Foto: Getty Images
Cifra începutului de an vine de la Ministerul Finanțelor. Numărul angajaților din administrație este cu 64% mai mare decât cel din perioada de dinainte de 1989, conform unui raport publicat pe pagina instituției și citat de News.ro.
În 2020, din totalul celor 798.589 de angajați din administrația publică centrală, 593.441 lucrau în instituții finanțate integral de la bugetul de stat.
Cei mai mulți salariați sunt la Ministerul Educației și Cercetării (287.908), apoi la Ministerul Afacerilor Interne (peste 125.000), Ministerul Apărării Naționale (peste 74.000), Ministerul Finanțelor Publice (peste 24.745) și Ministerul Sănătății (peste 17.877).
România a evoluat, are un PIB considerabil mai mare, iar așteptările din partea cetățenilor față de serviciile oferite de instituțiile de stat sunt altele.
Dar la o privire de ansamblu, informațiile par a indica grave dezechilibre, pentru că pe măsură ce angajații plătiți de la buget sunt tot mai mulți, populația este tot mai mică. Nu mai punem în discuție digitalizarea și modernizarea, care ar trebui să încurajeze o interacțiune transparentă și directă a contribuabililor cu entitățile statului, ceea ce ar conduce la o scădere naturală a numărului de bugetari.
Ne uităm la datele din învățământ, acestea merită analizate în detaliu cât mai urgent. Natalitatea tot mai mică, plecarea în masă a românilor peste hotare, abandonul școlar în creștere, restructurarea programelor școlare - toate acestea au produs cu totul alte efecte față de cele pe care le-am anticipa în mod logic- un număr imens de angajați ai Ministerului Educației și Cercetării. Dacă adăugăm performanța foarte slabă a sistemului în ansamblul său, măsurabil prin testele PISA și gradul de analfabetism funcțional al celor care ies din bănci se poate observa un dezechilibru major între calitatea serviciilor oferite, în disonanță cu veniturile pretinse, calitatea îndoielnică a salariaților și numărul acestora.
Despre educația în România, nivelul de pregătire al oamenilor de la catedră, inspectorilor și aparatului din minister e mult de dezbătut. O cifră care dă frisoane este procentul imens al cadrelor didactice care - conform sondajelor din decembrie 2020 - nu doresc să se vaccineze anti-covid (56%). În loc să fie un edificiu al științei, cercetării, așezării pe fundamente factuale, școala românească a devenit, în prea multe situații, o glumă proastă cu vraci, superstiții, fake-news și analfabeți care le umplu capul elevilor cu informații eronate și temeri nejustificate față de medicină, de exemplu. Vă invit să citiți aici un reportaj revoltător despre cursurile de numerologie care au avut un succes de necrezut la învățători și profesori chiar zilele acestea.
Sistemul de educație a ajuns să aibă la bază anti-selecția, în locul vocației. Să mai trecem la motivele urgenței în evaluarea și restructurarea Învățământului atitudinea de respingere față de predarea online, dar și atitudinea sindicatelor, care cer creșteri de lefuri fără niciun criteriu de performanță, bani pentru laptopuri și sporuri pentru muncă riscantă pe timp de pandemie (deși orele s-au desfășurat în mare parte de la distanță, cel puțin teoretic).
Imaginea școlii românești este, cu foarte puține excepții, una de rușine, iar acest adevăr, oricât de mult l-am ascunde pe sub catedre, ne ajunge deja pe toți din urmă.
În ceea ce privește învățământul superior, iată atitudinea universităților din România față de performanță. Un document care invită la un pact: plin de solicitări, cereri de bani, fonduri și bugete. Un astfel de document - pe care-l puteți citi aici - ar trebui să înceapă cu două fraze simple. Ne lepădăm de satana învățământului superior- plagiatul. Ne lepădăm și de satana clanurilor din facultăți.
În fața acestor cifre, sondaje, studii cu concluzii foarte clare, protocoale și atitudini, decidenții ar trebui să recunoască faptul că învățământul - în ansamblul său și cu foarte puținele excepții - trebuie reformat din rădăcini, pentru că a ajuns o frână în dezvoltarea sănătoasă a statului: sunt prea multe cadre didactice care neagă progresul științei și medicinei, refuzând beneficiile unui vaccin, încurajează de la catedră fake-news-ul și superstițiile, refuză cu obstinație evoluția și digitalizarea, chiar și în momente limită, dar cer, pe de altă parte, sporuri și creșteri de lefuri. La schimb, oferă generații de analfabeți cu certificat.
Despre numărul bugetarilor este mult de luat decizii absolut necesare- de la nevoia unor audituri, până la reforma administrativ-teritorială a statului și impunerea unor standarde de cost (numărul de salariați plătiți de la buget raportat la numărul contribuabililor dintr-un UAT).
Grav este că în goana după câștigarea alegerilor, toate partidele aflate la guvernare în ultimii 30 de ani au pervertit în totalitate sistemul public, transformându-l într-un mamut extrem de greu de gestionat.
Too big to fail, o mașinărie de vot care contează decisiv la fiecare rundă de alegeri. Supărați-i pe bugetari și veți avea voturi împotrivă cu un factor de multiplicare de minimum 2,5 (soțul/ soția/ bunicii/ copiii majori), îmi spunea un politician.
Too big to fail și din punct de vedere economic- tăiați-le veniturile, iar o economie a cărei creștere este bazată pe consum va primi șocurile imediat. De altfel, angajații de la stat au fost cei care nu au simțit aproape deloc pandemia, în timp ce zona privată abia respiră.
Campania electorală s-a încheiat de două luni, alegerile s-au terminat, România are un guvern stabil, cu o majoritate care-și permite deschiderea unor discuții importante despre dezvoltarea țării, veniturile, cheltuielile, deficitele și împrumuturile pentru a le susține.
Și totuși de ce niciun politician sau niciun partid nu vorbește cu voce tare despre necesitatea unei regândiri profunde a tot ceea ce înseamnă administrația statului, cu toate componentele sale?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Daca imi aduc bine aminte Tariceanu cand a fost prim ministru PNL, in plina criza. a crescut cel mai mult acest aparat de stat.
Acest aparat de stat oricum joaca la toate capetele si ii vor sustine cel mai mult pe cei care ii vor deranja cat mai putin. Avea dreptate dragnea referitor la existenta statului paralel, el exista si este reprezentat de acest aparat de stat si institutiile aferente.
Eu cred ca daca se dorea sa se schimbe ceva s-ar fi facut indiferent cine a condus ministerul. Prin urmare daca nu s-a facut nimic pana acum nu cred ca se va face ceva in viitor. De la PNL, autointitulat partidul "performanta" asteptarile sunt zero, daca vedem ca impartirea functiilor in aparatul de stat se face in functie de scorul din alegeri si nu pe competenta, experienta si rezultate in domeniu.
UDMR-ul este o varianta PSD/PNL in limba maghiara, de aceea singura speranta este USRPLUS, care cel putin pana acum sunt convingatori ca doresc sa faca ceva. Cam prea multe declaratii publice si si mai putine fapte pana cum, dar inca mai prezinta incredere. La prima vedere ei au fost castigatorii negocierilor pe ministere, dar in realitate au primit cele mai grele si mai putin reformabile ministere. Combinat cu rezistenta la schimbarea a aparatului de stat USRPLUS are o sarcina foarte grea sau chiar imposibila.
Cred ca a fost si un joc politic PNL care combinat cu betele in roate pe care le vor pune permanent - vezi Emil Boc, Rares Bogdan in ultimele zile - sa le asigure o crestere in sondaje si pregatirea pentru urmatoarele alegeri.
Vom vedea ce se va intampla, dar cu siguranta minuni nu vor exista. Este greu sa repari 30 de ani de coruptie si incompetenta in cativa ani. Toata lumea vede salvarea de la fondurile europene. Nu cred ca banii au fost si sunt o problema, ci adminstrarea lor eficient si in scopul cetatenilor.