Un IQ ridicat nu garantează și înțelegerea riscului. Pentru un top manager, un coeficient ridicat de inteligență a riscului poate să facă diferența între viață și moarte și între profit și faliment

Foto: Profimedia

Definirea și testarea inteligenței sunt subiecte controversate atât în rândul publicului larg cât și în rândul specialiștilor. Unii dintre aceștia consideră că există un singur tip de inteligență, alții susțin teoria inteligențelor multiple. Există totuși un consens în ceea ce privește modul în care putem defini inteligența.

Inteligența este abilitatea cognitivă generală de a înțelege, de a învăța și de a rezolva prin gândire abstractă și raționament provocările pe care le implică adaptarea eficientă la mediul în care trăim.

I.Q.

Inteligența cognitivă este echivalată de cele mai multe ori cu inteligență academică. Testele de inteligență academică ierarhizează oamenii în funcție de cât de eficient și rapid procesează informații și rezolvă anumite sarcini cognitive selectate - verbale, numerice sau spațiale. Indicatorul care măsoară acest tip de inteligență este cunoscut sub prescurtarea IQ (Intelligence Quotient).

Scorul IQ a fost standardizat de către Lewis Terman de la Universitatea Stanford si are la bază primul test de inteligență dezvoltat de către psihologul francez Alfred Binet și colegul său Theodore Simon.

Studiile arată că în societatea occidentală inteligența cognitivă este cel mai puternic predictor când vine vorba de performanță academică, rezultate și învățare la locul de muncă.

În ce privește siguranța în muncă, legea din România spune că pentru a ocupa o funcție de conducere în domeniul SSM, trebuie să fii absolvent de studii superioare tehnice. Având în vedere originea tehnică a disciplinei safety legiuitorul se asigură de existența unui nivel minim de inteligență cognitivă în domeniul tehnic, validat de Diploma de absolvire. Fără acesta, se presupune că nu poți înțelege procesele, pericolele și riscurile specifice diferitelor procese industriale și nici nu poți să iei decizii manageriale eficiente.

Din păcate, curricula facultăților tehnice nu conține și discipline psihosociale, care ajută la dezvoltarea și menținerea relațiilor interpersonale. 

După cum știm, pentru a avea succes în relațiile personale și pentru a fi un bun conducător în societate și organizații, nu este suficient să ai doar un IQ ridicat. Un nivel rezonabil al IQ te poate califica pentru o poziție de specialist sau de manager, dar pentru a fi recunoscut și leaderul oamenilor pe care îi conduci este nevoie și de altceva.

Acest ceva se pare că este Inteligența Emoțională.

E.Q.

Inteligența emoțională este abilitatea unei persoane de a recunoaște, înțelege și gestiona propriile emoții, dar și pe cele ale celorlalți.

E.Q. - Emoțional Quotient este indicatorul care măsoară inteligența emoționala și potențialul de dezvoltare al acesteia.

Inventarul de Competențe Emoționale și Sociale (ESCI) grupează și măsoară competențele de inteligență emoțională în patru domenii comportamentale interdependente: conștiința de sine, autogestionarea, conștientizarea socială și gestionarea relațiilor. ESCI a fost conceput de către Daniel Goleman, Richard Boyatzis și Hay Group.

Inteligența academică te poate ajuta să fii un bun specialist sau un bun manager, dar inteligență emoțională este cea responsabilă de gestionarea stresului, a emoțiilor și a rezultatelor pe care trebuie să le obții împreună cu cei din jur.

Dacă în abordarea safety tradițională STEM, IQ joacă un rol central, când vorbim despre abordările contemporane care pun omul în centrul atenției, inteligența emoțională face diferența.

Cercetările arată că managerii cu o inteligență emoțională mare, promovează un climat de lucru mai bun și obțin o implicare mai bună a angajaților. Cu cât cultura și climatul organizațional sunt mai provocatoare, cu atât mai mult managerii au nevoie de abilități ridicate de inteligență emoțională.

Inteligență cognitivă și inteligența emoțională există și se sprijină simultan.

ICue.

Când vine vorba de risc, remarcăm cu surprindere ca un IQ ridicat nu garantează și înțelegerea riscului.

Simplă contorizare a pericolelor, a accidentelor și a zilelor de lucru pierdute sau a zilelor fără accidente nu ne face mai inteligenți din perspectiva riscului. Ba din contră, reduc cunoașterea și înțelegerea riscului.

Evaluarea riscului este subiectivă. În abordarea manageriala tradițională, evaluarea riscului depinde de capacitatea cuiva de a face predicții legat de impactul și de probabilitatea ca un accident să se întâmple.

Dex - Dicționarul Explicativ al Limbii Române, definește riscul ca fiind ''posibilitate de a ajunge într-o primejdie, de a avea de înfruntat un necaz sau de suportat o pagubă; pericol posibil. A risca a se expune unui pericol posibil.''

Marea majoritate a oamenilor și mai ales a managerilor au aversiune față de risc. Ei văd riscul în principal că pe o adversitate și mai puțin ca pe o oportunitate. Această atitudine este și anti-învățare și anti-umană. Învățarea și progresul implică în mod automat riscuri; nu toate riscurile sunt rele.

Dr. Rob Long fondatorul Psihologiei Sociale a Riscului a introdus termenul ICue - Coeficientul de Inteligență a Riscului. Potrivit acestuia, inteligența riscului poate fi apreciată prin evaluarea capacității unei persoane de a înțelege și de a fi sensibil la indicatorii de risc și siguranță din jurul său (ICues).

iCue este capacitatea de a recunoaște indiciile care ne vorbesc despre risc. Persoanele cu un coeficient ridicat ICue sunt capabile să recunoască, să exploreze și să înțeleagă indiciile care vorbesc despre risc și siguranța în muncă.

Pentru un top manager și mai ales pentru un coordonator HSE, un coeficientul ridicat de Inteligență a riscului, poate să facă diferența între viață și moarte și între profit și faliment.

Dacă abordarea tradițională safety se concentrează pe factorii de influență a riscului aflați în spațiul fizic, Psihologia Socială a Riscului (SpoR) completează această perspectivă cu factorii psihologici și sociali.

Având la bază rezultatele documentărilor făcute de către Centrul pentru Leadership și Învățare în Risc (CLLR), intervențiile Corporate Dynamics ajută la dezvoltarea abilitaților de observare a indicatorilor culturali de risc și la înțelegerea modului în care oamenii judecă și iau decizii legat de risc.

Programul Safety Leadership - desemnat de către comunitatea Govnet drept Cel Mai Bun Program de Training Safety din România în 2023 contribuie la dezvoltarea practică a competențelor necesare abordării eficiente a riscului și construirii culturii grijii reciproce.

În concluzie

Cele trei tipuri de inteligență – academică, emoțională si a riscului se susțin și se construiesc reciproc. Inteligența cognitivă și abilitățile care compun inteligență emoțională contribuie la îmbunătățirea capacității de a identifica indiciile și indicatorii care vorbesc despre risc și siguranța în muncă - ICue.

La nivel de organizație, completarea activității tradiționale a departamentelor safety cu o abordare psihosocială transdisciplinară contribuie la dezvoltarea competențelor ce asigură succesul organizațiilor HRO - High Reliable Organizations.

La nivel individual, cultivarea echilibrată a celor trei tipuri de inteligență face diferența între un Safety Manager reactiv și unul pro-activ, capabil să genereze schimbare reală în organizație.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp