TEHNOCRÁT, -Ă s. m. f. 1. adept al tehnocrației. 2. specialist într-un anumit domeniu. (< fr. technocrate)- sursa: dexonline.ro.
Ai nevoie de câteva televiziuni, ziare și publicații online și o garnitură de politicieni care să-ți spună că ziua e noapte și noaptea e zi. După 12 luni te vei trezi că mormăi ca ei, că tehnocratul e un hoț, incompetent, neștiutor, vânzător de țară și popor, aservit străinilor, tăietor de pensii, sau- cum am văzut în week-end titrat pe ecrane- lovitura pe care o pregătesc tehnocrații/ tehnocrații vor să rupă țara.
În doar un an, uriașa mașină de instituții media a reușit, oferindu-le scenă să evolueze politicienilor care au împărțit puterea prin rotație în ultimii 25 de ani iar astăzi au diverse probleme penale, să modifice semantic cuvântul tehnocrat. Asta deși este limpede ca lumina zilei că România nu a dus-o prost în ultimele 12 luni. Din ianuarie până în august investițiile străine au crescut cu 17,4% față de 2015, la 2,8 miliarde de euro.
Economia merge în sus, au fost făcuți pași importanți în reducerea birocrației. Hârtiile pe care partidele le-au așezat decenii la rând teancuri la ghișee ca să le dea funcționarilor de muncă și contribuabililor motive să fie umiliți, Guvernul Cioloș le-a tăiat în câteva săptămâni.
Evaluarea managerilor de spitale, verdictele de plagiat date pe bandă rulantă impostorilor academici și ridicarea titlurilor acolo unde a fost cazul, organizarea unui examen național pentru înlocuirea directorilor de școli unși politic cu oameni care să concureze pe post și să-l câștige pe bune, transparentizarea tuturor proiectelor din bani europeni prin urcarea lor pe site-uri- sunt toate măsuri care nu pot fi contestate decât de răuvoitori.
Măsuri pe care niciunul din partidele aflate la guvernare după 1990 nu le-a luat.
Cu un (guvern) tehnocrat nu se face primăvară. Imaginați-vă cât de importante ar fi fost schimbările în sănătate, educație, finanțe, administrație, birocrație, servicii sociale, justiție, economie, fonduri UE, dacă acest cabinet ar fi stat la Palatul Victoria 4 ani legați și ar fi avut susținere politică.
Am avut ocazia în ultimele săptămâni să vorbesc cu oameni din mai multe ministere. E o stare nocivă de așteptare. Unii numără cu calm zilele până la alegeri, când totul se va clarifica și vor reveni ai lor. Unii pitesc prin sertare dosare, proiecte și pachete legislative pe care le cer șefii. Fac un joc surd, ca să-l citez pe unul din funcționari, pe care partidul l-a adus la minister și l-a făcut om.
Ca el, sute, dacă nu chiar mii în toate instituțiile. Indivizi așezați pe linie politică, angajați ai sistemului public de stat care devin puternici la locul de muncă prin rotație, precum guvernează și partidele care i-au plantat. O dată unii, o dată ceilalți.
Opoziția guvernului Cioloș nu a fost nici măcar clasa politică, PSD, PNL, UDMR, care și-au dat mâna pe sub masă și au modificat legi în Parlament și prin comisii, cum au făcut cu legea educației (mutilată de Ecaterina Andronescu) sau legea care aplică un curs istoric de conversie pentru creditele în franci elvețieni.
Opoziția surdă, dușmanul tăcut, răbdător, nevăzut, caracatița cu mii de tentacule care a pus marea frână în acest an guvernării tehnocrate este acea parte ultrapolitizată a administrației.
După alegerile din 11 decembrie 2016, marea provocare a oricărui partid care are bune intenții ar fi nu să aducă tehnocrații în prima linie a guvernării, la nivel de miniștri și secretari de stat. Ci să înlocuiască indivizii din straturile 3, 4 și mai jos cu specialiști în anumite domenii. Un viitor exercițiu de guvernare tehnocrată ar trebui să fie pus în practică de jos în sus și nu de sus în jos. Iar dacă viitorul premier și membri ai cabinetului rezultat din alegerile parlamentare vor avea și susținere politică, atunci se poate vorbi despre adevărata reformă, în care politici decise la nivel înalt sunt aplicate și implementate profesionist de angajații din instituții.
Trebuie înlocuiți șmecherii puși cu mâna de politicieni în primele două-trei rânduri de management din toate ministerele și instituțiile subordonate cu profesioniști și specialiști.
Restructurarea administrației publice în toate domeniile de activitate care sunt finanțate de la buget este marea restanță a guvernului Cioloș, iar funcționarii știu și simt asta. De data aceasta i-au salvat de evaluare alegerile, pentru că nimeni din clasa politică nu a îndrăznit să vorbească despre reformă când ai aproximativ 1,2 milioane de angajați în toate sectoarele publice, potrivit estimărilor din 2015.
Singurul care a adus vorba timid despre această nevoie a fost vicepremierul Vasile Dâncu, dar tema s-a estompat în discursul său.
Infrastructura- fie că vorbim despre autostrăzi, căi ferate, transport subteran sau spitale regionale- aceasta ar trebui să fie marea temă de dezbatere a campaniei electorale din 2016, iar cetățenii care votează ar trebui să fie conștienți că toate taxele tăiate azi din accese de populism- că sunt 2 sau 102- fiecare creștere de salariu și pensie specială îi lasă fără metri de autostradă și țin România pe loc, dependentă de ajutoare sociale. Se circulă cu 45 de kilometri pe oră cu trenul, se înjură cu orele în trafic, se aglomerează la metrou stațiile mari și se moare din cauza infecțiilor intraspitalicești. Există în România această categorie de oameni pe care tăierea sau scăderea temporară a unor taxe și impozite nici nu o încântă și nici nu o determină să iasă să voteze. Sunt oameni conștienți că timbrul de mediu tăiat se va vedea în vreo acciză, că abonamentul radio-tv se va regăsi în altă formă, în alte plăți către bugete. O analiză bună, pe puncte, despre impactul eliminării timbrului de mediu și dezastrul de pe străzi face și George Buhnici, aici.
E trist să constați că unele partide nu au evoluat nici ca retorică și nici ca atitudine față de momentul mândru că sunt român. Pomeni electorale, accesarea instinctelor naționaliste, găunoase, în defavoarea planurilor de guvernare adevărate, care să aibă concretețe și surse de finanțare pentru autostrăzi, școli și spitale.
Cât despre eliminarea celor 102 taxe și impozite, Liviu Dragnea a urmărit două scopuri, pe care probabil că le-a și atins. A arătat că poate fi mai liberal decât liberalii într-o țară în care în linia de start pentru măsuri populiste, doctrinele cad, stânga face exact ce ar trebui să facă dreapta și invers. Președintele celui mai puternic partid a mai arătat că în Parlament, PSD este extrem de puternic și poate trece orice, oricând, în regim fast-forward- un semnal adresat inclusiv unei părți consistente din angajații ministerelor și instituțiilor, care îi așteaptă să revină.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Felul in care acest guvern a fost impus, fara negocieri parlamentare si in urma unei crize politice inexistente dar inventate cu abilitate pe Facebook, nu este de bun augur pentru o natiune aflata inca in copilaria democratiei.
Tragedia cumplita de la "Colectiv" a evidentiat impotenta, coruptia si nesimtirea unor autoritati locale. Insa nu guvernul vegheaza ca un grup de tineri sa petreaca o seara in siguranta la un club, ci autoritatea locala. Dar tragedia de la "Colectiv" a fost din pacate folosita ca pretext pentru rafuieli politice; o dovada in acest sens este ca la un an de la nenorocirea intamplata, Justitia inca nu a stabilit si condamnat vinovatii, supravietuitorii si victimele sunt treptat abandonate de autoritati, un idiot a fugit cu niste bani destinati victimelor, etc. Singurul lucru realizat, cu mare rapiditate si foarte profesionist, a fost caderea unui guvern legitim ales in Parlament si inlocuirea lui cu actualii guvernanti; cu dreptatea facuta in Justitie si cu ajutorarea victimelor si supravietuitorilor merge insa mai greu...
Tin neaparat sa subliniez ca nu sunt un votant sau un admirator al PSD ( sau al vreunui alt partid urmas al FSN ). Insa demiterea oricarui guvern, fie el si pesedist, trebuie sa fie apanajul Parlamentului si nu rezultatul unor rafuieli politice, fie ele patronate sau incuviintate de Presedinte si de cei care-l manevreaza ( sunt cu siguranta singurul alegator care crede ca dl. Johannis nu face nimic de capul domniei sale, lipsindu-i abilitatile politice, fie ele bune sau rele).
Insa in ceea ce priveste administratia locala si centrala, sunt intru totul de acord cu Dl. Livadaru: cat timp administratia nu se va reforma, in baza unor legi clare, care sa-i oblige pe functionari sa fie eficienti si respectuosi cu cetatenii, dar sa fie si recompensati cu salarii decente. Pana atunci insa, ramanem la trista realitate ca chiar daca vreun ministru vrea sa aplice nu stiu ce masura buna, daca functionarii de sub el vor, initiativa ministrului se neantizeaza.
In final, imi permit sa-i mai spun d-lui Livadaru un lucru pe care cu siguranta ca il cunoaste: pilonii unei natiuni democratice sunt Parlamentul si Presa; insa cu o conditie: parlamentarul, ca si ziaristul sau omul de televiziune sau de radio, trebuie sa judece si sa actioneze LIBER, fara constrangeri politice, economice sau ale organelor de forta ale Statului.
Parlamentul sau Presa nu au creat nicaieri dictatura; insa un presedinte sau o grupare politica, in complicitate cu institutiile de forta ale statului, pot face acest lucru; iata de ce trebuie sa sprijinim, ca cetateni, Parlamentul si Presa, si sa fim foarte suspiciosi cu Presedintii, ( mai ales cu cei supervotati), si cu institutiile de forta ale Statului.
Chiar si legile actuale, proaste si interpretabile, ii obligau pe primarul de sector si pe autoritatile locale de resort sa controleze conditiile pe care le ofera publicului Clubul "Colectiv". Acest lucru nu s-a facut: se vorbeste in lumea judiciara ca a fost vorba de mita si de incompetenta. La un an de la tragedie, inca nu s-au stabilit vinovatii, de vreun proces nici vorba inca, iar victimele si familiile lor sunt abandonate treptat de toate institutiile statului. De mentionat insa ca guvernul de atunci a cazut in 24 de ore !
Iar DNA este una dintre cele mai "de forta" institutii ale Statului. Cum altfel ar putea fi o institutie a statului daca poate umfla suspectii direct din strada sau din casa, in crucea noptii sau a diminetii, cu mascati inarmati pana-n dinti desi nu sunt suspecti de crima sau de trafic de droguri, si sa-i bage la arest preventiv chiar daca e vorba de fapte vechi de ani de zile si care nu prezinta pericol public ? Iar baza acestor arestari o constituie denuntul ? Ca probele se aduna abia dupa ce suspectul e bagat la racoare si nu inainte cum ar fi normal ? Daca ai trait ca adult in regimul comunist, atunci cu siguranta ca stii ca asa faceau procurorii comunisti cu "dusmanii poporului " ( secventele: "dat buzna in casa si ridicare cu mascati la 5 dimineata sau 2 noaptea, sau ridicare din strada, apoi arest preventiv, apoi mai vedem noi cine esti matale de fapt si toarna ca altfel stai aici cat vrem noi"-toate acestea erau metodele procuraturii comuniste si ale militiei ).
Din cate vad eu, desi arestul preventiv are anumite reguli, ele nu se aplica pentru politicienii care sunt adversarii celor care detin puterea in Stat la un moment dat. Cazuri precum Udrea sau Bica sunt in opinia mea demne de 20 de ani de puscarie daca se va dovedi tot raul facut de acesti oameni, dar retinerea lor in arest cu lunile, pentru fapte petrecute cu ani in urma, fara pericol public si ca urmare a unor denunturi, toate aste sunt pentru mine abuzuri clare comise de DNA. Iar dupa luni si luni de arest preventiv, aceste doua femei au fost eliberate, in vara zburdau liber in vacante, iar de vreun proces, nici vorba.
Nu uita si de dosarul Microsoft, unde s-au pronuntat condamnari blande, cativa anisori si confiscari simbolice ( in raport cu luxul financiar afisat de cei condamnati). Iar capii acestor furaciuni sunt liberi si cu banii la ei doar pentru ca au si-au turnat acolitii. Si nu uita ca lotul de condamnati din acest dosar va fi liber in 1-2 ani pentru "buna purtare" si vor continua sa traiasca imparateste cu banii adunati din furaciuni. In aceeasi perioada, o nenorocita de somera care a furat de la Mall un salam si o juma' de kil de carne tocata pentru cei 4 copii, a fost condamnata la 4 ani cu executare.
Iata de ce eu unul nu am nicio incredere in institutiile de forta ale statului, cu DNA la loc de frunte.
Iata de ce eu sunt singurul alegator care este de acord cu ataitudinea critica a d-lui Tariceanu fata de institutiile de forta ale statului.
asi adauga ca si caderea unui guvern prin vointa lui- adica nu prin impuscare, este democratica - chiar si daca initial a fost binecuvantat de parlament;
unde ar fi nedemocratia, negocierile si investirea lui ciolos au fost total legale sau "curat constitutionale"
or sa vina altii, si vor avea realizari mult mai marete, mai ales ...daca se vor rapota le "nimicul" realizat de guv ciolos.