Textul lui Dan Negru despre exmatricularea „proștilor” din școli m-a făcut să îmi pun niște întrebări...

*Delincvent e corect, doamna scriitoare!
Așa scrie în DEX!

Și dacă nu îl elimini, ce se alege de elevul agresor, potențial criminal? Dragă autor de articol, cum rămâne cu victima? Ce se alege de ea? Cum va mai fi profesor după aceasta experienta? Dacă profesoara ar fi fost un membru al familiei tale? Sora ta? Mama ta? Chiar tu...Ti-ai mai fi pus astfel de întrebări filosofice? Ti-ai fi dorit ca societatea sa fie "inclusiva" cu cel care a încercat sa te omoare? Sau cu cel care care a încercat sa-ti omoare sora, mama? De ce atâta toleranta fata de agresor, și niciun fel de înțelegere fata de victima?

exmatricularea nu e o solutie. Parintele si inspectoratul vor fi nevoiti asa sa depune eforturi si sa caute alta scoala sa il primeasca.
Lasatul repetent pt a gasi locul intelectual si emotional al copilului e solutia. Asa va putea ramane la nivelul unde are carente si sa aprofundeze. Nu toti copiii evolueaza la fel de repede, unii au un ritm mai lent.

Problema ramane: si ce facem cu profesorii ce trebuie exmatriculati a 2a zi?? lucrez in privat, am vazut destul de multi incompetenti concediati de pe o zi pe alta, dar niciun profesor desi mai mult de 50% din cei cu care avui de a face sunt incompetenti.

e o problema cu exmatricularile pt ca invatamantul de 10 clase (mai nou si mai vechi) este obligatoriu....sau macar pana la 16 ani cand clientii ar putea intra in campul muncii (in campul delicventei sunt primiti si de la 15 ani, cred)
si, autoarea nu e o utopista ci doar o politic corecta, asta e lectia pe care o stie, teza comunist-socialista, toti sunt la fel , doar mediul social si scoala sunt de vina etc, etc (de aia nici-un bula nu ajunge einstein)
si inca, daca sunt prea multi cartofi defecti, degradati , de unde atatia dascali dedicati, educatia costa si (noi) platim in speranta ca si cei educati, la randul lor, vor cotiza , cand vor fi in stare;

Cei care au probleme mari nu pot fi ajutati la gramada cu restul ci au nevoie de mai multa atentie. Acest lucru se poate incerca in scolile normale doar in detrimentul celorlalti elevi, fapt care duce la tensiuni cu parintii. In mod normal nu ar trebui sa fie toate scolile la fel, accesibile pentru oricine, fara criterii. In Germania dupa ciclul primar are loc o prima triere si se determina o separatie intre cei care pot si cei care nu. Astfel se evita ca un mar stricat sa contamineze toata lada.

Si ce te faci cu refractarii, impertinentii sustinuti de parinti inavutiti peste noapte din hotii? Ce te faci cu aia de isi injunghie profesorii, in plina clasa, fara remuscari? Ce te faci cu consumatorii si dealerii de droguri? Cu cei care sfideaza permanent si refuza sa asculte? Profesorii, asa cum sunt, unii cu aptitudini didactice, altii fara nu sunt martirii unor needucati de acasa, unor declasati ce braveaza cu acesta atitudine. Nu. Pentru astia era buna scoala de corectie si apoi, daca nu au tras invataminte, puscariile cu regim sever. Din cauza libertatii exagerate, a drepturilor fara obligatii s-a ajuns, in toata lumea, la dezastrul educational. Romania este o "maimuta" lipsita de inteligenta, care a inteles ca "eliberarea de sub rigorile comuniste" inseamna libera degenerare. Se vede asta la toate categoriile, la toate paturile sociale. Nu va mai puneti intrebari retorice si, mai ales, nu mai dati sugestii lipsite de ratiune. Cand veti fi in locul profesorilor sa vorbiti.

Pe vremuri copii stateau mai mult cu parintii decat acum. Slujbele era in general de 8 ore, iar parintii petreceau mai mult timp cu copiii. Se faceau teme impreuna si exista o "educatie" continua din partea familiei si imbogatita din partea scolii. Deasemenea perceptele morale ale societatii era erau diferite. Acum, din pacate lucrurile sunt pe dos si nu merg intr-o directie buna. Copii nu prea mai stau cu parintii, prin urmare educatia clasica este destul de subreda. "Imbogatirea" educatiei la scoala nu se mai intampla pentru ca nu mai ai pe ce sa construiesti, iar perceptele morale sunt diferite si in conflict. After-school este numai o institutie mercantila de a asigura o siguranta a copiilor pana vin sa ii ia parinti si cam atat Iar atunci cand parintii in sfarsit sunt cu ei, sunt mai mult prieteni sau frati mai mari decat parinti.
P.S. Lucrez la o firma care are multe vizite de elevi o saptamana altfel. Elevi de la scoli cu "pretentii" din oras si elevi de la scoli fara pretentii de la tara. In conceptia clasica de educatie care credeti ca dintre elevii celor doua scoli sunt mai atenti cu cei din jur, mai respectuosi, mai toleranti, mai calmi si mai linistiti?

Știu o întâmplare cu cineva care era veșnic ocupat cu firma pe care o pusese pe picioare, muncind de dimineața până seara. Comportamentul copilului său devenise insuportabil. În final, a ajuns la psiholog. România are o mentalitate comunistă, care a rezistat și va rezista încă vreo două-trei generații. Comuniștii considerau psihologia un fel de sperietoare. Era asociată cu nebunia, o toană bună pentru burghezia decadentă și capitalismul putred. Psihologul nu și-a găsit încă drumul în societatea românească. Este încă un marginal, un outsider.
Respectivul a ajuns la psiholog, pentru că, după ce se potolise, copilul întrase în depresie.

- Sunt foarte ocupat, a motivat el. Când vin acasă mai stau puțin, mănânc, mă uit la televizor și mă apuc din nou de lucru.
Psihologul l-a învățat însă un truc: chiar dacă mai ai pe zi doar cinci minute, petrece-le cu copilul tău. Fotbal o să tot fie, politică la fel, dar copilul tău o să crească, și o să vină o vreme când tu vei dori să-l vezi și el nu te va mai primi.

Școala nu are ce face într-o situație care ține de familie, într-o situație cu părinți absenți. Și nu e vorba aici doar de a câștiga niște bani - pe are oricum îi vei da pe doctori mai târziu - ci de iluzia PUTERII.
Să fi șef înseamnă PUTERE, să câștigi bani poate însemna PUTERE. Până și familia ta devine o posesiune. Ești șeful ei, ești PUTERNIC.

PUTEREA E UN DROG. Ești drogat cu putere, dar, ca orice dependent, nu-ți dai seama.

Comportamentul copilului tău va devia. Se va instala o tristețe fără margini, pe care o va umple cu ce va găsi la îndemână: abuz, dependență etc.

Ce-și poate dori orice copil? Părinți. Părinți PREZENȚI, nu ABSENȚI.

Școala nu poate face minuni și nu poate interveni acolo unde este rolul tău.

Adică profesorii pot face ceea ce părinții nu pot, să disciplineze copilul . Și asta cu tact, fermitate și reguli clare. În niciun caz cu pedepse. Cică nu funcționează pedepsele, doar recompensele. Suntem toți niște îngerași pe care societatea, compusă tot din îngerași, ne defectează.
"Unul vorbea urât și l-ai dezvățat" - serios? Așa, cu blândețe și iubire, nu?
Utopică viziune. Copilul ăla care vorbește urât asta aude acasă și în grupul lui. Ar fi o minune ca profesorul să aibă o influență mai mare decât familia și prietenii. Se poate întâmpla și asta, dar ca excepție.

Intrebare pentru autor: daca nu-l elimini, ce se alege de el, de colegi. profesori,de societate?