Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Theodor Paleologu: Totdeauna când mă întreabă tinerii ce să citească, întâi vreau să văd ce le place, iar în funcție de asta îmi adaptez răspunsul

Theodor Paleologu - Foto: Inquam Photos / George Călin

Foto: Inquam Photos / George Călin

Ori de câte ori este întrebat despre cărțile potrivite pentru un tânăr de 18 ani, Theodor Paleologu, fondator și președinte al Casei Paleologu, răspunde cu un sfat neconvențional: nu există o lectură obligatorie, esențial este ca tânărului să îi placă să citească și să își aleagă cărțile în funcție de propriile preferințe.

„Eu nu cred că trebuie să citească ceva anume un tânăr de 18 ani. În primul rând trebuie să îi placă. Totdeauna când mă întreabă tinerii ce să citească, întâi vreau să văd ce le place și atunci, în funcție de asta, îmi adaptez răspunsul. Deci ar trebui să știu cine e tânărul respectiv - nu un tânăr, în general - și încă o dată: nu trebuie. Importantă e plăcerea. Pentru că cititul e o imensă plăcere, este dintre cele mai mari plăceri, e la egalitate cu ce vă imaginați dvs mai plăcut, mai agreabil și mai euforizant”, a răspuns Theodor Paleologu la emisiunea „În fața ta”, de la Digi24. El a oferit totuși câteva sugestii de cărți pe care tinerii le-ar putea explora, pentru a experimenta bucuria lecturii. 

„Am o prietenă foarte dragă, de 47 de ani, care citește acum Frații Karamazov și o invidiez că descoperă târziu această capodoperă”

„(Tinerii - n.n.) să citească de pildă Plutarh, e foarte bun pentru tineri, e foarte formator, propune exemple, modele de virtute, să citească filozofie morală, să citească Manualul lui Epictet sau Marcus Aurelius sau Seneca, sau un dialog de Platon sau aforismele lui Schopenhauer - una dintre astea. Sau un roman foarte bun, de pildă Frații Karamazov - e foarte bun pentru adolescenți”, a sugerat Paleologu.

El și-a amintit cu entuziasm momentul când l-a descoperit pe Dostoievski, la vârsta de 14 ani - „am fost absolut pasionat” - adăugând că niciodată nu e prea târziu pentru astfel de lecturi. „Trebuie să vă spun că am o prietenă foarte dragă, de 47 de ani, care citește acum Frații Karamazov și o invidiez că descoperă târziu această capodoperă, eu am citit-o de multe ori. Cumva o invidiez că o citește acum pentru prima dată. Nu este niciodată prea târziu, oricând e bine să ne apucăm de citit asemenea cărți”, a subliniat eseistul.

„Mi se întâmplă uneori, când folosesc un cuvânt de genul  „mișto”, „nasol”, să îmi scrie cineva pe Facebook: Vai, dl Paleologu, nu m-aș fi așteptat să folosiți asemenea cuvinte! ”

Întrebat când a descoperit puterea cuvântului in discursurile publice, Theodor Paleologu a amintit că tatăl său, Alexandru Paleologu, a fost unul dintre cei mai importanți scriitori din a doua jumătate a secolului al XX-lea, iar prin intermediul lui a cunoscut mari personalități ale literaturii române, precum Nicolae Steinhardt, Andrei Pleșu, Constantin Noica. 

„Tatăl meu avea o plăcere extraordinară să folosească bogățiile limbii române," a subliniat Paleologu. El a menționat că uneori este criticat pe Facebook atunci când utilizează termeni precum „mișto” sau „nasol”, însă crede că utilizarea diverselor registre de limbaj este importantă de exemplu când cineva vrea să fie persuasiv.

„De altminteri mi se întâmplă uneori, când folosesc un cuvânt de genul asta - mișto, nasol - să îmi scrie cineva pe Facebook: Vai , dl Paleologu, nu m-aș fi așteptat să folosiți asemenea cuvinte! Dar e complet greșit, pentru că în orice limbă avem mai multe registre de limbaj, iar pentru a fi persuasiv trebuie să folosești toate registrele de limbaj. Bun, să nu abuzezi, dar ai nivelul elevat, apoi nivelul obișnuit, nivelul familiar și argotic. Argoul e foarte bogat”, a mai spus Paleologu. „Gândiți-vă că limba română este extraordinar de interesantă, pentru că avem multe cuvinte pentru același lucru. În franceză există "amour", în engleză "love". În românește avem trei cuvinte diferite - dragoste, iubire, amor, la fiecare dintre aceste cuvinte," a subliniat el. "Avem prieten și amic, avem paradis și rai, și altele asemenea, pentru că limba este făcută din straturi suprapuse. Și asta face o mare bogăție, fără a mai vorbi de regionalisme”, a explicat el.

„Îmi aduc aminte cum îl suna tata pe la 6 dimineața pe Steinhardt și spunea: Părinte, binecuvântează. Domnul. Și după-aceea:  Băi, Nicule, ce ai făcut cu cutare...”

Theodor Paleologu a împărtășit recent la emisiunea „În fața ta” de la Digi24 amintiri inedite despre legătura strânsă dintre tatăl său și scriitorul Nicolae Steinhardt. „Venea și pleca, era argint viu. De altfel, erau amândoi foarte matinali. Îmi aduc aminte cum îl suna tata pe la 6 dimineața pe Steinhardt și spunea: Părinte, binecuvântează. Domnul. Și după-aceea: Băi, Nicule, ce ai făcut cu cutare, uite ai scris articolul ăla.... Și începeau discuțiile lor prietenești”, a rememorat Theodor Paleologu.

„Societatea românească ar avea nevoie de un spirit tonic, elegant și totodată plin de voioșie”

În 2019, când s-au împlinit 100 de ani de la nașterea lui Alexandru Paleologu, Theodor Paleologu a scris câteva scrisori adresate tatălui său, subliniind că societatea românească ar avea nevoie de un spirit tonic, elegant și plin de voioșie, așa cum a fost acesta. „Uneori făceam referințe la actualitatea politică și într-una dintre aceste scrisori îi spuneam că ce grozav ar fi să râdem împreună de asemenea gogomanii. Tata avea foarte mult umor, avea forța să râdă și când era în închisoare. Pentru el râsul era o cale a mântuirii și ar fi râs copios. Societatea românească îi duce lipsa, nu numai eu îi duc lipsa tatălui meu. Societatea românească ar avea nevoie de un spirit tonic, elegant și totodată plin de voioșie”, a spus Paleologu.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Eu însumi l-am citit pe Dostoievski, inclusiv Frații Karamazov. . Când am recitit, pe la 28 ani Frații Karamazov am realizat că la cei 14 ani nu realizasem în profunzime mesajul nu numai religios dar nici geniul acestui mare, mare scriitor și gânditor. Folosirea acestui „mișto”, „nasol” din argou era folosit pentru a caracteriza o carte, un film un eveniment dintr-o totală lipsă de a folosi o minimă argumentație de ce o carte sau un autor este „mișto”,. Să mai spun de ce? Deci, zic, nu folosirea argoului este o problemă ci când și pentru ce îl folosești. Pentru multe calități l-am apreciat le modul cel mai înalt pe Alexandru Paleologu. Spre exemplu a fost , la noi, singurul care a argumentat ce mare importanță are critica literară și nu numai, orală. Acum Domnul Paleologu folosește în loc de mișto, , „super, e OK, care au înlocuit „mișto” și „nasol di aceleași motive.
    • Like 0


Îți recomandăm

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult

RetuRO

Sunt pline rețelele sociale cu postări ale oamenilor care descriu că simt furie, frustrare, neputință, când văd deșeuri în Lacul Roșu sau lacul cu nuferi din Ipoteștii lui Eminescu, în stațiuni montane sau pe litoral. Le vedem peste tot - pe stradă, pe marginea drumurilor naționale, în tren, din tren, pe lângă calea ferată, în grădinile blocurilor, în gropile de gunoi de la marginea satelor, pe albiile pârâurilor și râurilor, în păduri.

Citește mai mult