Foto: Alamy/ Profimedia Images
Toți turiștii străini care au vizitat Galațiul sau cei care au venit din motive profesionale, pe care i-am cunoscut, au remarcat numărul impresionant de mașini luxoase din oraș.
M-au întrebat de unde au atâția bani proprietarii să le cumpere, cu ce se ocupă, ce fac? Fiindcă în același timp, în contrast, au văzut oameni modești pe străzi, au remarcat subdezvoltarea generală, faptul că orașul este gri la propriu, că imobilele istorice zac în nepăsare, unele aproape de prăbușire, au simțit pe pielea lor lipsa oportunităților turistice, de agrement, de petrecere a timpului liber în general, cu atât mai mult cu cât vorbim despre un oraș înconjurat de ape, cu un potențial imens și nevalorificat.
Sursa banilor, în mare parte, este bine cunoscută: economia subterană merge de minune, fie că vorbim despre videochat, o adevărată industrie aici, sau alte „îndeletniciri” neortodoxe, banii venind din vestul Europei, „underground”. Nimic din acest „domeniu” nu se fiscalizează și uite așa parcul auto din Galați prosperă. Aici întâlnești mașini pe care mulți dintre occidentalii cu venituri de 5-6 ori mai mari ca ale noastre, și aici mă refer la muritorii de rând, cei care trăiesc din salarii, nu și le pot permite sau consideră că efortul financiar ar fi prea mare și nu este cazul, fiecare recunoscându-și puterea financiară, nefiind loc de snobism.
Este o discrepanță izbitoare, de altfel. Străinii cu care am discutat mi-au spus că această clasă, categorie socială sau cum s-o numi, ușor de identificat cu ochiul liber, nu prea este întâlnită la ei, lucru pe care-l știam. Este și firesc, acolo nu sunt premisele apariției și nici încurajării extinderii unei asemenea pături sociale. Acolo acea „middle class” care asigură dezvoltarea unei națiuni reprezintă majoritatea, iar la noi cu greu poate fi identificată.
Pe de altă parte, videochatul reprezintă o alternativă pentru tineri, chiar bănoasă și facilă, într-un oraș care nu mai oferă locuri de muncă, oportunități, investițiile fiind ca și inexistente. Banii se regăsesc pe undeva prin cheltuielile la terase, baruri, restaurante, pline toate, Galațiul stând foarte bine la acest capitol, în shopping-urile din mall, magazine, cu alte cuvinte banii există și circulă, dar ajută cu foarte puțin dezvoltarea comunității, fiind în mare parte nefiscalizați.
Și poate și dacă ar fi și nu ar fi direcționați unde și cum trebuie pentru dezvoltare, investiții, cum de cele mai multe ori se și întâmplă, tot în urmă am rămâne în comparație cu multe alte orașe transilvănene pe care le admirăm și unde ne-ar plăcea să trăim, cu un vibe atrăgător.
Conexiunile, infrastructura și investițiile merg mână în mână. Pentru noi podul care se construiește lângă Brăila înseamnă o rază de speranță.
La fel poate și terminalul modal de containere care s-ar construi în Port Bazinul Nou, despre care se vorbește de foarte mulți ani (dar nu s-a făcut nimic până acum) și care ar atrage mii de locuri de muncă, ar aduce o perspectivă optimistă pentru mulți tineri, care momentan nu își văd viitorul aici.
Dar toate acestea implică timp, ani irosiți, incertitudine și mulți, pe bună dreptate, nu pot aștepta.
În fond, de ce ar face-o?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
In rest pe langa faptul ca orasul este situat departe de "lumea dezlantuita" si in afara drumurilor nationale importante, nici autoritatile locale nu s-a gandit la o strategie de dezvoltare pe termen lung, in ciuda faptului ca ani de zile au avut o guvernare de aceeasi culoare politica cu autoritatile locale.
A fost mult mai usor sa stai degeaba sa nu faci nimic, Si acum culegi ce ai semanat. Adica nimic.