Foto: captura Youtube
Un clip electoral al PSD face ravagii pe rețelele de socializare. Cu câteva milioane bune de vizualizări, materialul video este făcut pe baza melodiei „Unde dragoste nu e, nimic nu e”, interpretată de Gheorghe Gheorghiu. Pe parcursul montajului avem diferite persoane, toate la o vârstă înaintată, care recită versurile. Personajele sunt în diferite ipostaze: bunicuța cu plăcintă de mere pe masă, croitoreasa, mecanicul, pensionarul care poartă emblematică vestă din blug – aia cu care umblă și Cristoiu –, doamna care citește în parc, profesorul și medicul în vârstă, toate în același registru. La final auzim „PE-SE-DE, creștem pensiile în mod echitabil.” Nu avem niciun tânăr care lucrează la corporație, nicio domnișoară care stă la coffee shop, eventual cu un pahar decorat cu abțibilduri tâmpite pe care a dat 30 de lei și din care soarbe în timp ce bate în tastele unui laptop decorat cu alte abțibilduri tâmpite. Și nu avem nici trotinete, nici promisiunea unui trai mai bun pentru tineri. Cum spuneam, clipul a fost urmărit de câteva milioane de oameni, iar cel mai mare partid din România a ales să își facă campanie electorală adresându-se exclusiv unei anumite părți a populației, comportându-se de parcă restul nu există.
Și, culmea, PSD are dreptate, tinerii nu există din punct de vedere electoral, tocmai de aceea nici nu se chinuie în vreun fel să-i atragă. Apropo de chinuit, în ultima vreme este dusă o cruciadă în toată regula din partea unei părți a presei pentru mobilizarea tinerilor la vot. Tot felul de campanii, întâlniri, influensări, toate în speranța că generația Z o să voteze...chiar, ce o să voteze, că un studiu a arătat că sunt înclinați spre AUR? Recunosc, în calitate de tânăr care face parte din generația Z, nu pot să privesc demersul decât ca pe un kitsch. „Mor de râs”, ca să folosesc limbajul specific, atunci când văd jurnaliști de 40 de ani, oameni formați în anii 2000, când presa încă nu devenise un circ sinistru, care poartă pantaloni de trening cu tur lăsat, merg la UNTOLD și acum fac pe progresiștii. Cred totuși că i-a bușit criza bărbatului care intră în vârsta a treia și au prins acum un moment să se mintă singuri, altfel am impresia că au stat de pomană pe lângă cei care i-au învățat meserie în urmă cu 15-20 de ani. Evident, demersul e greșit. Niște articole scrise în romgleză despre așa-zisele probleme ale generației Z – adică singura generație care nu a dat piept cu istoria – nu vor face ca în dimineața zilei de 9 iunie să iasă tinerii buluc la vot, ținând într-o mână telefonul și în alta trotineta sau cafeaua de 30 de lei cu abțibilduri. Sper că jurnaliștii care alimentează acest demers, și care au ani de presă cât am eu de viață, să înțeleagă că pierd timp prețios făcând asta. În timp ce ei țin predici în pustiu, presa de partid face o propagandă de toată frumusețea, crescând cotele sponsorilor. Sunt convins că cei care încearcă să mobilizeze tinerii au intenții bune, dar se vor izbi de un munte de indiferență. Tinerii trebuie să priceapă că dreptul de a fi băgat în seamă de politicieni se câștigă prin vot, nu cade din cer.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.