Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Totul a fost greșit cap-coadă

Protest Sorina

În urmă cu mai mulți ani, am participat la o aniversare a băiețelului unor prieteni, prieten la rândul lui cu băiatul meu cel mare. La eveniment a luat parte și o familie care, pe lângă băiatul pe care îl avea, adoptase și o fetiță cam de aceeași vârstă. După ce i-a așezat pe băieți pe canapea, la masă, mama adoptivă a făcut un gest care m-a marcat și m-a pus pe gânduri. I-a spus fetiței, cu subiect și predicat, să se așeze în genunchi, de partea cealaltă a mesei, în fața băieților, deoarece nu mai era loc pe canapea și pentru ea. Pentru că deja îmi observase expresia contrariată a feței, m-am abținut de la a mai face orice comentariu, deși eram revoltat de cele văzute. 

Faptele bune pot avea și ele în spate, interese egoiste. În materia adopțiilor, dacă scopul tău este altul decât împlinirea nevoii unui copil defavorizat, mai bine te gândești de două ori înainte de a lua o decizie, pentru că adopția este despre împlinirea nevoii unui copil, și nu despre împlinirea unei nevoi a adoptatorului.

Legea privind procedura adopției, 273/2004, începe prin enunțarea principiilor de la care nu se poate face abatere în cursul procedurii de adopție. Primul dintre acestea este principiul interesului superior al copilului. În cazul, deja foarte mediatizat, al Sorinei, dacă vom privi cu atenție, vom observa că toți factorii implicați au avut în vedere, dacă au avut vreunul, orice alt principiu, mai puțin pe acesta. Începând cu judecătorul care a pronunțat încuviințarea adopției internaționale în această speță, continuând cu Direcția pentru Protecția Copilului, cu asistentul maternal, cu procurorul care a „recuperat-o” pe minoră din custodia asistentului maternal, cu părinții adoptatori, cu cei care s-au indignat și mai apoi cu Procurorul General, fiecare dintre acești factori de decizie a pierdut din vedere tocmai interestul superior al copilului. 

Pentru că singurul „delict” de care se face vinovată această ființă este cel de a se fi născut. Or, plecând de la această realitate, nimeni nu are niciun drept să acționeze, sau să ia vreo decizie în ceea ce o privește, împotriva voinței ei.

Spre exemplu, înțeleg că pentru grave probleme psihice, mama firească a Sorinei a fost decăzută din drepturile părintești. Bun, este o măsură justificată, deoarece aceasta reprezenta un pericol pentru cei doi copii cărora le-a dat naștere. Însă așa aflăm că Sorina mai are un frate mai mare care, cel mai probabil, se află în aceeași situație cu ea. Mă întreb. dacă nu este, oare, în interesul (superior) al acestor doi frați să rămână cumva aproape unul de celălalt? Or, prin încuviințarea adopției internaționale pentru unul dintre aceștia, pe un alt continent, la mii de kilometri distanță, nu cumva le-a fost spulberată, aproape, orice șansă de a se regăsi la un moment dat, ei formând în continuare o familie? Sau, statul român a considerat, cu de la sine autoritate, că în momentul în care mama și-a pierdut drepturile părintești, acești copii nu mai au rădăcină comună și ar putea fi inclusiv împrăștiați prin toată lumea. Practic, prin această măsură, celor doi le-a fost negat dreptul la identitate.

Mergând pe fir mai departe, conduita asistentului maternal care, precizez încă de la început, este un părinte contra cost, este de departe cea mai nocivă în această ecuație. Din punctul meu de vedere, doar unei instituții a protecției copilului complet dezinteresată îi putea scăpa o astfel de conduită păguboasă. 

În primul rând, asistentul maternal are obligația de a asigura creşterea, îngrijirea şi educarea copiilor, în vederea asigurării unei dezvoltări armonioase – fizice, psihice, intelectuale şi afective, însă contribuind în același timp la pregătirea integrării acestora în familia adoptivă. Pentru că acesta din urmă este obiectivul final. În cazul de față, din documentele existente public deja, asistentul maternal căruia i-a fost încredințată spre îngrijire Sorina, a refuzat în mai multe rânduri s-o adopte. Apoi, din reacția avută de fetiță la momentul preluării pentru a fi predată familiei adoptatoare, rezultă foarte clar că aceasta nu a fost câtuși de puțin pregătită pentru integrare în familia adoptatoare, aș putea spune dimpotrivă chiar. În plus, asistenta maternală s-a opus punerii în executare a unei hotărâri judecătorești, faptă ce reprezintă un delict penal.

Momentul preluării a fost organizat într-un mod total dezastruos. Mai lipsea ca minora să fie încătușată și luată pe sus de mascați. Există suspiciunea că asistentul maternal ar fi îndemnat-o pe Sorina să se opună predării, mințind-o inclusiv că familia adoptivă ar intenționa să-i facă rău și să îi ia organele, aspecte de la cercetarea cărora nu ar trebui să se oprească organele de cercetare penală, acesta putând fi acuzat de rele tratamente aplicate minorului. Or, modul în care a fost ridicată Sorina din familia asistentului maternal nu a făcut altceva decât să-i sporească temerile. Gândiți-vă! Inițial, persoana care a crescut-o timp de 7 ani îi spune că niște oameni răi îi vor lua organele, pentru ca apoi să vină un procuror însoțit de mascați, s-o târască, pur și simplu și s-o îndese într-o mașină. Este ușor de imaginat ce a fost în mintea copilului în acele clipe. 

După modul în care a decurs preluarea, sunt convins că din echipa de intervenție a lipsit psihologul, pentru că niciun psihoterapeut nu ar fi validat o astfel de metodă. Repet, pentru nimic în lume copilul nu ar fi trebuit predat împotriva voinței lui. Familia adoptatoare nu a câștigat-o la loterie, ci doar a îndeplinit criteriile necesare pentru a o putea adopta. Nu contează cât de mult timp și de cât efort ar fi fost nevoie, copilului ar fi trebuit să i se explice totul foarte clar și să fie predat familiei adoptatoare doar după ce-i vor fi fost demontate toate temerile. La nevoie, ar fi trebuit eliminată din peisaj asistenta maternală.

Îți recomandăm

Inclusiv conduita familiei adoptatoare este condamnabilă. Am auzit-o pe mama adoptatoare, într-o intervenție la Digi24, foarte articulată în exprimare, își măsura cu atenție cuvintele. Întrebată fiind, de două ori, ce părere are despre modul în care i-a fost predată Sorina, aceasta a validat-o, considerând-o „singura cale care putea să stopeze această situație”, deci a acceptat situația ca pe un rău necesar. Aceasta a mai spus și că ar fi procedat la fel dacă acest lucru s-ar fi întâmplat unuia dintre copiii naturali ai familiei. 

În primul rând, personal, nu doar că nu aș fi putut asista impasibil, din mașină, cum este târât pe jos un copil, dar nici nu aș fi acceptat să-mi fie predat în acest fel copilul pe care pretind că îl doresc să fie al meu. Iar în al doilea rând, îmi este greu să cred că dacă unul dintre cei doi copii naturali ai familiei ar fi fost târât pe jos de procuror, părinții ar fi așteptat în liniște în mașină. Îmi pare rău să o spun, însă prin modul în care familia Săcărin a acceptat să o preia pe Sorina de la incompetentul stat român, s-au comportat exact ca niște traficanți.

Cât despre cei care s-au indignat, am văzut pe o rețea de socializare sloganul, „Sorina merită să trăiască în România”. Este interesant faptul că pe cei mai mulți dintre cei care s-au indignat excesiv zilele acestea nu îi interesa, cu mai puțin de două săptămâni în urmă, câtuși de puțin situația acestei nefericite. Tot în aceste zile am aflat din presă despre o grupare infracțională care exploata sexual în mod bolnav niște minore, coincidență, tot de etnie romă, fapte față de care nu am văzut să existe pic de indignare. 

De fapt, sloganul de mai sus se referă la naționalism, nu la situația minorei. Bine, rău, stai în țara ta. Sorina merită să fie abuzată, să sufere, să fie ignorată, să-i fie luate organele, sau chiar să moară, în România, așa ar arăta în opinia mea un slogan adaptat realității. Pentru că este clar că sunt foarte puțini cei pe care chiar îi interesează soarta acestor copii. 

În centrele de plasament din România, copiii sunt deseori abuzați în fel și chip, nu neapărat sexual, nu sunt doar cazuri izolate. Nimeni nu a reacționat în niciun fel când aceste detalii au devenit publice.

Tot în România a fost detaliat în presă modul în care mai multe minore erau exploatate sexual, inclusiv în beneficiul celor care ar fi trebuit să le protejeze. Nici cu acea ocazie nu am văzut vreo reacție din partea societății. Acum însă, când o familie stabilită într-o altă țară s-a arătat interesată s-o adopte pe această fată, pe care au refuzat-o deja peste o sută de familii din România, suntem foarte indignați că, ce, nu se găsea o familie din România s-o adopte? Iată că nu s-a găsit.

Iar domnul Procuror General a avut o reacție ridicolă. După ce un angajat al parchetului a traumatizat-o, domnul Licu i-a „prescris” Sorinei consiliere psihologică obligatorie. În plus și celelalte demersuri ale parchetului, ce se vor întinde cel mai probabil pe ani de zile, nu fac altceva decât să-i prejudicieze tot minorei, în interesul ei superior așa cum îl înțelege statul român. Interesul superior al copilului a fost surprins la intersecția intereselor, incompetenței și orgoliilor unor adulți, interese ce s-au dovedit a fi „mai superioare”.

Problema adopțiilor este una extrem de delicată și necesită nu doar o abordare cât mai serioasă din partea autorităților statului ce au competențe și responsabilități în materie, dar și o implicare mai bună a societății în general, nu doar atunci când apare câte un scandal public cu puternic impact emoțional. Cazul Sorinei scoate la iveală mai multe vicii de funcționare a autorităților statului, dar și o importantă doză de ipocrizie ce ne caracterizează pe cei mai mulți dintre noi.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Teodora check icon
    Interesul superior al copilului...Interesul superior al Sorinei, nu al unui copil in general, care este? Sorina are dezavantajul de a fi de etnie rroma. Romanii nu o vor. Are un frate, da, el e familia ei, genetic vorbind. Acum ne trezim că îi facem rău ducand-o in America, departe de el? Până acum au fost împreuna, s-au susținut unul pe altul? Și dacă rămâne în țară și amândoi ajung pe drumuri, cu ce ii e mai bine Sorinei?
    Și adulții și copiii trebuie sa iasa din confortul lor dacă asta înseamnă să progreseze. Iar pentru fata asta, romanii care au adoptat-o și care o vor duce in America sunt prima și poate ultima șansă de a- și schimba soarta. Sigur, ii va fi greu o vreme. Alti oameni, alte obiceiuri. Dar e șansa ei.

    • Like 2
  • rcc check icon
    Articolul, sau ce-o fi el, incepe cu o anecdota de bun simt dar pierde contactul cu realitatea pe masura ce avanseaza. Nu am mai avut rabdare sa citesc, pentru ca e destul de lung si prefer sa nu ma enervez si mai mult. In fine, in ce priveste familia care a acordat asistenta sociala fetitei, autorul pierde din vedere un lucru fundamental. Aceste lucruri se petrec in Romania cu oameni din Romania.
    Nu am intentia sa aduc neaparat o conotatie negativa, ci sa readuc in atentie, ca lucrurile in Romania sunt altfel, da, cu totul altfel decat in alte "raiuri" occidentale, la care cred ca si autorul se raporteaza. Din nou, nu afirm, ca acesta este nici neaparat bun, nici neaparat rau. Pur si simplu asa este. Exista o diferenta enorma intre imaginea de "european" occidental si Romania. Eu in final sunt incredintat ca acesta este un lucru bun. Nu toate sunt bune in Europa occidentala si Romania nu trebuie sa renunte a fi Romania in cele din urma.
    Ei bine, ceea ce vreau sa atrag atentia este ca, lucratorii sociali, si aici chiar am experienta ar putea spune, la cat mai aproape de prima mana cat este cu putinta, sunt romani si se vor comporta romaneste. Ei vor lua acea fiinta neajutorata si o vor ajuta cu tot ceea ce pot ei. O vor lua in familie *ca si cum ar fi copilul lor*. Ganditi-va, este o enorma greseala ca unui roman sa-i ceri mai putin!
    Vor realiza "programul" de "asistent maternal profesionist" cat si cand, fiecare dupa capabilitati, dar sa nu uitam, acesti oameni sunt in primul rand "asistenti maternali" si asta vor face in primul rand. Bineinteles, nu zic ca sunt numai niste ingeri, dar ce-i mai buni dintre ei, pur si simplu asta fac. Sa ceri, dintr-o analiza distanta, ca de ce asistentii maternali nu au pregatit-o pe fetita pentru viitoarea adoptie este o negura a constiintei. Mai ales cand, asa cum sunt acei oameni, ,a nivelul lor de cultura, se pare ca au un atasament sincer fata de copila, si nu az vrut sa o adopte *legal* pentru ca ar fi pierdut avantaje materiale.
    Vinovat este in viziunea mea, organizarea defectuoasa a institutiei sociale de stat, care nu a stiut sa rezolve aceste probleme in mod eficient, (ba as zice, catarstrofal avand in vedere adoptia peste hotare acordata, si demersul acelei procuroare) - statul roman a facut din nou o treaba pe . un . sfert.
    Victima este intr-adevar aceasta fetita, care sper din toata inima sa-si gaseasca caminul si linistea sufleteasca.
    • Like 0
  • Așa ziselor "autoritati "" protecția copilului" ca și celelalte autorități: poliția, justiția le repugnă, pe lângă faptul că legislația este ambiguă, asemenea cazuri. Așa a fost mereu. În special, "autoritatea tutelară-protectia copilului" este un refugiu pentru toate nepregătitele în vreun domeniu, amantelor și progeniturilor unor indivizi "sus puși". Nu trebuie să știe să facă ceva, nu trebuie pregătire in domeniu, nici nu trebuie să se implice in rezolvarea vreunui caz. Atunci când o fac o fac total anapoda, prostește, lăsând tare asupra copiilor. Și nu dau socoteală nimănui. Cum spuneam mai sus le repugnă asemenea cazuri, se simt " murdărite ". Singurul lucru care nu le repugnă sunt, în unele cazuri, " plicurile", conținutul lor "nu are miros".
    • Like 1
  • Eu sunt de parere ca si adoptia , ca si nasterea unuia sau a mai multor copii nu au la baza nici un scop egoist : nu adopt , nasc , copii pentru a-mi fi bine mai tarziu mie sau altcuiva din familie de pe urma gestului facut ! Copii nu fac cerere sa vina pe lume si ,daca Dumnezeu ne face fericiti in acest mod , copilul nu are nici o obligatie fata de noi , ci are , desigur , obligatii , la fel ca noi , fata de copii pe care ii va avea !
    • Like 1
  • Dorin check icon
    Bun articol,ar trebuie să dea de gândit multora.
    • Like 0
  • Este acesta un articol util ?
    Comentatorii, grăbiţi şi gata să adere la prima "locomotivă" ivită, la tot ce seamănă, chiar de departe, unor opinii superficiale şi repede schimbate "pe" cauze "la zi", au decis deja că, DA, este foarte "bine scris", ""echilibrat, nepărtinitor, care critică greșelile și abuzurile tuturor părților implicate, etc.
    Suntem în plin emoţional şi într-un angajament partinic determinat de o frustrare cronică în România – aceea de a fi considerat ca o cantitate neglijabilă, fără opinie demnă de luat în seamă, fără drepturi si fără credibilitate.
    Oamenii sunt gata să demareze, defulatoriu, la orice pricină cât de mică, cu precădere însă pentru cauzele obsesiilor noii societăţi româneşti traumatizată de haosul ultimilor decenii.
    Ce speră românul de la "firul ierbii" ? Să-şi panseze rănile unui egou rănit de nepăsarea celor din jur ? Să-si regăsească un public prieten, gaj de identitate pierdută în faldurile unui timp duşman ?
    Mulţi cititori nu comentează (a se vedea diferenţa dintre numărul celor ce "accesează" pagina unui articol şi numărul celor ce comentează). Ca şi la recentele alegeri parlamentare europene, societatea "mută" se dezlănţuie rareori ; conştiinţa sa civică şi politică nefiind atât de rezistentă la hărţuirea psihică şi morala a vremurilor ce le trăim.
    Nu întâmplător am făcut această (lungă) introducere. Mă voi explica imediat.
    Deci să reluăm : Este acesta un articol util ?
    Da şi nu, aş zice. De ce ? Pentru că utilitatea este dată de preventiv si nu de oblojirea sensibilităţilor noastre, repede explozibile.
    Nevroza colectivă se dezlănţui, remarcaţi, din ce în ce mai des. Subiectele ar fi numeroase, cum bine susţine autorul articolului. Dar, zic şi eu ca el, adăugându-mi sămânţa de zânzanie, de ce reacţia este atât de vie la subiecte tratând despre ţigănie, evreitate, naţionalism atacat (pe buna dreptate) în pliurile sale cele mai greu de apărat (si de demonstrat), fapte diverse până la urmă banale (omoruri, decese ale unor "vedete", etc.). Trăim noi într-o societate tabloidizată de "tratatul de colaborare" al inculturii trimfătoare a celor doi amici-inamici – am numit aici mass media si consumatorii de "news"uri (că tot e la modă romgleza fudulă !) gata digerate si niciodată reflectate, căci împinse de la spate de alte "news"uri mult mai… "mai" ?.
    Acum că v-am făcut capul calendar, voi încerca să concretizez.
    Sunt câteva idei construitoare ale acestui articol
    - Copilul
    - Parintele adoptiv temporar
    - Părintele adoptator
    - Procurorul General
    - Procuroarea de caz
    - Psihologul
    - "Mascaţii"
    - Publicul "spectator" si/sau "implicat"
    Avem impresia că suntem în plină dramă greacă, fără inimă dar şi fără soluţia "Deus ex machina".
    Copilul – victimă şi unealtă nevinovată a cupidităţii mediocrităţii endemice a României anului 20-19. NImeni nu se gândeşte la el deşi toată lumea vorbeşte despre el. Metaforic, este prea mic pentru a putea fi zărit de "cei mari". Aceştia trăiesc în lumea lor cabotină, lipsită de empatie şi mizericordie, dar înnăclăită în mlaştina propriilor lor falii narcisice ce le murdăreşte gândul care, să sperăm, cândva o fi fost curat.
    Şi nu în cele din urmă, ba chiar aş zice cel dintâi, lipsa profesionalismului, această plagă a ţarii noastre înecată în puterea cumetriei criminale.
    Este vorba de o adevărată tragedie. Nu supralicitez termenul Acest copil va suferi traume ce încă nu sunt depistate. Nimănui nu pare sensibilizat la partea psihică. Ca să fii, ar trebui să o şi cunosti, ceea ce, evident, nu e cazul. Suntem prea angrenaţi într-o inerţie nocivă, pentru a mai vedea clar ce se întâmplă şi, MAI ALES, ce-ar trebui făcut pentru ca astfel de lucruri să nu se mai întâmple.
    Tot restul grupului piesei de teatru ieftină (mai puţin pentru fetiţă) alcătuiesc imaginea grotească a societăţii noastre actuale. Priviţi atent. Este gratuit.
    Ştiu că pentru unii "fac o aroganţă" în timp ce pentru alţii nu reprezint o voce importantă, dar, pentru că autorul face referinţă la "cei ce nu se "indignează", voi continua elucubraţiile mele.

    Două lucruri (în principal) m-au făcut să scriu acest comentariu.
    Unul este paragraful următor în care sunt amestecate două situaţii diferite, dar care, prin un efecte de suprapunere lipsită de logică, ar vrea să sugereze o situaţie unitară şi inadmisibilă.
    "În primul rând, personal, nu doar că nu aș fi putut asista impasibil, din mașină, cum este târât pe jos un copil, dar nici nu aș fi acceptat să-mi fie predat în acest fel copilul pe care pretind că îl doresc să fie al meu. […] îmi este greu să cred că dacă unul dintre cei doi copii naturali ai familiei ar fi fost târât pe jos de procuror, părinții ar fi așteptat în liniște în mașină. Îmi pare rău să o spun, însă prin modul în care familia Săcărin a acceptat să o preia pe Sorina de la incompetentul stat român, s-au comportat exact ca niște traficanți. "
    Autorul se poziţionează nonşalant, în spectator "avizat" şi "implicat" în personaj-exemplu de cum ar trebui să acţionăm în astfel de cazuri (în fine, de cum ar fi acţionat EL în astfel de caz). Ce uită autorul este faptul că o situaţie de acest fel NU POATE FI EXPEDIATĂ aşa, în două-trei rânduri, autolăudătoare. Iar acuzaţia de "traficanţi" nu face decât să-l plaseze în plin mental colectiv a societăţii româneşti actuale, superficială, plină de frustrare, violentă, cu invectivul pe post de argument. Este exact ce românimea nu sesizează : mimetismul contagios al unei reactivităţi deturnate (voit sau nu) de la adevăratele sale cauze.
    Situaţia este complexă, iar numarul personajelor, a funcţiilor lor si, mai ales universul lor profesional si personal nu pot fi garant şi pretext ale unei "execuţii jurnalistice" expeditive.
    Dacă ar fi fost implicat PERSONAL, mă îndoiesc că reacţia sa ar fi fost atât de promptă, logică şi lipsită de implicarea emoţionala, care tocmai a stat (şi stă) la baza acestui nefericit fapt divers. Da, îmi asum expresia ; este un fapt divers care, normal n-ar fi trebuit să ia o amploare atât de importantă. Sunt sute de exemple, cum bine zice autorul, care nu au suscitat atenţia publicului. Atunci de ce acest caz ? Pentru că a apărut într-un moment de "linişte" editorială" care trebuia umplut, cinic, cu ceva "atrăgător" de rentabilitate. "Tabloid" vă sugerează ceva ?
    Ar fi mai mult de comentat, dar deja am consumat timpul preţios a multor cititori (dacă vor fi ajuns până aici cu citirea)

    Al doilea paragraf "pricinos" este cel citat mai jos.
    "Este interesant faptul că pe cei mai mulți dintre cei care s-au indignat excesiv zilele acestea nu îi interesa, cu mai puțin de două săptămâni în urmă, câtuși de puțin situația acestei nefericite." […] "…fapte față de care nu am văzut să existe pic de indignare."
    Aici voi fi succint. Publicul a început să fie considerat ca un martor ce-ar putea fi, la nevoie, transformat în prozelit al nevoii noastre de a avea dreptate sau în a fi considerat ca vinovat al aberaţiilor unei societăţi bolnave (nici măcar în convalescenţă).
    Ideea participativă n-ar fi nouă (dar ar trebui să ştim şi să vrem să trecem la fapte) : vrem o societate ca celelalte, europene şi cu tradiţie, sau vrem o societate anarhistă (cea adevarată, a lui Prudhon, şi nu cea voit denaturată de mai marii vremii) cu principii de autodeterminare şi unde poporul ar decide de fiecare dată asupra vieţii sale.
    Dar sa punem punct acestui intermezzo si să uităm derapajele filozofice. Revenind la oile noastre, între nevoile vitale ale fiecăruia şi frustrarea evidenţelor, negative şi ostile, nu mai e loc de această "indignare" distributivă. Pericolul dispersarii "indignării" este tocmai tocirea revoltei contra imposturii, contra mediocrităţii şi cinismului suicidar şi, mai ales, al aroganţei prostiei fudule ce căpuşeză societatea românească neputincioasă în faţa pegrei, prea numeroase pentru a putea fi combătută simultan.

    Dacă am fi avut o tară sănătoasă, aceasta poveste nefericită n-ar fi avut loc. Balcanismul decizional în acest caz demonstrează haosul general al României actuale.
    Avem nevoie de un sistem solid, profesionist, bine structurat de legi clare şi drepte care să împiedice impostura arbitrarului fiecărui element al lanţului adoptării "normale".
    De abia atunci interesul copilului ar fi "suprem".
    Dar pâna atunci…ne inventam "distopii" ce ne mutilează sufletele şi aşa încercate de urâtul nesfârşit al cotidianului nostru.
    Între timp copilul acesta este strivit "profesional" de toti cei ce trag foloase indecente de pe urma inocententei unui suflet si asa greu încercat de scurta sa viata.

    • Like 1
    • @ contributor
      Delia MC Delia MC check icon
      Eu zic, util și nu prea. Cum se agață lumea la o locomotivă sau alta, excelent spus. Căci au fost articole pe această temă, altfel nuanțate, iar reacția a fost alta, bineînțeles direct influențată de linia generală a articolului.
      Asta arată numai cât de influențabili și inflamabili am rămas. Suntem normali la cap, nu ne putem forma o părere proprie, dincolo de aparențe și gălăgia inerentă, pe care să ne-o menținem? Atunci înseamnă că suntem vulnerabili. Că mai e mult până vom fi în stare să discernem adevărul prin hățișul de insinuări și adevăruri pe jumătate. Că încă nu suntem imuni la manipulare care prinde încă al naibii de bine.
      • Like 0
  • Delia MC Delia MC check icon
    "Nu contează cât de mult timp și de cât efort ar fi fost nevoie, copilului ar fi trebuit să i se explice totul foarte clar și să fie predat familiei adoptatoare doar după ce-i vor fi fost demontate toate temerile. La nevoie, ar fi trebuit eliminată din peisaj asistenta maternală." Păi aici vă cam contraziceți. Se pare că asistenta maternală a dat ignore total oricăror dispoziții venite de la Protecția copilului. Cum scoți copilul din casă, să meargă la consiliere dacă asistenta refuză? Așa cum a refuzat nu odată să predea copilul ce nu mai avea demult ce căuta la ea. Și câtă putere are o consiliere de 2 ore când ea îi bagă prostii în cap non-stop? Și cum să fie scoasă din peisaj asistenta când ea se ține scai ? Unde să fie dus apoi copilul? A, tot la centrul de plasament...cum, oare nu tot așa?

    "În primul rând, personal, nu doar că nu aș fi putut asista impasibil, din mașină, cum este târât pe jos un copil, dar nici nu aș fi acceptat să-mi fie predat în acest fel copilul pe care pretind că îl doresc" Dar v-ați gândit, familia adoptatoare vine dintr-o țară cu proceduri clare pentru orice. E de neînțeles pentru ei dar și pentru noi, cum de nu există o procedură pentru astfel de cazuri. Copilul a fost târât pe jos? Îmi pare că s-a aruncat pe jos, dresat în prealabil de asistenta maternală. Merge fata normal, numai ce o văd pe jos, ca acei copii cărora li se refuză ciocolata in magazin. S-au uitat toți ca la urs, eu nu, eu nu, procuroarea a fost lăsată singură mai ales că nu-i vreo huidumă s-o ia pe fată pe sus. Ați fi refuzat? "În aceste condiții nu mai iau copilul, duceți-l înapoi!" ?!!

    Dacă aveți o boală tratabilă chirurgical nu vă supuneți unei operații barbare ca să vă vindecați?

    Se amestecă în articol raționamente corecte cu idei insinuate de către posturi propagandistice, tendința fiind din păcate spre cele din urmă.

    Mie îmi pare simplu: vedeți unde sunt banii sau mai exact cine n-a primit banii. Toată tevatura e rezultatul războiului rece dintre asistenta maternală și familia adoptatoare. Cele 2 așa-zis cereri de adopție au fost de fapt încercări de a pune bețe în roate, amenințări tacite. Cum au putut da 30000 $ organizației de intermediere, puteau să-i dea și ei ceva (după mintea ei) mai ales că ea, asistenta maternală își făcuse probabil calcule c-o va ține pe Sorina până la majorat. Dar omul trăit in altă parte nu mai acceptă să dea șpăgi si spăguțe, mită si alte peșcheșuri. Întoarcem problema pe toate părțile când de fapt cel mai probabil e ca întotdeauna vorba de bani. Și de diferența de mentalitate, ca de la cer la pământ între noi și lumea normală.
    • Like 1
    • @ Delia MC
      Delia MC Delia MC check icon
      În concluzie, nici un un articol echilibrat, nepărtinitor. Ci unul cu adevăruri pe jumătate, se insinuează, se acuză, se critică, FĂRĂ A DA SOLUȚII. Fie ele și retroactive, măcar s-ar ști pe viitor ce-i de făcut.
      • Like 0
  • Felicitari pentru articolele despre cazul fetitei de la Baia de Arama. Total de acord cu analiza asupra modului mediatizarii si a reactiei celor implicati -asistent maternal(sot si sotie), parinti adoptatori, procuror( procuroare), “protestatarii de ocazie”, institutii, sistem.
    Ma preocupa cateva lucruri:
    acest caz se va estompa si se va uita, ce ramane? ipocrizia, manelizarea, incultura, indecenta, indiscretia unei parti insemnate din populatie, cei care, ne place sau nu, sunt vocali, se vad la televizor, participa la sondaje, ne definesc cumva, ca popor. Cum schimbam asta?
    Cati dintre noi citesc republica.ro? Cum poate fi inceputa educatia, din gradinita, scoala, liceu etc, pentru ca e clar, am vazut si acum si in ‘90, acelasi reflex usor de manipulat vizual-aplauze, de pe margine, a minerilor care dadeau cu bata in oameni, pe strazile Bucurestiului, totul mi se pare ca seamana cu ce-am vazut acum legat de cazul fetitei rome. Daca era vorba de canalul tv al lui Dan Diaconescu, dar nu, toate , cea publica sau private, au avut acelasi tip de comentariu. CNA nu a reactionat, dar ceva trebuie inceput cu educarea copiilor acestei tari, formarea lor ca cetateni, altfel ceea ce acum ni se pare urat, viciat etc va fi mod de viata, de atitudine, in viitor.
    • Like 3
  • mike mike check icon
    Vreau si eu sa vad o ancheta privind modul in care a fost data sentinta de adoptie. Din cate am auzit, judecatorul ar fi fost "influentat" de catre familia adoptiva, tocmai pentru a da un verdict avantajos. Aveti dreptate, atitudinea familiei adoptive este de condamnat, deoarece nu poti sa adopti un copil cu mascatii, fara a-i explica ce urmeaza se se intample, unde urmeaza sa traiasca si in ce familie. Nu stiu cum a putut sa o adopte pe Sorina in aceste conditii... Apoi, mai trebuie ca cineva, o autoritate a statului roman sa urmareasca daca copilul s-a integrat in noua familie si daca este fericita in noua familie, chiar daca este de prin America. Cel putin pana cand Sorina va implini 18 ani trebuie urmarit acest lucru.
    Daca Sorina are un frate, situatia se complica si mai mult. Trebuie ca cineva sa-l informeze si sa discute cu amandoi despre noua situatie.
    • Like 0
  • Wall-T check icon
    Foarte bine scris. Cu felicitari!
    • Like 0


Îți recomandăm

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult