Sari la continut

Protecția datelor cu caracter personal

Din 25 mai Republica.ro aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR). Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

Trei mari clase de prețuri urcă în acest sfârșit de toamnă; dar urcă moderat

supermarket - getty

(Foto: Guliver/Getty Images)

O nouă paradigmă a prețurilor, diferită de aceea din perioada 2014 – septembrie 201, cu care ne obișnuisem, capătă contur în acest sfârșit de toamnă. Din 2014, treptat, am tot văzut semne că România își asigură un loc ceva mai bun în topul competitivităţii europene. Stabilitatea preţurilor şi inflaţia scăzută s-au dovedit a fi un bun activ social, în sensul că au oferit nu numai încredere, dar şi o contribuție semnificativă la creșterea puterii de cumpărare a populației. În plus, societatea a început să fie ferită de o mare nedreptate, fiindcă nu există taxă mai nedreaptă decât inflaţia, care îi afectează în special pe cei cu venituri scăzute şi fixe. Apoi, am adăugat PIB. Un PIB care, în 2016 și în 2017, a înaintat cu viteza cea mai mare din Uniunea Europeană. Taxele au scăzut, salariile și pensiile au crescut. Și mai departe? Mai departe, societatea n-a înțeles că avem nevoie, pentru ca acest PIB rapid să fie sănătos, durabil și aducător de bunăstare, de reforme structurale radicale, cu educația în capul listei. Deși pe această cerință batem monedă de un sfert de secol.

Lecții neînvățate ale istoriei trăite

Despre PIB-ul nostru, care deși e un alergător remarcabil, nu este sustenabil, pentru că nu aduce bunăstarea de care societatea românească are nevoie, am mai bătut monedă în anii de boom 2004-2008. Atunci, în vreme ce PIB-ul urca într-adevăr spectaculos, impresionând Europa cu ritmuri de 8 şi de 9 la sută, gloria acestei creşteri economice fără egal era ştirbită de câteva dezacorduri dramatice. Dintre toate, cel mai grav era dezacordul dintre consum şi producţie. Concret, consumul devansase cu mult oferta internă de bunuri fizice şi de servicii.

Cum era acoperită diferenţa? Din importuri. Iar importurile, în bună măsură, erau plătite cu bani din economisirea altor ţări. O parte semnificativă a banilor din bănci, ce erau împrumutaţi populaţiei pentru consum sau companiilor pentru importuri de bunuri de consum, venea din finanţări externe. Toate împovărând cu deficite mari, de 12 sau de 13 la sută din PIB, contul extern… teoria menţionând că se aprinde becul roşu ori de câte ori soldul negativ al balanţei externe sare peste 6 la sută.

Cunoaștem, din teoria şi din practica economiei, că mai mult consum aduce mai multă bunăstare… în cazul în care se bazează pe investiţii. Ei bine, în toţi acei ani, dar mai cu seamă în 2007 şi 2008, când ţara a suportat acele mari deficite externe, de 12 şi de 13 la sută din PIB, au fost înregistrate şi cele mai mari rate de investiţii, în jur de 33 la sută. Cote înalte, cum îşi dorea şi Ceauşescu, fără să aibă însă vreodată parte de ele. De ce, atunci, nu a înregistrat România mai multă bunăstare? Răspunsul nu-i tocmai greu de dat. Investiţiile din acea vreme, în cea mai mare parte, au fost orientate către dezvoltarea capacităţilor de comercializare a mărfurilor. Aşa că au impulsionat mai mult consumul şi mai puţin producţia. Căci mărfurile, în mare parte, erau importate.

În acei ani, piaţa imobiliară, explozivă, făcea PIB. Piaţa automobilelor, care se umfla ameţitor, făcea PIB. Circulaţia rutieră, strangulată în toate marile oraşe ale ţării, făcea de asemenea PIB. Populaţia se împrumuta la bănci, consuma şi făcea PIB. Consumul în ansamblu, în creştere, făcea PIB. Un PIB nesustenabil însă, fiindcă în aluatul valorii adăugate din acei ani produsele fabricate în România nu acopereau o pondere adecvată.

Nici astăzi nu am învăţat bine lecţia

Poate fi făcut mai mult PIB din consum – şi încă un PIB sănătos, sustenabil – numai într-o ţară cu economie competitivă. Şi numai dacă fabricile şi companiile de servicii sunt puse, prin concurenţă reală, în situaţia de a produce mai mult şi mai bine. În acest context, abia, consumul îşi poate juca bine rolul. Fiindcă economia, ca să-şi vândă produsele, să obţină bani pentru investiţii, pentru furnizori, pentru plata datoriilor la buget şi la bănci, pentru salarii în creştere, are nevoie de mai mult consum. Un consum, la rândul lui, sustenabil.

Noi însă, astăzi, consumăm copios din importuri. Iar importurile, cum nu mai avem banii pe care, în 2004-2008, îi primeam din economisirile altor țări, le plătim în bună măsură cu bani ce ar trebui să meargă la investiții. Și nu mai merg.

Ce s-a întâmplat în acest sfârșit de toamnă? Au venit primele facturi. Și, în mod firesc, trebuie să fie achitate. De unde? Ați putea gândi că din exporturi. Doar, de ani buni, după ce economia țării a ieșit din recesiune, în 2011, exportul și-a reluat avântul. Și e foarte bine. Vânzările de bunuri și de servicii în afara țării, prin surplusul de capital adus de retehnologizarea fabricației de bunuri pentru export, prin sporirea locurilor de muncă, prin produse performante și mai bine valorificate, prin salarii mai mari, se regăsesc în creșterea economică.

Da! Așa este. Dar importurile cresc mai mult și mai repede decât exporturile. Echilibrul, amenințat să se strice, a fost un timp restabilit prin ameliorarea dozajului: deficitele balanței comerciale și ale contului extern erau acoperite cu intrări de investiții străine și de fonduri europene. Cum însă la sfârșitul toamnei lui 2017, în împrejurarea în care, după nouă luni, importurile au depășit exporturile cu peste 8 miliarde de euro, amenințând ca decalajul să ajungă la 12 miliarde de euro până la sfârșitul anului, o întrebare a trecut în prim-plan: cine plătește diferența? Pentru că exporturile sunt depășite dramatic de importuri. Iar deficitelor de balanță comercială și de cont curent li s-a mai adăugat unul: deficitul de valută.

De ce s-au înfrățit inflația, deprecierea leului și rata dobânzii Robor

Și iată cum,brusc, trei categorii de prețuri au început să fie ceva mai grăbite: 1) prețurile de consum, a căror mișcare este exprimată de rata inflației; 2) cursul de schimb al pieței valutare, exprimând prețul de vânzare al leului sau de cumpărare al monedei unice europene; 3) rata dobânzii Robor, care exprimă media prețurilor împrumuturilor între bănci. De ce urcă aceste trei clase de prețuri? Fără o analiză temeinică, motive pot fi găsite acolo unde nu sunt: ba că Banca Națională… n-ar fi acasă, ba că băncile s-au înțeles să urce Robor-ul; ba că producătorii de bunuri alimentare ar fi făcut cartel și au scumpit mărfurile!

Ceea ce se înțelege însă greu sau nu se înțelege deloc este caracteristica esențială a acestor prețuri: libera lor mișcare, în strânsă legătură cu cele patru libertăți asigurate de Uniunea Europeană – mișcarea persoanelor, a bunurilor, a serviciilor, a capitalurilor. Trăsătură consfințită și de Constituție, care stipulează că economia României este economie de piață și, prin urmare, prețurile sunt stabilite în condițiile piețelor libere. În plus, economia României nu mai este închisă, ca altădată. Avem o economie deschisă și o monedă liber-convertibilă. În acest cadru juridico-economic, toate aceste trei categorii de prețuri sunt influențate de dezechilibrele din țară, de evenimentele din economiile europene ori din economia globală; în același timp, se influențează și se potențează reciproc.

Dacă, de exemplu, deficitul contului curent exprimă și un deficit de ofertă valutară, bineînțeles că regăsim această corelație în factura remisă de cursul de schimb, pentru că valuta e acum cumpărată cu mai mulți lei. Inflația remite și ea propria-i factură: dacă urcă prețurile de consum se scumpește și valuta. În același timp, cursul de schimb influențează prețurile de consum, pentru că valuta procurată cu mai mulți lei scumpește importurile de bunuri de consum. Fără să-i mai ajute pe exportatori, pentru că într-o lume în care competitivitatea se mută determinant pe calitatea mărfurilor, scumpirea valutei și salariile mici își pierd avantajul competitiv. Dobânzile intră și ele în joc, pentru că dacă prețurile de consum și prețul valutei cresc, piața monetară reacționează inevitabil cu dobânzi în urcare.

Dacă toate aceste corelații, firești în actualele condiții interne și globale, nu doar că nu fac explozie, dar evoluează pe piețe calme, scumpirile fiind moderate, explicația o găsim în faptul că Banca Națională și-a păstrat armele și gloanțele pentru intervenții eficiente în momente grele. Și, fiind acasă, a intervenit neîncetat cu toate mijloacele pe care legea i le-a pus la dispoziție, făcând ceea ce legea și bunele practici europene îi cer să facă: să calmeze piețele. În rest, e treaba reformelor structurale.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Traim in tara in care stam paraleli, ne uitam ca boul la poarta noua cum o mana de analfabeti ne inchid Justitia, televiziunea, netul si dreptul la munca in strainatate pentru urmatorii 100 de ani si nu avem curajul nici macar, cat inca se mai poate, sa le zicem cu nume si prenume sa se duca dracu. De asta meritati tot ce aveti, spitale prabusite, mancare pe caiet, benzina la litru, si tigari la bucata. Ati muscat-o pe asta cu statul paralel si in loc sa fiti in strada stati in cazatura aia de apartament cu igrasie, fara caldura si apa si ziceti lasa ca e bine. nu meritati ce aveti !
    • Like 0
  • Traim in tara in care toti se pricep la finante-banci. Unii citesc jdemii de carti si abia inteleg ce si cum iar altii se uita la tv la niste baieti la costum si deja stiu ca BNR e de vina sau ca bancile manipuleaza ROBOR si de-aia e 6 lei litrul la benzina. Orice explicatie e sortita esecului pentru ca in afara de tehnicitatea si complexitatea subiectului oamenii au nevoie de un vinovat. Iar motivul cel mai des e ca ati stat prea mult acolo. Punct. Romanul se plictiseste repede. Vrea fetze noi. Uitati-va la fetzele celor care vorbesc cu dl Vasilescu si se vede cat inteleg din ce spune. In nici o tara nu vezi discutii de genul asta. Mai sunt pareri despre ce face o banca centrala de genul ar fi bine sa, noi credem ca etc dar sa auzi ca banca centrala e de vina sau ca nu e acasa sau nu stie pe ce sa apese si nu apara poporul nu prea auzi. La noi auzi orice. PSD e obisnuit sa aiba controlul a tot ce misca de-aia se lupta cu toata lumea ca nu e obisnuit cu alte pareri, nu e obisnuit cu piata libera, nu e obisnuit cu reactii la tampenii. Nu poti sa faci praf CF sa iei masuri noaptea sa dai OUG care schimba alte OUG si care ii surprinde pe toti si apoi sa vii sa spui ca intrebati BNR-ul, nu la noi e problema. Vedeti daca raspunde cineva. Adica ei striga JUMP! si toti sa intrebe HOW HIGH? Pana una alta avem o piata valutara care merge, avem o piata monetara care merge, toate astea create de BNR intr-o tara mica si deschisa care nu e Elvetia si cu un guvern imprevizibil si periculos. Din conferinta guvernatorului s-a inteles ca o banca cu R a manipulat ROBOR deci la nivelul asta se inteleg explicatiile.
    • Like 1


Îți recomandăm

Nicolle Birta

- Maman, c'est du vrai chocolat? (mami, este ciocolată adevărată?). Întocmai ca în povești, băiețelul își lipise nasul roșu, înghețat de frig, de geamul vitrinei frumos decorate, cu prilejul Sărbătorilor de iarnă. - Mais bien sûr c'est du vrai chocolat, (desigur că este ciocolată adevărată), îi răspunsese mama.

Citește mai mult

Povestile Cristinei autografe

„Pe cerul albastru, într-o casă de nori mare și albă, trăiau șase norișori frați. Cinci dintre ei erau gri, iar unul era roz. Cei gri făceau mereu glume pe seama celui roz, pentru că era altfel. Nu numai că era roz, dar atunci când norișorii făceau ploaie, el nu putea să stoarcă nici măcar o picătură. Oricât de tare se străduia. Și toți norișorii râdeau de el...”

Citește mai mult

Eataly

„Am lucrat mulți ani pentru a alege mici furnizori excelenți din Sicilia, Sardinia, Calabria, din toate regiunile din Italia. Am reușit să conving furnizorii să producă mai mult, dar la același standard de calitate. Și să le scriu și spun povestea, să le creez noi ambalaje și tot programul tehnic pentru a face față birocrației. Acum avem 2.000 de furnizori, foarte, foarte mici”, spune Oscar Farinetti.

Citește mai mult