Treabă nemțească: lecția de educație pentru școala românească

Chiar și în rândul vecinilor lor occidentali, germanii sunt văzuți ca niște parteneri foarte corecți și de încredere, dar inflexibili, în anumite privințe, până la opacitate. Oricine a lucrat vreodată cu ei știe că această imagine e nemeritată. Germanii ar fi putut foarte bine inventa dictonul „măsoară de zece ori, taie o dată”. Iar aceasta, în funcție de modul de lucru specific fiecărei națiuni, fie încântă, ca exemplu de eficiență, fie enervează – pentru că... da, această abordare a muncii consumă timp.

În orice caz, industria germană își datorează succesul acestei preocupări pentru calitatea rezultatului muncii. Iar aceasta este inculcată, încă de timpuriu, în sistemul lor de educație, și mai ales în cel tehnic și vocațional.

Spre deosebire de germani, care au transformat învățământul tehnologic inclusiv în instrument de aculturalizare a imigrației prin șansa la educație tehnică de cea mai bună calitate pe care statul le-o acordă imigranților, România ignoră potențialul uman și de dezvoltare al acestui sector al sistemului de educație. Iar asta se întâmplă de decenii, nu de ieri, de azi. 

România alocă foarte puțini bani pentru formarea practică a elevilor. Sunt afectați peste 50% dintre toți elevii de liceu

Conform unui studiu realizat de Centrul Român de Politici Europene, organizație parte a consorțiului Creștem prin Educație Agricolă (CEA), format dintr-un grup de organizații care își propun dezvoltarea învățământului tehnologic cu profil agricol din România, țara noastră alocă cei mai puțini bani pe cap de elev înscris în învățământul profesional și tehnologic (ÎPT), de peste 10 ori sub media europeană.

Aceasta, în condițiile în care peste jumătate (56%) dintre toți elevii din învățământul secundar superior, nivel care corespunde liceului, merg la licee tehnologice sau școli profesionale, mai arată studiul „De ce avem nevoie de învățare la locul de muncă în învățământul profesional și tehnic românesc? Un model de practică pentru liceele agricole” (februarie 2022).

Aceste școli nu au doar o problemă de reputație. Ele sunt considerate de foarte multă vreme, din deceniile de dinainte de 1989, o a doua opțiune de viitor pentru copiii care absolvă gimnaziul. O problemă mai puțin cunoscută, și cam la fel de serioasă, este calitatea instruirii practice pe care o oferă. De exemplu, doar 10% dintre elevii români au acces la experiențe de învățare practică în timpul studiilor liceale, prin comparație cu media de 61% înregistrată în rândul colegilor lor din UE.

Practica de specialitate, în mai ales în liceele cu profil tehnologic, este o problemă reală și serioasă. Studiul CRPE arată că elevii care au făcut stagii de practică sau de ucenicie la angajator își găsesc mult mai ușor un loc de muncă – respectiv, în mai puțin de două luni, comparativ cu peste 20 de luni în cazul celor care s-au pregătit doar la școală. Pentru absolvenții liceelor agricole, un domeniu cu potențial, dar care se confruntă cu rate relativ mari ale șomajului, avantajul formării practice nu poate fi subestimat.

Calitatea învățării în școlile tehnologice se corelează mult mai strâns cu impactul asupra pieței muncii decât în cazul liceelor teoretice, care reprezintă în mod tradițional calea de acces către învățământul superior. Finalitatea studiilor, în ÎPT, este angajabilitatea imediată, care nu poate fi asigurată pur și simplu prin educație teoretică sau cu minimul de formare practică desfășurat în școală.

Mai mult, chiar și formarea teoretică (nu doar cea practică) suferă în școlile din filiera profesională și vocațională. Pentru unele materii din curriculumul ÎPT, arată studiul CRPE, nu există nici măcar manuale.

Învățământul tehnologic, a cincea roată la căruță

Iar politicile statului român în materie de educație profesională și vocațională par a lipsi la rândul lor. Nu vorbim de lucruri precum lipsa normelor de implementare pentru subvenția suplimentară de 5% din alocarea per elev, care ar trebui să finanțeze stagiile de practică sau de ucenicie, o lege care datează „doar” de vreo 15 ani. Nu; ne referim la reducerea sistematică, de la un an la altul, a cifrelor de școlarizare pentru clasa a IX-a la aceste școli.

De exemplu, pentru acest an școlar numărul locurilor disponibile în clasa a IX-a la liceele cu profil tehnologic, filiera învățământ profesional, a fost redus cu 36%. Statul pare a se complace într-un cerc vicios: liceele tehnologice nu sunt atractive, deci reducem cifra de școlarizare, deci scad investițiile, deci scade atractivitatea, deci în următorul an se înscriu și mai puțini elevi ș.a.m.d.

Ar fi în regulă dacă am avea perspectiva de a deveni Singapore, sau măcar dacă ne-am apropia de profilul educațional din Occident, cu cifre în jurul a 40% din populație cu studii superioare. Dar nu e cazul.

Studiul CRPE face o serie de recomandări de viitor pentru ca ÎPT să fie repus măcar în stare de funcționare.

Este nevoie, de exemplu, ca statul să asigure o finanțare corespunzătoare, specific pentru formarea practică, inclusiv cu normele de aplicare pentru subvenția suplimentară prevăzută de lege.

Trebuie dezvoltate materialele-suport necesare, nu numai manualele care lipsesc: e nevoie de de caiete de practică, de ghiduri metodologice și de evaluare a practicii etc. Este necesară, de asemenea, formarea tutorilor de practică, a profesorilor coordonatori de practică, a evaluatorilor de competențe, a inspectorilor școlari pentru învățământul profesional și tehnic.

Implicarea sectorului privat, esențială

Școlile din învățământul profesional și tehnologic trebuie susținute de autorități pentru a dezvolta parteneriate cu agenții economici, pentru că implicarea sectorului privat în educația practică nu acoperă nici pe departe, potrivit datelor din cercetarea CRPE, nevoile reale ale elevilor.

În 2020, 16% dintre elevii înscriși în ÎPT nu au participat la stagii sau ore de formare practică, cu toate că acestea sunt obligatorii pentru a promova în următorul an școlar. (În cazul liceelor cu profil preponderent agricol, sub 40% din elevi au participat la stagii de ucenicie la agenți economici din domeniu.) Dintre elevii care au participat, 42% au făcut practică doar în cadrul școlii și doar 57% au beneficiat de formare la agenți economici.

În Germania, ponderea companiilor care oferă stagii de practică variază între 38% în cazul firmelor mici și aproape 100% din marile concernuri. În sistemul german, elevii în practică sunt remunerați sub prevederile Contractului colectiv de muncă de la nivel de ramură, în vreme ce responsabilitatea pentru organizarea învățământului practic dual, în școală și la angajator, este împărțită între statul federal, autoritățile locale (landurile) și Camerele de Industrie locale, inclusiv în ceea ce privește programa de învățământ. Aceasta din urmă este, cum este și normal, elaborată în primul rând de companiile partenere cu liceele. Companiile angajatoare știu cel mai bine de ce competențe au nevoie și lor le revine în primul rând responsabilitatea de a-i instrui pe tinerii ucenici (ceea ce se întâmplă totuși sub supravegherea statului federal).

Poate cea mai importantă concluzie a studiului Centrului Român de Politici Europene este că avem deja exemple de bune practici implementate cu succes în România.

Astfel, Fundația Civitas pentru Societatea Civilă și organizația World Vision România, ambele membre ale consorțiului Creștem prin Educație Agricolă, au pilotat un model de practică în două licee cu profil agricol: Colegiul Tehnologic Traian Săvulescu Târgu Mureș și Liceul Tehnologic Dorna Cândrenilor, în cursul căruia 33 de elevi au beneficiat de stagii de practică la angajatori, în proces fiind implicate 15 ferme. Rezultatele proiectului au stat de altfel la baza recomandărilor cuprinse în studiul CRPE.

Nu, nu suntem Germania. Modelul german este doar un exemplu printre multe altele. Nu e neapărat să fie considerat drept reper pentru construirea de obiective. Însă acum, în situația României, cu actuala stare de fapt în ceea ce privește rezultatele sistemului de învățământ – o rată uriașă a analfabetismului funcțional, abandon școlar record, foarte probabil scăderea ratelor de promovare la examenele naționale din această vară – este nevoie de schimbări esențiale în învățământul preuniversitar din România. Mai ales în cel profesional și tehnologic. Nu ne mai putem permite, acum poate mai mult ca niciodată, să ne complacem în actuala stare de fapt.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp