Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Trauma vloggerului Mikey Hash, în școala românească: Școala mi-a distrus încrederea în mine. Am rămas cu repulsie față de autoritate

Mihai Alexandru Hash

(Foto Facebook/Mihai Alexandru Hash)

Mikey Hash (pe numele său real Mihai Alexandru Hash), unul dintre vloggerii de top, a povestit la emisiunea „În fața ta” de la Digi24 că la școală nu a fost încurajat să fie creativ, să gândească și să aibă opinii. „Școala mi-a distrus încrederea în mine. Am rămas cu repulsie față de autoritate”, a spus Mikey Hash.

„Niciodată în școală nu am fost încurajat, la matematică, de exemplu, să creez eu un exercițiu de matematică, nu am fost încurajat să creez eu un exercițiu la sport, pe care toată clasa să îl facă. Nu am fost încurajat să fiu creativ, să gândesc, să am opinii, să am păreri. Am fost încurajat, din contră, să stau în banca mea, să tac din gură și să fiu exact ca toți ceilalți. Prima mea învățătoare, dna Munteanu, a înțeles ce sunt și ce nu sunt și a spus: copilul ăsta nu o să poată în viața lui să stea în banca lui, lângă ceilalți, pentru că o să explodeze, simte nevoia să facă ceva. Și mă făcea responsabil cu creta, îmi dădea de lucru. Eu simțeam că eram important, că sunt parte din ceva”.

Moderator: Cu cei ai rămas din școală?

Mikey Hash: Am rămas cu cicatrici emoționale din școală. (râde) . Glumesc. Nu mi-a făcut bine școala la încrederea în mine. Școala mi-a distrus încrederea în mine. Am rămas cu repulsie față de autoritate. Cumva a fost ca o mini-armată pentru un copil ca mine.

Pe de altă parte, Mikey Hash consideră că una dintre cele mai importante aptitudini pe care un copil ar trebui să o aibă este cea de a ști să selecteze informațiile pe care le găsește pe internet.

Întrebat ce mesaj ar da copiilor care îl urmăresc, asftel încât să lase telefonul și să iasă afară, vloggerul a spus că un părinte are responsabilitatea să-i explice copilului lumea în care trăiește. 

Moderator: Aș vrea să le dai un mesaj băieților mei să lase telefonul și să iasă afară.

Mikey Hash: Nu doar din cauza mea, poate din cauza oamenilor pe care eu cumva îi reprezint. Eu sunt un simbol al creatorilor de conținut de pe Youtube. Eu voiam să mă fac cântăreț când eram mic. Azi copiii vor să se faca influenceri, vloggeri - ai multe vizualizări, te știe lumea, ești cool pe la școală, se câștigă bine, mă rog (râde).

Moderator: Și îi ții acolo, dependenți de telefon. Sau e și vina mea?

Mikey Hash: Nu e neapărat intenționat. Să știi că parțial e și vina ta. Eu cred că un părinte are responsabilitatea să explice copilului lumea în care trăiește. E o carte foarte interesantă, a lui Yuval Noah Harari, 21 de lectii pentru secolul XXI, și spune acolo că cel mai important skilset pe care un copil tb sa il aiba in viitor este sa sorteze informaia cu care e bmbardat . asta e un skill set extrem de important. Din tot gunoiul ăsta de informație care vine să știi să îl sortezi, să selectezi informația bună.

Mikey Hash a relatat că primul calculator pe care l-a văzut era calculatorul pe care tatăl său îl avea la firma de stat unde era director, în anii '90. „La un moment dat firma cumpărase un calculator, era camera calculatorului. Era o singură persoană autorizată care avea trainingul necesar să opereze calculatorul. Pentru că tatăl meu era director, după program, intram în camera calculatorului și jucam Prince of Persia - a fost primul joc pe calculator pe care l-am jucat. Eram fascinat”, a povestit Mikey Hash. „Dacă n-ar fi fost inventat Internetul, azi cred că eram capsator de foi la firma tatălui meu din Deva”, a mai spus vloggerul.

Emisiunea „În fața ta”, de la Digi24, moderată de Claudiu Pândaru și Florin Negruțiu, poate fi urmărită sâmbăta și duminica, de la ora 14.30.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Am înțeles: este un interviu cu un băiat de bani gata care nu are nici o meserie/specializare.
    • Like 3
    • @ constanteanul
      Valentin check icon
      Are specializare. Poate lucra oricând într-un studio de televiziune (editare film sau orice altceva). A învăţat singur.

      Autodidact = persoană care învaţă fără ajutorul unui profesor (conf. DEX)

      A, vă temeţi că meseria de editor film o să dispară. Vă asigur că nu în următorii 50 de ani.
      • Like 0
  • Valentin check icon
    Teoretic cam ce reprezintă învăţarea? Ai nevoie de datele Revoluţiei Franceze? Accesezi zona de memorie în care ai stocat aceste date - gravate în orele de istorie - şi capeţi informaţia necesară. În realitate creierul tău funcţionează tot ca un internet. Unul... intern. Acum însă informaţia devine externă. Care e diferenţa? Oricum nu te gândeai la datele Revoluţiei Franceze tot timpul. Nu mergeai la baie cu căderea Bastiliei în minte. E clar că datele erau uitate până la următoarea accesare. După ce le foloseai, le uitai la loc. Acum faci acelaşi lucru, însă extern. Accesezi informaţia atunci când ai nevoie de ea, şi o accesezi rapid. O accesezi chiar mai rapid decât mental, pentru că nu mai ai bariera timpului.
    În viitor, educaţia va fi stocată pe cipuri pe care ţi le poţi implanta contra unei sume de bani. Simplu şi rapid. Efectul va fi chiar mai bun, pentru că cipul nu uită. Va mai exista şcoală în viitor?
    • Like 0
    • @ Valentin
      Pana la lucruri din astea mai e cale lunga. Nu ca nu e haios sa facem exercitii de imaginatie ca Asimov sau Stanislaw Lem.
      • Like 1
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Nu e deloc cale lungă. Putem oricând să ne reîmprospătăm memoria cu privire la ORICE eveniment legat de istorie folosind telefonul mobil sau computerul. Nu mai este necesar să reţinem.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Si daca n-avem acces la net? A avea o memorie buna este totdeauna util si a exersa memoria nu e in nici un caz ceva rau. Cum sa nu fie necesar sa retinem? Gata, renuntam la scoli, facultati, orice? Face google tot pentru noi de maine?
      • Like 3
  • Valentin check icon
    Am senzaţia că mulţi nu fac legătură între şcoală şi computer. Probabil că ar trebui închise laboratoarele de informatică din şcoli? Să găsească cineva nişte maşini de bătut, ca pe vremuri...
    • Like 0
    • @ Valentin
      Problema e la ce folosesti computerul/tableta etc. Daca inveti sa programezi e una, daca stai numai sa te joci sau sa te uiti pe youtube la chestii inutile, e altceva.
      • Like 4
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Dacă înveţi să programezi singur sa te învaţă şcoala? Şi asta e important: dacă şcoala devine Youtube, atunci la ce mai sunt buni profesorii? Vorbim de şcoli dotate cu videoproiectoare, în care rulează un documentar despre istoria Egiptului. Documentar pus chiar de profesor.
      Ok, fie, nu documentar, ci un tratat de istorie, pe care îl găseşti la bibliotecă. Unul de prestigiu. La ce mai bun profesorul, când ai tratatul respectiv?
      În anii 70 a apărut conceptul de OBEZITATE INFORMAŢIONALĂ. Digitală, tipărită, însă informaţie.
      Informaţia la îndemâna tuturor. La ce mai e bună şcoala?
      • Like 0
    • @ Valentin
      La scoala ai profesori carora le pui intrebari si care iti explica pe intelesul tau. A invata sa programezi ar trebui sa se faca si la scoala si acasa prin exercitiu individual, la fel ca matematica, fizica etc.
      • Like 1
    • @ Jonn Jonzz
      Valentin check icon
      Istoria se poate învăţa foarte bine şi din manual, fără întrebări adresate profesorilor. Asta se şi întâmplă atunci când trebuie să recuperezi materia sau te pregăteşti pentru o corigenţă.
      Ce să întrebi? Când s-a născut Ştefan cel Mare? Scrie în manual. Sau pe net. Ce să nu înţelegi? Ai manual, te pui pe învăţat.
      Cât despre profesor, aveţi dreptate, dar nicăieri nu scrie că trebuie să fie un profesor în carne şi oase. Pare ciudat, dar există forumuri de profesori sau profesori care predau pe Youtube. Există siteuri unde te poţi abona pentru lecţii.
      Mai există şi Skype, unde poţi face meditaţii. N-ai nevoie de o clădire în care să stai de dimineaţă până seara.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Poti sa intrebi de unde stim anumite detalii, cum se fac anumite lucruri in cercetarea arheologica, ce sens a avut o anumita decizie politica sau militara, sunt foarte multe lucruri care se pot discuta. Asta ca sa nu mai vorbim de faptul ca discutia pornise de la programare, dar OK. Daca iti e suficient manualul si atat OK, insa nu tuturor le e, si nu tot timpul.
      Interactiunea face-to-face e si ea importanta, dupa cum e important sa interactionezi si cu ceilalti colegi.
      • Like 2
  • Nume check icon
    Imi pare rau pentru trauma suferita. Poate ar fi fost mai bine pentru societate sa se interneze decat sa stea pe Youtube...
    Pe bune, acestea sunt modelele pe care vreti sa le promovati?
    Cand este intrebat daca ar trebui sa dea un mesaj si sa ii incurajeze pe copii sa iasa afara din casa da raspunderea pe parinti. Normal ca nu poate sa dea acest mesaj pentru ca din asta traieste. Cu cat copii sunt mai indobitociti sa stea pe tableta, telefon sau laptop el castiga bine. Si il aducem la TV, il promovam si pe Republica pentru ca emisiunea de pe Digi sa aiba un rating pentru ca si realizatorii emisiunii trebuie sa traiasca.
    Si la sfarsit mai face pe moralistul cand consideră că una dintre cele mai importante aptitudini pe care un copil ar trebui să o aibă este cea de a ști să selecteze informațiile pe care le găsește pe internet. Serios? Pai poate ar fi mai bine sa il de-selecteze pe el, ca oricum se pare ca are in continuare o trauma
    • Like 7
    • @ Nume
      Păi da, e treaba părintelui. Internetul nu dispare, youtube-ul nu dispare, dacă se lasă băiatul ăsta de creat clip-uri îi ia altul locul, nu iese toată puștimea la fotbal instant. Oricâte mesaje de ”faceți și voi niște sport mucoșilor” spun ”influencerii”, dacă părinții sunt absenți și incapabili/dezinteresați, puștiul tot cu ecranul în față o să stea.
      Și, bun, dacă râncezesc la tabletă cu orele de ce sunt indobitociți? Copii dobitoci găsești făcând orice: dobitoci cu mingea prin spatele blocului ai cu duiumul.
      Iar chestia cu selecția de informații este reală, multă lume o spune. Mihai ăsta citează dintr-un scriitor renumit, nu-i elucubrația lui.

      Io zic că ești doar frustrat și expirat, nu poți accepta că lumea merge înainte și tu ai pierdut trenul.
      • Like 1
    • @ Rareș Mocanu
      Pe scurt. Educatia nu inseamna parenting. Educatia unui copil nu este sarcina exclusiva a parintilor ci si a societatii prin institutiile si mijloacele ei. Scoala, mediile de comunicare sunt inter alia astfel de forte modelatoare. Promovand tot felul modele mai mult sau mai putin echivoce societatea isi schilodeste viitorul cetatean. Dintre miile de modele ce calatoresc la viteze masurate in milioane de biti pe secunda parintii sunt doar doi, cateodata unul sau nu sunt deloc. Un mic adaos. Societatea nu e numai statul. Societatea suntem noi, statul si cele ce au mai ramas.
      La final, ''frustrat și expirat'' nu se cade pe Republica, caci te prinde Nashu in trenul cu vloggeri!
      • Like 1


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult