Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Ultimul moroșan. La moartea ultimului Frate Petreuș

Fratii Petreus

A murit și Ștefan, al doilea frate din ce doi Frați Petreuș. Ultimul Moroșan i-aș zice, fără vreo intenție de a supăra pe careva dintre mândrii locuitori ai Maramureșului. 

Ioan se dusese de ceva vreme. Și odată cu el legenda Fraților Petreuș. Și odată cu legenda, o întreagă lume.

Am reascultat cu duioșie cântecele lor. Unele reușite, altele poate nu. Dar toate sincere. N-am întâlnit nicăieri în folclorul românesc, presărat de dragoste și cântece de dor, atâta sinceritate; n-am mai văzut demult artiști vorbind cu atâta patos de beutură, de bătăi între feciori, de adulter sau de minciună.

Știu că ne place între noi să ne vedem frumoși. Suntem precauți cu sentimentul de apreciere națională și nu ezitam niciodată să spunem cu mândrie că „noi suntem români.” Chiar dacă nu facem neapărat ceva ca această mândrie să fie susținută.

Nu că această mândrie ar fi ceva rău sau că ar fi diferită de cea de pe alte meleaguri. Dar nu ne place să recunoaștem că suntem uneori bătăuși, alteori bețivi și de foarte multe ori fățarnici. Asta nu am putea recunoaște. Nu se face. Poate alții sunt așa, și avem desigur exemple la nevoie, însă noi nu avem cum să fim așa.

Nu zic că suntem mai buni sau mai răi decât alții, mai puțin credincioși sau mai cheflii. Cred că suntem la fel de buni sau de răi ca alte popoare. Dar ne place să pozăm în ceea ce e mai bun. Băieții ăștia însă erau onești cu ei și cu noi. Cu o zongoră cu 4 coarde și o vioară au reușit să lase în urmă o imagine a unei lumi autentice și doritoare de viață până la... strigături.

Să poți „hori” cu umor și detașare de tarele noastre comune și să fii bine primit, adresându-te totuși unui public care se încăpățânează să creadă în unicitatea și bunele moravuri ale neamului său, ei, asta da curaj!

Când te gândești la Maramureș, te gândești la horincă, la multă zăpadă, la Mocăniță și la cosor (brișcă, sau cuțit). Adică autentic - viața cu ce are ea mai abraziv. Un prieten din Maramureș îmi spunea că nu se simte moroșan pentru că nu poate bea horincă și nici nu știe să dea cu cosorul. Horinca e prea tare, spune el, iar cosor nu poartă la brăcinar. De fapt, nici nu poartă brăcinar, ci bretele. 

De fapt, prietenul meu este un moroșan autentic, chiar dacă nu poartă cosor și nu bea horincă, ci pentru că are curaj, este onest și poate spune pe bune care îi sunt limitele și care îi este natura. Pentru că, până la urmă, de aceea au fost socotiți ei „liberi” față de restul locuitorilor acestei țări - nu neapărat că s-ar fi bătut cu cineva, ci pentru că ar fi în stare să o facă, atunci când adevărul, oricare ar fi el, ar fi pus la îndoială.

Drum lin, Ștefan Petreuș! Aștept să bem o horincă și să horim. Nu cred că vom cânta îngerilor, nu cred că îngerii beau horincă și pot hori. În fond, ai spus-o chiar tu: „șie Raiu cu plăcere, noi mai pe din jos om mere”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Dl. Rusu, un articol la fel de sincer ca si cantecele Fratilor Petreusi.
    Aveti dreptate .
    Inainte sa spunem '' pacat'' trebuie declarat'' ce bine ca au fost''
    Mai nou intre doua Motorhead mai pun si un cantec de-al lor.
    Numai bine.
    • Like 1
  • Drum lin, frate pintreusi, cum va ziceam / maiestre al zongori cu 4 coarde și al vioarei !
    Odihna vesnica !
    Dumnezeu sa va odihneasca in pace !
    • Like 0


Îți recomandăm

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult