Un mic atelier de sticlărie din București livrează produse ce decorează vitrinele unor mari branduri din Franța și Italia. „Răbdarea, atenția și tenacitatea sunt esențiale pentru un bun sticlar”

(Foto Facebook/Gabriela Seres)

Produsele din sticlă realizate de un mic atelier din București au ajuns să decoreze vitrinele unor magazine celebre și centre comerciale din Paris și Geneva, dar și la clienți din Italia, SUA, Japonia, Mexic, Ecuador, Canada, Australia, Noua Zeelandă.

Soții Ștefănescu au o experiență de aproape 50 de ani în industria sticlei. El este unul dintre puținii maeștri sticlari rămași în România, iar acum se ocupă de consultanță tehnică în mica firmă unde lucrează 10 sticlari. Din mâinile lor ies piese unice și produse în ediție limitată.

Gabriela Sereș este brand-ul de sticlărie decorativă de lux lansat de Adrian Sistem Glassware în anul 2010 la târgul internațional Maison et Objet din Paris. Numele brandului îl omagiază pe tatăl Gabrielei, un renumit pictor. Gama brand-ului conține sfeșnice, candelabre, vaze, fructiere, stand-uri de tort, lustre, obiecte de iluminat și veioze.

Înainte de 1990 soții Ștefănescu au lucrat în București la o mare fabrică de sticlărie de laborator. În 1992, când au început privatizările tip MEBO, cei doi au plecat și și-au deschis propria afacere. Au căutat să lucreze mai întâi pentru foști clienți ai fabricii și pentru comisionari. Au pornit micul business la ei în apartament, cu un echipament improvizat, apoi și-au mutat activitatea în spații tot mai mari.

„Toată afacerea a început într-o casă veche, închiriată pe undeva în zona Popa Nan, în București. Au început cu sticlărie de laborator, mai exact cu tuburi de seringi. Tatăl meu, maestru sticlar, avea atunci 46 de ani. Mama, cu 8 ani mai tânără, se ocupa de partea de marketing, discuții, vânzări”, își amintește Adrian Ștefănescu, fiul celor doi, care a preluat de curând afacerea părinților.

Firma s-a dezvoltat încet, iar cei doi au început să lucreze și pe partea de sticlărie decorativă. Sticlăria de laborator nu era suficientă pentru a susține toți oamenii productivi din firmă.

În 1998 mica firmă a participat cu produse la un târg de specialitate la Milano, apoi la târgul „Ambiente”, din Frankfurt, la care merge și acum, an de an.

Treptat au apărut primele comenzi de la companii din Italia și SUA, apoi de la designeri cum ar fi Laurence Brabant sau Matteo Messervy, care a folosit candelabre de mari dimensiuni făcute în atelierul soţilor Ştefănescu în decorarea unor centre comerciale din Franţa şi chiar la vitrina magazinului de bijuterii Cartier. În prezent atelierul colaborează și cu firme precum Roche-Bobois, Lane Crawford, Tse-Tse, Mathias, case de modă din Italia, iar de anul viitor și cu firme din Coreea de Sud.

Găsirea unor distribuitori, esențială

„Încercăm să participăm la cât mai multe târguri internaționale. Anul trecut am fost la trei târguri – la Milano, la Frankfurt și în Coreea de Sud, unde am reușit să ne găsim distribuitori, ceea ce este esențial ca să vindem și sub propriul brand în Orient. Și anul viitor vom merge la târgul de la Frankfurt, trebuie să fim acolo, e foarte important să fim prezenți acolo”, spune tânărul antreprenor. Și adaugă: „Nu poți să mai lipsesti la un astfel de târg, nu se face”.

Materia primă pe care o folosesc, sticla borosilicată, o procură din Cehia și Germania, de la distributori cu care au relații comerciale de circa 20 de ani. Sunt firme ce produc obiecte de sticlă care își iau materia primă din China, dar aceasta nu e de calitate, spune Adrian Ștefănescu.

Sticla borosilicată conține bor și un continut înalt de cuarț. este o sticlă foarte transparentă, e ușoară, rezistentă la șoc termic. Materia primă le este livrată în tuburi, iar sticlarii o lucrează manual sau automat, cu ajutorul strungurilor speciale.

„Două lucruri sunt esențiale în arta sticlăriei: calitatea și designul”

Două sunt lucrurile esențiale în arta sticlăriei, în opinia lui Adrian Ștefănescu: calitatea produsului, care depinde de materia primă și măiestria sticlarului, și pe de altă parte designul, care trebuie să fie unul atrăgător, de bun gust. „Există firme de sticlărie care pot face produse bune, dar din cauză că au un design necorespunzător, stângaci, nu reușesc să și le vândă bine”.

Meseria de sticlar este una pe cale de dispariție, iar asta este una dintre provocări, spune antreprenorul. Nu mai există școli profesionale de profil, iar de-a lungul anilor la atelierul soților Ștefănescu au venit și au învățat meserie multe persoane, tinere sau trecute de prima tinerețe.

Aproape doi ani durează ca o persoană să ajungă să învețe meseria asta și să producă obiecte de calitate. 

La atelierul soților Ștefănescu lucrează în prezent 10 sticlari, cu vârste de la 20 la 60 de ani.

„Mulți tineri consideră că banii ar trebui făcuți mai ușor. Poate în alte locuri se fac mai ușor, dar la noi chiar trebuie atenție, muncă, trebuie și tehnică și simt artistic. Noi încurajăm tinerii care vor să învețe meseria de sticlar și care sunt dornici de muncă, răbdători, să ni se alăture”, vede antreprenorul.

El povestește că la un moment dat la ei la firmă au venit să se angajeze un tânăr de 26 de ani și unul de 18 ani. „Cel de 26 «avea mână» , cum se spune, comparativ cu celălalt. Cel de 26 a prins mult mai repede meserie decât cel mai tânăr, însă tânărul de 18 ani, încet dar sigur a reușit să atingă nivele de performanță la care nu ne așteptam”. El a reușit chiar să devină, în timp, la fel de bun ca cel talentat. ”Ceea ce înseamnă că talentul e foarte important, mai ales pentru câștigul imediat, dar și răbdarea, atenția și tenacitatea sunt esențiale pentru un bun sticlar”, punctează antreprenorul.

Acest articol face parte din campania #surprindeesența, oferită împreună cu Silva.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp