Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Transumanism sau cum ne jucăm de-a Dumnezeu

În weekend-ul de dinainte de Paște am reușit să văd Ex Machina. Nu-i un film de referință pentru genul science fiction și nici nu impresionează prin regie sau jocul actoricesc. Dar nu e nici un film de neglijat. Sensul în care se duce scenariul este interesant și, în egală măsură, terifiant: o entitate de tip inteligență artificială, Ava, un soi de Adam al lui Frankenstein în variantă feminină, diafană și hiper-tehnologizată, e capabilă să își ia destinul în mâini, devenind, în final, nu doar autonomă, ci și psihologic manipulativă și letală. Mai exact, capabilă să te facă din vorbe și să te hăcuiască, la propriu, dacă asta îi dictează convingerea și dorința. „Ce spui tu aici? Mașinile să aibă convingeri și dorințe?! Ți-ai pierdut umanismul?” Nu eu, scenaristul.

Domeniul inteligenței artificiale (IA) nu prea mai este SF. Tema a stârnit frenezia și fantezia intelectuală a multor oameni de știință și tehnologi, care sunt curioși până unde pot merge. Curiozitatea lor alimentează și dilema mea: într-o lume în care IA va scrie romane și va recrea picturi clasice, mie ce îmi rămâne de făcut? Cel puțin asta cu scrisul mă intrigă rău! Pentru că, oricum, muncile manuale grele au început să fie încetul cu încetul preluate de roboți, în cam toate domeniile.  

Că vorbim de roboți, tot de curând am găsit pe un portal de design industrial un film care prezintă testele pe care cei de la Boston Dynamics le fac pe robotul lor, Atlas (The Agile Anthropomorphic Robot). Imaginile m-au pus pe gânduri: robotul este pus să ridice o cutie pe care un om i-o tot dă jos din mâinile lui mecanice cu o crosă de hochei. Apoi îi face vânt de la spate săracului „ghem” de fiare și fire, în timp ce robotul, docil, se ridică de fiecare dată și își vede, stoic, de treabă. Mă gândeam ce sentiment ar fi avut genialul Asimov văzând acele imagini. Recunosc, eu am nutrit un soi de simpatie pentru timidul Atlas. Cumva pentru că el este creația celui care îi tot dă șuturi în fundul lui metalic. Așa face oare și Dumnezeu cu noi?

Coincidență sau nu, săptămâna trecută am avut ocazia să asist la o prelegere despre transumanism a domnului Dan Cautiș, profesor la Georgetown University, la invitația firmei de IT, Qualitance (niște băieți autentic deștepți). Domnul profesor Cautiș a vorbit despre acest Big Shift care e pe punctul de a ne deschide multe uși, dar și multe dileme – sociale, morale, etice, religioase și existențiale; la propriu. Esența ideii de transumanism este de a crea o super ființă umană tehnologizată. Mai pe românește, schimbarea treptată a rasei umane; sau, într-un final mai radical, înlocuirea ei cu una mai bună, mai robostă, mai inteligentă, cu ajutorul științei și tehnologiei.

Îți recomandăm

Transumanismul este o mișcare care a prins aripi în ultimii ani, indiferent că ne place sau nu. Și asta pentru că e la intersecția mai multor domenii în care tehnologia își face de cap: robotică, nano-robotică, genetică, neurologie, biotehnologie și, firește, IA. Internetul abundă de resurse, veți găsi în „nori” o grămadă de informații și dezbateri despre acest subiect. Vă fac totuși o trimitere, către unul dintre cei mai articulați transumaniști: Ray Kurzveil, care e convins că în decursul vieții sale tehnologia va evolua într-atât, încât el va putea să își prelungească viața și să își „salveze” conținutul creierului pentru a dăinui veșnic (că nu mai putem numi viață acest soi de existență). Și ca să fie sigur că un ratează totuși momentul, se va criogena. Iar omul e inginer, om de știință și lucrează la Google, nu e vreun guru spiritual.

Subiectul are ramificații multidisciplinare, cum spuneam. Dar și impact de dezbătut. Mă voi limita aici în a atinge puțin partea umană. Argumentele transumaniștilor non-radicali sunt orientate în direcția rezolvării unor probleme medicale, fie că acele neajunsuri sunt lăsate de natură, fie că sunt dobândite. Ingineria genetică e mână-în-mână cu transumanismul, miza fiind polisarea genomului uman pentru a asigura tuturor oamenilor o viață mai bună. Cei mai radicali merg la un alt nivel: rasa umană are nevoie de reprogramare. Atât din motive genetice, dar și din motive ce țin de nevoia de a crea o civilizație (societate) mai bună. Indiferent ce înseamnă asta…

Ideea în sine nu e nouă (vezi eugenismul secolului XX și chiar anumite manifestări post-renascentiste). Provocarea rolulului lui Dumnezeu e mai veche. Însă azi ea se manifestă la vedere și ne transformă din mers experiențele, valorile, credința și, în final, viața. Că vrem sau nu. Că suntem conștienți sau nu. Tentația e mare: cine nu și-ar dori să trăiască veșnic? Nu ați vrea să fiți mereu sănătoși? Cine nu ar vrea țesuturi împrospătate la 5 ani? Cine nu și-ar dori un trup de 25 de ani și o judecată de 70? Nu v-ați dori să puteți acumula mai repede și mai multe informații și cunoștințe? Căci și despre asta e vorba când vorbim despre transumanism.

Ce câștigăm și ce pierdem din această jonglerie genetică și tehnologică? Nu am suficientă cădere să trag concluzii. Și, oricum, nu aș putea să o fac după câteva paragrafe. Dar, pot să am o opinie și o credință. Am urmărit cum s-au format și mi-au crescut copiii încă din pântecele doamnei mele, mama lor. Ați văzut vreodată cum bate o inimă într-un embrion de 1,42 cm? Mă uit cum cresc, cum evoluează, cum acumulează. Cum se refac, natural sau medical, după traume sau afecțiuni. Și uitându-mă la toate aceste „mici” detalii, realizez ce bun designer este Dumnezeu și ce inginerie dată în Sfântul Spirit a făcut cu noi!

Și mă mai întreb ceva: poate o să fim într-o zi capabili să „descărcăm” conținutul creierului pe un soi de hard disk. Dar cum vom „da jos” conștiința și sinele? Și mai ales visele și… umorul.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Daniel check icon
    "Esența ideii de transumanism este de a crea o super ființă umană tehnologizată.
    Cine nu ar vrea țesuturi împrospătate la 5 ani? Cine nu și-ar dori un trup de 25 de ani și o judecată de 70? "
    Să înțeleg că transumanismul ăsta e un fel de comunism pe steroizi, că și ei își doreau tot omul nou... Numai că, cică există multă speranță că utopia, de data asta se va putea implementa.
    Cum era una din definițiile nebuniei? Să faci același lucru în același mod și de mai multe ori și să aștepți rezultate diferite?.... ;)
    Oare cine îl va salva pe om de propria lui conștiință?
    Cine îl va salva pe bietul om de lăcomie, de indiferență și de egoism?
    O fi și transumanismul ăsta o formă mai "evoluată" a umanismului... dar uităm că are la bază tot umanismul și că umanismul a dezvoltat curente politice precum nazismul, fascismul și comunismul... Oare de ce?
    Acest transumanism va dezvolta probabil trans-nazismul, sau trans-fascismul, sau trans-comunismul.... Un viitor "luminos" de altfel.
    Fără Dumnezeu omul e centrat pe sine și așa va fi întotdeauna.
    Apropos... titlul e foarte bun și explică multe; "joaca de-a Dumnezeu".... aș adăuga eu... "doar dacă permite Dumnezeu"... sau pentru adepții umaniști... dacă Dumnezeu există, pentru că un creștin știe cu siguranță că El există.
    • Like 0
  • Incitant articol si intr-adevar evolutia tehnologica ridica multe intrebari fara raspuns. Dar in unele directii putem experimenta controlat ca sa vedem care ar fi consecintele unor astfel de schimbari. De exemplu primaria din Utrecht a inceput un experiment in care asigura oricarui cetatean al orasului un venit minim decent (basin income) fara nici o obligatie. Cu alte cuvinte, daca oamenii nu ar mai trebui sa munceasca pentru a-si acoperi strictul necesar, ce impact ar avea acest lucru asupra vietii lor. Experimentul este planificat doar pentru 1 an de zile (prea putin pentru a vedea un impact de durata) dar este interesant orisicum. (http://www.businessinsider.com/this-dutch-city-is-giving-basic-income-a-try-2015-6)
    • Like 0
  • Un răspuns mai mult decât pertinent îl da Frank Herbert în Destination Void.
    E un exercițiu intelectual admirabil și răspunsul nu e doar "tehnic" ci abordează multe aspecte.
    Recomand cartea și seria Pandora.
    • Like 3
  • Dumneavoastră găsiți un miracol în presupusa creație a lui Dumnezeu. Mi se pare mai plauzibil să spunem că Dumnezeul despre care vorbim de obicei este doar un artefact cultural, iar lumea noastă este rezultatul unei întâmplări. Inteligența artificială, dacă am reuși să o construim cu adevărat (suntem, de fapt, foarte departe), ar fi primul act de creație autentică, conștientă. Într-adevăr, începem să transferăm calculatoarelor probleme care au fost întotdeauna apanajul naturii umane, dar pe de-o parte au mai rămas multe altele, pe de altă parte mașinilor le lipsește încă intenționalitatea. Totuși nu înțeleg de ce sperie perspectiva (îndepărtată, dacă nu aproape imposibilă) a evadării conștiinței din carcasa asta perisabilă.
    • Like 0
    • @ Tudor Berariu
      Gasesc faptul ca Dumnezeu este un designer si un inginer desavarsit. Nu stiu daca e un miracol in sine, dar as spune ca nu e un accident. Mi-am expus "teoria" aici: http://www.amazon.com/Mana-Bud-Core-Ovidiu-Slavoiu/dp/1482721627
      • Like 0
  • check icon
    e mult mai dificil sa proiectezi o fiintza care sa se regenereze singura decit sa ai un mecanism de multiplicare ...unde mai pui ca moartea si un ciclu de viatza de 20-30 de ani da mult mai multe sanse ca rasa respectiva sa se adapteze schimbarii...o viatza lunga ar insemna o natalitate scazuta si o mai mare inflexibilitate atit in material genetic cit si in ceea ce invetzi. nu degeama au englezii o vorba "you can't teach an old dog new tricks"
    • Like 0
  • Sunt cateva carti pe care le (re)citesc mereu impreuna: Asimov - Eu, robotul si Ultima Intrebare si Frank Herbert - Trilogia Pandora (Incidentul Iisus, Efectul Lazar si Factorul inaltare) plus Destinatie:Vid. Sunt carti recitite de-a lungul anilor si care mi-au cauzat multe nopti nedormite, indiferent cate oi electrice am numarat. Joaca de-a Creatia este in gena umana, pentru ca o farama de Creator este in fiecare dintre noi. Constiinta? Sinele? Simplist vorbind, acestea se dobandesc in timp...prin evolutie. Cred ca, in timp, asa cum cimpanzeul a invatat sa programeze Java asa si stra-nepotul lui Atlas se va intreba la un moment dat "de ce a traversat strada puiul de gaina?". Teama noastra de a fi inlocuiti ca specie dominanta este explicabila prin evenimentele globale din ultimii 200 de ani. Cartile de mai sus vi le recomand. Cititi-le pe indelete, cu creionul in mana.
    • Like 1
    • @ Lucian Chiriloi
      De dragul dezbaterii, care pare sa fie una sanatoasa (multumesc pentru asta!), va propun sa ii punem putin de-o parte pe Asimov si Herbert. Si sa reflectam, cu sau fara creion, la un orizont ceva mai apropiat. O perspectiva ar fi cea prezentata aici: https://youtu.be/7Pq-S557XQU Metafora calului somer mi se pare pe cat de hilara, pe atat de "auto-profetica". Si asta pana sa vorbim de consacrarea primordialitatii oricarei forme de IA. Vorbim inca de un mediu pur uman, iar asta in contextul in care inca de azi se distinge redistribuirea avutiei (si a puterii) catre cei care detin capital in defavoarea celor care detin "forta de munca". Forta de munca fiind inca noi. Noi, oamenii. Si discutia nu e deloc filozofica. E pe fluxurile de informatii economice si financiare globale. Sa ne intoarcem acum la Asimov. Si sa speram ca in final vom avea parte de o societate in care irationalitatea umana este arbitrata de R Daneel Olivaw (sau de Jane, IA la care s-a gandit O.S. Card si care dupa mine a croit prin acest personal cel mai plauzibil model de constiinta artificiala). Pentru ca probabilistic putem avea si un viitor de tip Genesys. Caz in care... "Hasta la vista, baby!"
      • Like 0
    • @ Ovidiu Slavoiu
      Metafora calului este auto-profetica. Lla fel cum a spus si user-ul Gogu mai jos, si un articol Republica mai vechi, piata muncii umane pentru urmatorii 10-20 de ani va aduce schimbari majore. Disparitia joburilor existente acum sau/si scaderea necesarului uman la care adaugam cresterea sperantei de viata cred ca ne va conduce spre o societate de tip Gattaca in care bogatii si saracii vor fi separati de un buffer de tip IA. Dorinta umana de crestere/evolutie/descoperire are in ea si o samanta auto-destructiva. Ca orice muschi nefolosit care se atrofiaza, gena umana va disparea in timp (in cat timp?). Calatoriile inter-planetare reprezinta o bariera pentru Om, iar sensul acestora este oarecum pierdut in conjunctura actuala. Va ajunge Pamantul o locatie impartita intre Om (Stapan) si Robot (Sclav)? Nu cred (sau mai bine spus nu stiu). Vom trimite Roboti in calatorii inter-galactice si pentru a contacta alte civilizatii? Ce i-ar impiedica pe "Alfa Centaurieni" sa considere Robotii (Stapani) iar pe Om, o fiinta inferioara care si pana pe Luna ajunge cu greu? Un viitor Genesys? Da, este foarte posibil din pacate. Pentru ca...si aici, este posibil sa ma insel, principalele fonduri de cercetare si descoperire sunt pe parte militara si nu civila. Omul mai intai face o arma si apoi altceva. (Imi pare rau ca aceasta dezbatere este "offline"....sunt atat de multe piste de discutie..)
      • Like 0
  • check icon
    Inteligenta artificiala este prezenta in viata noastra de ani buni, o avem in buzunar, e o extensie naturala deja a mintilor noastre, o numim smarphone. Acum orice informatie ne e usor accesibila, nu stim pe ce data s-a nascut un prieten, am uitat cand am stabilit programarea la medic, nu mai tinem minte legile termodinamicii, toate sunt usor accesibile, si viata noastra e atat de schimbata incat nu ne mai putem inchipui un trai fara acest dispozitiv. Acum pare infricosator ca nepotii nostri vor fi si mai intregati tehnologic, asa cum si stilul nostru de viata ar parea inuman unui om mediu de acum 100-200 de ani. Dar se va intampla, e inevitabil, aceasta schimbare va veni, si va fi nu doar acceptata, ci chiar dorita de toata lumea, generatiile tinere adopta imediat tehnologia. Si cei de azi vom parea la fel de primitivi cum ne par noua oamenii pesterilor. Sigur, vom dezbate, il vom aduce pe d-zeu in discutie, poate chiar mai copilaros decat o face aici autorul, dar e inevitabil, pentru ca in final e natural, nu e doar progres, e evolutie.
    • Like 0
  • Foarte frumos formulat. As putea sa adaug, asa cum te uiti la un embrion cum evolueaza, asa poti sa te uiti la un AI. Sunt primitive, bineinteles, dar si ele invata, se adapteaza, se modifica, cresc. Candva, sper nu prea curand, s-ar putea sa le creasca si constiinta, avand in vedere ca oricum nu prea stim ce e aia si cum sa o definim :)
    • Like 0
  • Luc check icon
    Întrebările aceasta vor marca următorii ani. Nu cred ca generația noastră v-a afla răspunsul la ele. Dar v-a pune bazele de gândiri si raționalizare a răspunsurilor. Trăim vremuri interesante. Si eu sunt de acord ca in următorii 50 de ani vom putea interacționa direct cu electronicele.
    • Like 0
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro