Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Trebuie să mă vezi întâi ca pe un om

Cerasela Bănică este coordonatorul unui fond internațional pentru minoritatea romă. Nu e ceea ce și-a dorit când era mică. Și-a dorit atunci să fie fotbalistă. Acesta a fost primul ei vis. A jucat fotbal până la 14 ani, când s-a îndrăgostit și a aflat că băieții nu sunt doar parteneri de fotbal. Apoi și-a dorit să fie profesor de istorie. Al treilea vis al Ceraselei a fost să devină profesor de matematică. Și pentru că iubea matematica s-a gândit că nici să fii arhitect nu e un vis de lepădat. Ultimul ei vis a fost să fie regizor. A dat însă la drept cu gândul să devină procuror. 

Cerasela e genul de persoană pe care e foarte greu să nu o remarci atunci când intră într-o încăpere. E directă, curioasă, vorbăreață. Atunci când vorbește de familia ei vocea-i devine caldă și uneori ochii i se umplu de lacrimi. Când vorbește de pericolul segregării în educație în vocea ei se simte revolta. Cerasela este cea datorită căreia avem singura evaluare a acestui fenomen al segregării la nivel de cinci județe, o evaluare care a dus în 2016 la un al doilea Ordin de Ministru în ceea ce privește segregarea în școlile din România.

Mai toate proiectele în care a fost și este implicată sunt pentru comunitățile de etnie romă. A lucrat la Centrul European pentru Drepturile Romilor de la Budapesta, la Agenția Națională pentru Romi, la Centrul Romilor de Politici de Sănătate, la Asociația Femeilor Rome din România, la Roma Education Fund Romania, Agenția de Dezvoltare Comunitară Împreună. Cerasela a coordonat programe care presupuneau accesul egal la educație pentru elevii romi în risc de părăsire timpurie a școlii. A coordonat proiecte menite să reducă rata abandonului la liceu în rândul elevilor de etnie romă oferindu-le acestora burse și pregătire gratuită (tutorat).

La Centrul European pentru Drepturile Romilor a descoperit că situația ei și a romilor din România era aceeași cu cea a romilor de peste tot. I-a plăcut să lucreze într-un mediu internațional și să simtă că face ceva concret. Atunci a renunțat la planul de a deveni procuror și a decis să lucreze pe drepturile romilor. De aici până la coordonare de proiecte pentru comunitățile rome a mai fost doar un pas.

De multe ori Cerasela e întrebată ce calități ar trebui să aibă oamenii care lucrează în acest domeniu pentru persoanele de etnie romă pentru a reuși. “Un adevărat interes de a ajuta“, răspunde de fiecare dată Cerasela. Nu vede altă cale. 

Eroul poveștii Ceraselei este tatăl ei, un bărbat căruia îi plăcea să învețe. I-a lipsit însă oportunitatea. Tatăl, dar și mama Ceraselei au făcut imposibilul ca fiicele lor să nu ducă lipsă de acesată oportunitate. „Foarte mult a contat pentru părinții mei să merg la școală. Ei au fost cei mai mari suporterii ai mei. Tata a fost eroul meu. Mi-a dat acest vis mare pe care-l trăiesc azi. El a înțeles înainte de toți ceilalți din sat că școala e importantă pentru ca un copil să crească și să viseze.”, povestește mândră și cu melancolie Cerasela. Educația a făcut-o să realizeze că lumea este mult mai mare decât satul ei din Dobrogea și și-a dorit să cunoască această lume. Poate de aceea îi place atât de mult să călătorească.

Părinții Ceraselei au fost priviți în comunitate ca niște nebuni, care urmau să-și piardă fiicele dacă insistau să le trimită la facultate. Cerasela și sora ei au fost primele persoane de etnie romă din comunitate care au ajuns la facultate.

O a doua oportunitate mare pe care Cerasela a avut-o a fost aceea de a învăța într-o școală desegregată, o școală cu elevi romi, tătari, machedoni, români. Copiii romi care învață sub o formă de segregare, crede Cersasela, nu beneficiază de o educație de calitate. Segregarea, continuă Cerasela, “învață un copil de la o vârstă fragedă că este inferior; înrădăcinează temeri în sufletul lui de copil”. În școală a dat peste mai mulți profesori care i-au fost modele. Acești oameni nu au văzut-o ca o persoană de etnie romă și atât. Au văzut în ea un copil foarte motivat care-și dorește să ajungă undeva departe.

Le povestește celor din jur despre momentele în care a fost discriminată. De multe ori oamenii au văzut etnia și nu femeia, profesionista. Știe cât de greu este să ștergi din memoria individuală și colectivă prejudecățile și stereotipurile înrădăcinate de generații. Dar asta nu înseamnă că astfel de exepriențe nu îi lasă un gust amar. Așa cum a fost când s-a dus la coafor și a sunat-o mama ei. Cu ai ei Cerasela vorbește mereu romani. După zece minute managerul a venit să se uite în geanta ei pentru că cineva a anunțat că i-au fost furați 100 de lei. Cerasela i-a luat la întrebări: „De ce ea? Unde stătea doamna care reclamat furtul? Cine a mai stat lângă ea? Și cum vor recunoaște suta pierdută la ea în portofel, căci are mai multe sute?”.  

O enervează când oamenii îi spun că ea e altfel decât cei de etnie romă pe care îi cunosc. „Nu, nu am nimic în plus față de ei. Nu, sunt la fel ca ei doar că eu am avut oportunități pe care ei nu le-au avut”, le răspunde de fiecare dată Cerasela. A lucrat mereu mai mult ca să fie printre primii și pentru a demonstra că etnia nu contează pentru a reuși. Și nu a lăsat pe nimeni să-i spună că nu e destul de bună.

“Cerasela este o femeie de etnie romă, o soră, o fiică, o soție, o persoană cu vise, cu multe dorințe și o persoană care întodeauna își dorește să aibă un drum bun în viață”. Așa ar răspunde la întrebarea – Cine e Cerasela Bănică?

Când vine vorba de contactul cu cei din jur, Cerasela are un mesaj cât se poate de clar:

„Trebuie să mă vezi întâi ca pe un om. Sunt om.”

Profesionista Cerasela are planuri mari pentru viitorul apropiat, iar ele au legătură cu cercetarea pe segregarea școlară. Vrea în acest an să se întoarcă în școlile din cele cinci județe – Botoșani, Iași, Suceava, Vaslui, Neamț - în care s-au găsit forme de segregare. Vrea să vadă cum s-au schimbat lucrurile, dacă s-au schimbat în vreun fel. Potrivit cercetării din 2016, din 407 școli care au furnizat date în 82 s-a descoperit cel puțin o formă de segregare școlară. În 2017 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a sancționat două școli din Iași și Suceava pentru segregarea copiilor de etnie romă. Plângerile au fost depuse la Consiliu de către organizația Ceraselei, cea care a realizat nu doar cercetarea, dar și un program pentru ca organizațiile non - guvernamentale locale să poată monitoriza și semnala un astfel de fenomen. 

Cerasela știe din proprie experiență cât e de important să înveți într-o școală desegregată, să ai parte de o educație de calitate. Și pentru că știe aceste lucruri face tot ce poate ca cei mici să aibă parte de acceași șansă pe care a avut-o ea indiferent de etnie.

Campania LikeRom prezintă poveștile de succes a 10 profesioniști încrezători care au fost de acord să fie imaginea comunității și să inspire alți profesioniști să li se alăture. Ei sunt: pictorul Eugen Raportoru, experta în drepturile omului Cerasela Bănică, inspectorul în asistență socială Oana Marina Vulcan, profesoara de lb. engleză Roxana Marin, consultantul de fonduri nerambursabile Lucian Corobuță, medicul oncolog Corina Stanciu, consilierul parlamentar Andra Mihaela Costache, activistul Marian Ursan, antrenorului de box Samir Simionși nu în ultimul rând Gilbert Costache, model și actor.

Dacă vrei să oferi inspirație celor din jur, te așteptăm în comunitate! Înscrie-te pe www.likerom.ro!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult