Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Un copil nu are nevoie de un mediu colorat strident, plin de mormane de jucării și de abțibilduri. Cum putem să îi amenajăm camera

Fetiță deschizând ușa

Foto: Guliver/Getty Images

Ne punem adesea întrebarea „cum putem construi o Românie mai frumoasă?”. Toţi dorim să le oferim copiilor noştri o ţară mai bună. A devenit un clişeu formularea „schimbarea începe cu tine”. Dar tocmai această schimbare, la nivel de individ, poate transforma societatea la nivel macro. Este valabil şi atunci când emitem judecăţi despre felul în care ne-ar plăcea să arate oraşul în care trăim. Îl vrem curat, civilizat, aliniat la standardele europene. Şi, nu în ultimul rând, ne dorim ca patrimoniul urban să se bucure de o mai mare atenţie din partea autorităţilor.

Atunci când mergem în Occident, odată întorşi în ţară, suntem cuprinşi de furie. O furie adesea justificată. În fond, atunci când realizezi cum arată alte capitale europene, Bucureştiul pierde detaşat la orice capitol.

Îmi amintesc cum, copil fiind, am aflat că Bucureștiul este capitala României. Am fost foarte surprinsă. Mi se părea incredibil că orașul acesta plin de gropi, garduri neîngrijite, parcuri veșnic uscate să fie o capitală! Aveam 6 ani și nu vizitasem încă o altă țară. Nu ştiam cum arată capitalele altor ţări. Ştiam doar că oraşul meu îmi părea mult prea trist. Abia acum realizez ce implicaţii poate avea mediul înconjurător asupra unui copil. În fond, oraşul copilăriei este cel pe care îl păstrăm mereu în suflet.

Fiind arhitect, îmi pun mereu problema esteticii urbane. Desigur, în cazul arhitecturii Bucureştiului, există explicaţii istorice şi culturale. Cei peste 50 de ani de comunism şi-au pus amprenta asupra oraşului. Urbanismul socialist a pus la pământ ceea ce odată era cunoscut sub numele de Micul Paris. Închiderea faţă de Occident nu a avut loc doar la nivel ideologic, ci şi la nivel de estetică a spaţiului locuit. Bucureştiului a căzut pradă paradigmei blocului, inspirat din kommuna colectivă rusă.

Cred că o cultură vizuală stimulată din naștere poate forma generații întregi cu aplecare către frumos, indiferent de drumul pe care îl aleg în viață. Și apoi această căutare va schimba încet, încet orașele, spațiile spre ceva mai frumos.

Când eram studentă la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, am observat cum cei mai buni colegi la proiectare (esența acestei facultăți) erau din Brașov. Printre cei cu diplome și cu notele cele mai bune la această materie, la concursurile studențești, găseam aproape mereu brașoveni. Nu înțelegeam ce se întâmplă cu acești oameni, cum vin la facultate cu un bagaj de cunoștințe net superior majorității, ba mai mult, cu o intuiție pentru arhitectură ce nu putea fi egalată prin muncă și seriozitate de noi, ceilalți.

Deseori am vizitat Brașovul și cred că am găsit explicația. Orașul în sine este frumos. Este frumos construit, aflat la poalele munților și mi se pare extraordinar să copilărești atât de aproape de natură. Să vezi din centru colinele Tâmpei și să fii aproape de Poiana Brașov. Cred că numai faptul de a crește într-un mediu frumos și ordonat te învață gustul pentru frumos și sădește în oameni un mod diferit de a vedea lumea.

Dincolo de ce poate face școala și părinții pentru a învăța copiii să caute arta și frumosul, mediul nostru, orașul în care trăim, casa în care creștem, ne influențează în feluri pe care nici nu le bănuim.

O cameră potrivită pentru copii trebuie să fie, înainte de orice, armonioasă. Preferinţa pentru culori stridente, mormanele de jucării, abțibildurile cu personaje din desene animate şi obiectele depozitate în fiecare colț încarcă atmosfera din încăpere până la refuz.

Recent mă documentam cu privire la cum putem amenaja sănătos și frumos camera unui copil. Recunosc, nu sunt mare amatoare de aceste încăperi, în general clienții/părinții au păreri ferme despre cum vor să arate acest spațiu și adesea propunerile noastre pentru această parte a locuinței se realizează trunchiat. Mai ghidăm atmosfera într-o direcție sau alta, dar cam atât. Este normal, noi, părinții, vrem să ne creștem copiii cât mai bine posibil și simțim că știm ce e cel mai bine, sau cel mai frumos, pentru ei.

Cu toate acestea, am văzut adesea camere destinate copiilor lipsite de orice inspiraţie estetică. Tindem să credem că alegerea unor culori vii este cea mai potrivită alegere. Dar uităm esenţialul. O cameră potrivită pentru copii trebuie să fie, înainte de orice, armonioasă.

Preferinţa pentru culori stridente, mormanele de jucării, abțibildurile cu personaje din desene animate şi obiectele depozitate în fiecare colț încarcă atmosfera din încăpere până la refuz.

În recenta mea documentare am descoperit că spațiul unde crește un copil îl modelează în feluri nebănuite de noi. Un mediu ordonat, colorat calm, organizat, influențează starea de bine a copilului și finalmente contribuie la adultul de mâine. Sigur, copiilor le plac diverse culori, personaje din desene animate, însă la sfârșitul zilei tot noi suntem părinții și tot noi luăm decizii pentru binele lor. Un exemplu concret ar fi aplecarea fetițelor pentru roz.

Faptul că își doresc un perete roz nu înseamnă că nu putem controla măcar nuanța. Putem să selectăm trei variante de roz frumos, pastelat, pudrat și să lăsăm copilul să aleagă dintre aceste două/trei variante, înainte de a cumpăra un bidon de magenta. Culorile aprinse suprastimulează, iar copiii sunt suficient stimulați în viața lor: la grădiniță, la școală, la sport, în parc, la cursuri și așa mai departe. Măcar acasă le putem oferi un mediu calm, liniștitor în care să se concentreze și să se deconecteze cu ușurință.

Este în puterea noastră, ca părinți, să le organizăm jucăriile la îndemână, să le arătăm de mici cum se trăiește o viață curată și ordonată. Poate o viață în care nu avem nevoie să strângem multe lucruri și mai degrabă experiențe și clipe petrecute cu sens. Un alt lucru care mi-a atras atenția este nevoia copilului de apartenență la familie și mai târziu la comunitate.

Este ceva ce subconștient vrem cu toții, vrem să facem parte dintr-un grup. Traducând această idee în design interior, camera copilului trebuie să facă parte din casa familiei. În sensul în care stilul acestei încăperi să corespundă stilului locuinței ca ansamblu, așa cum un copil se aseamănă și aparține familiei sale.

Ar fi multe de spus pe această temă, însă important de reținut este faptul că noi avem puterea de a ne învăța copiii ce este frumosul.

Avem responsabilitatea să le arătăm respectul de sine, prin respectul acordat mediului lor, corpului lor. Prin construirea unui ambient ordonat, bine organizat, fără munți de plastice de care nu se atinge nimeni. Apoi, îi putem plimba prin cât mai multe locuri frumoase. Le putem arăta frumosul chiar și acolo unde este puțin din el. Tot noi îi putem învăța să trăiască cu cât și ce au nevoie. Admirăm vesticii și nordicii pentru viața trăită frumos, sănătos și fără dorința de multe lucruri. Cred că ei învață de mici ce este nevoia și adulți fiind descoperă mai ușor ce anume le trebuie pentru a fi împliniți. Viața trăită ordonat, fără lucruri de prisos, cred că se învață de acasă, de când suntem copii.

Astfel, la lista interminabilă de lucruri pe care le are de făcut părintele contemporan pentru copilul său, cred că putem adăuga și atenția acordată ambientului. Astfel cresc considerabil șansele noastre la o țară mai frumoasă, cu locuitori mai mulțumiți de viața lor.

Pentru a aprofunda mai mult tema frumosului în spațiul copilăriei, am conceput împreună cu Omid și Alina o conferință. Se va ține sâmbătă, 17 noiembrie, la Palatul Universul, la Mezanin, de la ora 09.00 la 14.00. Pentru mai multe detalii și rezervări puteți accesa www.insideacademy.ro.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Subtire si superficial. Stereotipul ieftin cu Brasovul unde se nasc arhitecti creativi nu merge nici spus la o bere calda. Ca si cum daca am crescut pe creasta muntelui si nu am vazut Brasovul sunt mai putin creativ. Am vazut arhitecti straluciti care au crescut in the middle of nowhere in Kansas (no offense), in mahalalele din India, in muntii din Peru sau pe dealurile din Falticeni (no offense again). Scoala de arhitectura din Romania este extrordinar de slaba si fara directie. Se cultiva doar fumuri si un elitism fals, Dar asta este o alta dicutie. Articloul este dezorganizat si atinge multe subiecte, frustrari personale chiar (vezi vesticii), care sunt lasate in vant fara o concluzie concreta. Un mediu organizat, bogat cultural, poate stimula putin creativitatea dar nu e suficient. Lasand la oparte "invatarea frumosului" (nu stiu ce e aia) intr-o psihologie pe scurt, creativitatea vine din stimularea imaginației și fanteziei copilului iar camera plina de jucarii reduce concentrarea de durata. Good luck cu insideacademy.ro.
    • Like 0
  • Delia MC Delia MC check icon
    O incursiune tematică în Pinterest aduce inspirație, mai mult decât suficientă
    • Like 0


Îți recomandăm

Nicolle Birta

- Maman, c'est du vrai chocolat? (mami, este ciocolată adevărată?). Întocmai ca în povești, băiețelul își lipise nasul roșu, înghețat de frig, de geamul vitrinei frumos decorate, cu prilejul Sărbătorilor de iarnă. - Mais bien sûr c'est du vrai chocolat, (desigur că este ciocolată adevărată), îi răspunsese mama.

Citește mai mult

Povestile Cristinei autografe

„Pe cerul albastru, într-o casă de nori mare și albă, trăiau șase norișori frați. Cinci dintre ei erau gri, iar unul era roz. Cei gri făceau mereu glume pe seama celui roz, pentru că era altfel. Nu numai că era roz, dar atunci când norișorii făceau ploaie, el nu putea să stoarcă nici măcar o picătură. Oricât de tare se străduia. Și toți norișorii râdeau de el...”

Citește mai mult

Eataly

„Am lucrat mulți ani pentru a alege mici furnizori excelenți din Sicilia, Sardinia, Calabria, din toate regiunile din Italia. Am reușit să conving furnizorii să producă mai mult, dar la același standard de calitate. Și să le scriu și spun povestea, să le creez noi ambalaje și tot programul tehnic pentru a face față birocrației. Acum avem 2.000 de furnizori, foarte, foarte mici”, spune Oscar Farinetti.

Citește mai mult