Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Ucraina seamănă cu noi, având însă ghinionul să fie mai la est cu.....200 de ani

Război în Ucraina

Foto: Profimedia Images

Forțele armate ucrainene au inițiativa pe fronturile din Harkov și Harson. În est, armata din Ucraina încearcă să înainteze spre șoseaua strategică P66, înainte ca forțele armate ale ruse să poată stabili o linie defensivă puternică.

1. Situația tactică

Militarii ucraineni au trecut râul Oskil (atât la Kupriansk, cucerind partea de dincolo de râu a orașului, cât și în sud) și râul Donețk, atacând spre Liman (localitate aproape încercuită, fiind atacată din trei părți). Rușii opun rezistență, ritmul avansului ucrainean fiind lent, dar forțele armate ruse nu au arâtat, încă, capacitatea de a opri înaintarea ucraineană (Corpul 3, mult lăudat ca fiind forța ce va revigora armata rusă, s-a dovedit incapabil să lupte cu succes, fie și în defensivă). Inflexibilitatea tactică rusă este exemplificată de faptul că ofensiva de la sud de Bakhmut continuă, deși Lysyceansk și Severodonețk sunt amenințate de la nord. Singura explicație ar fi politică, Vladimir Putin menționând repetat obiectivul minimal (și pretext al agresiunii) al "eliberării" Donbas-ului, dar și militară (organizarea, sau mai degrabă, dezorganizarea militară; la sud de Bakhmut atacă trupele Wagner, acum întărite cu deținuți, iar Prigojin îi raportează doar lui Putin).

Pe frontul de la Herson, forțele armate ucrainene înaintează lent, dar înaintează. Cumulat cu acțiunile guerilei ucrainene, precum și cu lovirea permanentă a podurilor de peste Nipru (rușii au refăcut un pod, cel de la baraj, și au construit un pod de barje cu chesoane scufundate, dar, foarte probabil, și acestea vor avea o viață scurtă). Obligați de situația dificilă a trupelor de la vest de Nipru, liderii militari ruși au riscat: aviația rusă și-a făcut prezența, însă apărarea antiaeriană la trupe ucraineană rămâne eficientă (rușii au pierdut mai multe avioane Su-24 - bombardier tactic -, respectiv Su-25, un avion de atac la sol).

2. Situația operativ-strategică

Forțele armate ucrainene au inițiativa pe întreg frontul și lovesc în adâncime cât pot de departe (limitare dată de raza de acțiune) cu HIMARS...dar fără ATACMS, pe care SUA, din rațiuni ce țin de evitarea escaladării, sau, mai corect, oferirii pretextului escaladării de către partea rusă, nu le vor livra...încă.

Forțele armate ruse încearcă să inițieze o campanie de lovire a infrastructurii critice ucrainene, dar, până acum, rezultatele sunt reduse (la Krivoirog, ucrainenii au reușit să evite inundarea orașului, iar viitura râului Inhuleț nu a izolat capul de pod ucrainean de la nord-vest de Herson), exceptând pericolul prezentat de bombardarea centralei Ucraina Sud (unde loviturile ruse au fost la 300 de metri de reactoare).

Acțiunile de guerilă ucrainene au luat amploare, fiind atacate obiective importante din regiunile ocupate (în regiunea Herson, dar și în Maritopol, Mariopol și Berdiansk, precum și în regiunile separatiste Lugansk și Donețk) fapt ce demonstrează nu numai capacitatea forțelor speciale ucrainene și a trupelor teritoriale ucrainene, dar, mai important, faptul că acestea se bucură de sprijinul populației. Fără acest sprijin, orice acțiune de guerilă ar fi sortită, din start, eșecului. 

3. Strategic

Începe să fie din ce în ce mai clar că, în lipsa unei mobilizări generale, armata rusă nu are capacitatea de a genera forța militară necesară: Wagner apelează la deținuți, iar voluntarii (mai degrabă mercenari amatori, dacă analizăm motivația - prima de înrolare - și pregătirea - standardele au fost coborâte ) nu sunt de ajuns. Greșelile și vulnerabilitățile ruse se mențin, cauza principală fiind implicarea politicului, dar și incapacitatea de adaptare (astfel, avem mai multe forțe care luptă separat, încălcându-se principiul unității de comandă: comandanții de front raportează direct lui Putin, ocolind comanda militară centrală, Statul Major General al forțelor armate din Rusia; Prigojin, cu compania de mercenari Wagner, discută direct cu Putin;, la fel, Rusgvardia, prin fostul bodyguard, Zolotov, discută direct cu Putin; la fel, cecenii/kadîrovțî, prin Kadârov, discută direct cu Putin. Iar acesta este doar un lider politic, care nu poate asigura unitatea de comandă militară. Să adăugăm minciuna generală instituționalizată pe lanțul de comandă. 

Problemele cu echipamentul se amplifică (după pierderile semnificative de echipament de la Izium), Rusia neavând capacitatea industrială de a aduce echipamente moderne pe câmpul de luptă (efectele sancțiunilor se vâd, în primul rând aici: este lipsă mare de cipuri, iar China nu s-a arătat dispusă să riște, evitând să le livreze). Practic, Rusia, ca societate, nu a trecut la starea de război, Kremlinul încercând să rezolve problema prin improvizații, grija principală fiind aceea de a nu afecta negativ viața de zi cu zi a rușilor, efectele politice ale acesteia fiind principala preocupare politică a Kremlinului. 

Ucrainenii, deși au și ei destule pierderi, au moralul din ce în ce mai ridicat, iar efectivele cresc, militarii pregătiți de occidentali (Marea Britanie) apărând pe câmpul de luptă. Probabil, pentru prima dată, forțele armate ucrainene au superioritatea numerică pe câmpul de luptă, cel puțin în infanterie. De asemenea, ajutorul militar și economic occidental pentru Ucraina continuă neabătut, Moscova exprimându-și frustrarea prin amenințarea "cordoanelor ombilicale", Polonia și România (chiar și prin vocea lui Lukașenko).

Moscova este nevoită să preseze cu amenințarea organizării de referendumuri - deși acestea sunt ilegale: puterea ocupantă nu are dreptul să organizeze asemenea referendumuri - nu numai în Herson și Zaporojie, dar și în republicile separatiste, deja reunoscute de Kremlin. Obiectivul este anexarea acestor teritorii de către Rusia (sau amenințarea cu anexare, element important la eventualele negocieri). Astfel, acestea devin "teritoriu rusesc", fapt ce ar permite utilizarea oricărui mijloc pentru a le apăra, inclusiv arma nucleară. Problema Moscovei este dilema dată de situația militară actuală: cum să anexezi ceea ce nu ai, forțele armate ruse nefiind capabile, folosind mijloace convenționale, nici să cucerească în întregime aceste republici, nici să apere ceea ce au cucerit.

4. Politic

Coeziunea politică și socială a Ucrainei pare de neclintit, în pofida pierderilor și privațiunilor. Cauza ucraineană capătă un sprijin internațional din ce în ce mai mare, și pe fondul crimelor de război făcute de forțele armate ruse (ultimele, descoperite la Izium). Unitatea Vestului se menține, ajutorul militar continuând, chiar dacă cu unele ezitări și rețineri (dictate de necesitatea evitării situației în care s-ar oferi lui Valdimir Putin pretextul escaladării către război chimic sau, foarte grav, la lovitura nucleară). Rezistența ucraineană apare, mai clar ca oricând, ca fiind sustenabilă, poziția "Ucraina nu trebuie lăsată să fie învinsă" devenind realitatea (foarte probabil) "Ucraina nu poate fi învinsă". Oricum, nu este loc de entuziasm, deoarece suntem departe de o înfrângere militară generală a forțelor armate ruse, dar evoluția este în această direcție, fapt de necrezut în urmă cu câteva luni.

Așa cum a arătat la reuniunea Organizaţiei de Cooperare de la Shanghai (OCS), Vladimir Putin caută să găsească o soluție, nemaiputând să ignore realitatea de pe câmpul de luptă. Pe de o parte, încearcă o strategie de distrugere a infrastructurii critice ucrainene, dar, foarte probabil, știe că aceasta nu poate avea rezultate notabile, deoarece forțele armate ruse nu mai au capacitatea de lovire (cantitativ și calitativ: nu prea mai sunt rachete precise, parcul fiind redus sub 40% din cel inițial, iar liniile de producție sunt blocate de lipsa atât de necesarelor cipuri occidentale). Interesant este faptul că Putin acuză Kievul de terorism, pentru faptul că acesta a atacat ținte militare (nu civile) de pe teritoriul Rusiei, respectiv unele elemente de infrastructură (o parte din rețeaua electrică ce ducea către o centrală nucleară rusă, dar nu reactoarele acesteia). Pe de altă parte, Putin transmite, conform propriilor declarații (replica către Modi), că va încerca să înceteze războiul cât mai curând posibil sau, prin președintele turc, Erdogan, că este deschis la negocieri. Aceste semnale sunt contrazise de propriile sale declarații, Putin răspunzând la întrebarea unui reporter cu amenințarea că va amplifica atacurile asupra Ucrainei și că operațiunea specială va continua, Moscova având răbdare. De remarcat, referirea la obiectivul minimal, "eliberarea" republicilor separatiste, Lugansk și Donețk, deși forțele armate ruse luptă să apere ceea ce a cucerit în Herson și Harkov! Recent, Dmitri Peșkov a reiterat faptul că nu este cazul să se discute despre negocieri. 

De urmărit acești indici privind deschiderea spre negocieri, dar și evoluția situației militare (vor încerca ucrainenii o nouă ofensivă? Unde, amplificând-o pe cea de la Herson sau pe cea de la Harkiv? Prima este importantă strategic, Kievul trebuind să scape de amenințarea rusă de la vest de Nipru, a doua este relevantă politic, nu numai eliberând complet Harkovul, dar amenințând regiunile separatiste din Donbas....eșafodajul politic promovat de Moscova pentru a justifica agresiunea). Probabil, se caută (nu numai la Kremlin, ci și în alte cancelarii) o cale prin care Putin să iasă cu față curată (save the face) din fundătura în care s-a dus singur (cu aroganță, supraestimând capacitatea militară a forțelor armate ruse și subestimând atât capacitatea de rezistență a Ucrainei, dar și fermitatea principială, respectiv unitatea Vestului). Oricum, acest război nu se va termina bine - deja, avem peste o sută de mii de oameni uciși și câteva sute de mii de răniți, iar o țară întreagă este în ruină -, dar ar fi de dorit ca să se facă dreptate pentru Ucraina, care are dreptul să existe așa cum vrea națiunea ucraineană, liberă și democratică. Nu de altceva, dar, din multe puncte de vedere, Ucraina seamănă cu noi, având, însă, ghinionul să fie mai la est cu.....200 de ani (cam câți au trecut de la Războiul Crimeei, atunci când occidentalii au învins Rusia, oferindu-ne prilejul să ne constituim și consolidăm regatul României).

Harta prezintă situația de pe frontul Harkov sud - Lugansk. Sursa: militaryland.net. Șoseaua P 66 este în dreapta (direcția nord vest - sud est, cu localitățile importante strategic Kreminna și Rubyjne).


Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Stinge lumina!

Consumerismul nostru a lucrat în compensare. Ne-am cumpărat frigidere mari și le-am burdușit cu mâncare. Ne-am vârfuit cărucioarele la supermarket, cumpărând produse la ofertă de care nu aveam nevoie și care ni s-au stricat în cămară. Ne-am construit clădiri de sticlă pe care le-am luminat feeric, așteptându-ne ca factura la curent s-o plătească sfântul CEO. (Foto: Profimedia Images)

Citește mai mult

Carlos Moreno

„Logica e simplă de fapt - cu cât se construiesc mai multe drumuri pentru mașini, cu atât vom avea mai multe mașini, iar cu cât vom construi mai multe piste pentru biciclete, cu atât vom avea mai multe biciclete, de asemenea, cu cât vom face mai multe spații pentru oameni, cu atât va veni mai multă lume să facă activități”, spune Carlos Moreno. (Foto: ARCEN)

Citește mai mult

UNStudio 1

UNStudio este unul dintre cele mai cunoscute și apreciate birouri de arhitectură din lume, cu filiale în Amsterdam, Frankfurt, Shanghai, Hong Kong, Dubai și Melbourne. are în portofoliu peste 120 de proiecte internaționale, precum clădiri de birouri, rezidențiale, muzee, poduri, dar și masterplanuri urbane. Printre cele mai cunoscute lucrări - Podul Erasmus din Rotterdam, Mercedes-Benz Museum din Stuttgart, Arnhem Central Station, Designul Doha Metro Station.

Citește mai mult

Marius Sava

„La mine pacienții nu vin niciodată singuri, vin cu partenerul”, spune medicul specialist pneumolog Marius Sava, cu competențe în somnologie, de la Rețeaua Privată de Sănătate Regina Maria, despre cei care ajung la ușa cabinetului cu simptome de apnee în somn.

Citește mai mult