehei, e mare tehnica aici. Cine are talent la vorbe si stie ce poate face "expresiva" o oferta, se descurca. Nevoia te invata, dar trebuie sa si ai rezistenta la esec. Sa intaresti din piele cand nu-ti ies pasentele si sa-ti ascuti mintea in a vedea ce e vulnerabil la oferta ta. Batranica cu usturoiul e stereotipica, o ajutam, totusi, pentru ca, de foarte multe ori chiar avem nevoie de usturoiul cu care ne-a iesit in cale si ne bucura sa-i facem vanzare...ea nu are jena ca se face de ras...micul castig o face imuna la jena....
    • Like 2


Îți recomandăm

Radu Jude la Paris

Adevărul e că nu ieșim în lume cu prea multe. Cu excepția performanțelor câtorva sportivi, începând cu David Popovici, a câtorva companii private care au trecut granița și aspiră la statutul de unicorni și a filmelor din „noul val”, România nu iese prea mult în evidență. De aceea, orice „ieșire în lume” face foarte mult bine imaginii unei țări în deficit uriaș de imagine internațională.

Citește mai mult

Theodor Paleologu, diplomat și președinte al Fundației Paleologu. Foto: Inquam Photos / Bogdan Buda

Pe fondul ascensiunii extremismului la nivel mondial, mulți se întreabă acum ce s-a întâmplat cu societatea și de unde a ieșit la lumină ura aceasta aproape perceptibilă fizic între oameni care nici nu se cunosc personal. Căci trăim, iată, vremuri în care amenințarea și injuriile sunt elemente la ordinea zilei. Mulți aproape că le ignoră, pentru că, pe nesimțite, ele s-au normalizat. Drumul de aici la agresivitate fizică e scurt. Și asupra acestui pericol atrag atenția mulți oameni ai cărților, care știu din istorie ce se întâmplă cu societățile în astfel de perioade.

Citește mai mult

politician - Foto: Mihajlo Maricic / Panthermedia / Profimedia

Bun, cartea Rinocerii e una despre o epidemie de “rinocerită”. Oameni de toate felurile, cu probleme normale și vieți ca ale noastre, află că în localitatea în care ei trăiesc au apărut niște rinoceri, deși situația era improbabilă. Pentru că rinocerii trăiesc pe lângă mlaștini, nu în zone secetoase, ca aceea din orașul lor. Foto: Mihajlo Maricic / Panthermedia / Profimedia

Citește mai mult

Victor Rebengiuc, Când rinocerii

Ca de obicei, bula s-a grăbit să tragă concluzii și să-i îmbrățișeze pe cei pe care îi cred vizați de piesă. Că n-au avut oportunitățile și privilegiile noastre (nu știu care noi că eu, una, nu m-am născut în puf). Că nu-și dau seama cât de nocivă e extrema dreaptă. Că o duc rău și, iată, ăsta e rezultatul unei revolte legitime. Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac.

Citește mai mult

 Chris M

Pentru Chris Simion-Mercurian, scriitoarea și regizoarea de teatru care a pornit visul, și pentru partenerul ei, Tiberiu Simion-Mercurian, întreaga călătorie a însemnat nouă ani de eforturi, sacrificii și momente de criză, dar și întâlniri și emoții imposibil de trăit altfel. „Nouă ani a durat. A început în 2016. A fost foarte complicat. Și foarte impredictibil.

Citește mai mult