Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Un munte de gingășie

Pacienta în spital

(Foto: Guliver Getty Images)

Ca medic, am văzut în ultimii ani cât de ușor moare un om. M-am întrebat de multe ori cum se derulează lucrurile în momentele critice, ce simte respectivul, într-o empatie supremă care poate părea chiar prostească. Am rămas cu o imagine vie în cap: în romanul „În numele porcului”, Pablo Tusset descrie fin un episod fatal – comisarul face accident de mașină, niște țevi din automobilul din față trec prin parbriz și i se înfig în piept. Mașina proprie e răsturnată, el stă la fel, prins între centură și fiare, sângerează, simte cum viața se scurge din el și are senzația certă că va muri.

Gardă, 4-5 ianuarie 2017. Ora 03:12. Pe ușă intră doamna C. Abia mai respiră, e transpirată toată, are anxietate marcată. Îmi spune că va muri sigur. Când ești medic și pacientul îți trântește așa ceva, trebuie să-ți dai cinci palme și să crezi că nu glumește deloc. O investighez rapid: e în edem pulmonar acut. Mă folosesc de un spray cu nitroglicerină, câteva fiole de furosemid, un inhibitor de enzimă de conversie a angiotensinei, oxigen. Chestiile astea costă câțiva lei toate și, interesant lucru, fac diferența dintre viață și moarte. 

Scot pacienta cu greu din edem, tensiunea arterială coboară treptat de la 245/110 mmHg la 150/85 mmHg, saturația în oxigen crește, ei i se luminează fața, se liniștește. O mut din camera de gardă în terapie. Acolo totul e stabil, momentul critic e depășit, o las pe nitroglicerină pe injectomat. O monitorizez până pe la 5 și mă retrag să fac niște foi. Ora 06:30. Mă duc să o văd. E bine, respiră normal, saturația e 97%, TA 144/80 mmHg, 19 respirații pe minut, diureză prezentă.

Îi zic că a cam fost la limită. Îmi spune că nu știe cum să-mi mulțumească, că un „mulțumesc” e insuficient. Îi răspund că un „mulțumesc” e foarte bun, îmi place la nebunie. Îmi povestește că a început să respire greu de tot, a ieșit desculță prin curte și alerga de nebună în toate direcțiile. Nici nu mai simțea frigul prin tălpi. Copiii plângeau, panicați. „Noi suntem enorm de mulți, domnul doctor. Enorm de mulți. Suntem cincisprezece. Țipau și plângeau toți.” E de etnie romă și are un farmec aparte. „Soțul meu nu reușea să mai pornească mașina, să mergem la spital. Îi tremurau mâinile și nu putea băga cheile”. La 15 ani, fiind diabetică, a intrat în comă, cu glicemia 1000 mg/dl. Aproape de moarte și atunci, cu o fentare elegantă.

Empatia curge prin fiecare medic. Încerc să mă pun în locul ei, mă copleșește o stare ciudată și-mi zic „la naiba cu moartea, las-o moartă”. Părăsesc exercițiul.

Îmi aduc aminte de un moment, înainte de sărbători. Pe 21, doamna C. a fost internată cu pneumonie, tot la noi. Pe 22 era deja mult mai bine și-mi spune: „domnul doctor, eu nu prea am putut să dorm noaptea, am stat aici la calculator și v-am citit toate articolele, că mi-a zis cineva pe aici că scrieți. Am rămas impresionată, enorm de mult mi-a plăcut tot. Enorm de mult.” La o oarecare perioadă distanță, stând eu la computer să lucrez o externare, simt două brațe puternice. Mă cuprind peste umeri, cu palmele blând așezate în dreptul sternului. Cineva mă sărută pe cap. „Vă mulțumesc că m-ați salvat”.

La peste o sută de kilograme, doamna C. e un munte de gingășie. Moartea poate să mai aștepte, echilibrele s-au restabilit.

Sunt treaz de 35 de ore. Termin de scris și mă culc.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    Frumos, emoționant e fruomos Domnule Doctor! Cât timp mai sunt ca și Dumneavoastră, încă nu este totul pierdut. La mulți Ani și să vă dea Dumnezeu sănătate și putere!
    • Like 1
  • Oare Lucan poate relata asemenea episoade? Sau Burnei? Si multi altii... Posesori de diploma de medic. Care au rostit juramantul lui Hipocrat.
    De fapt nici nu ar trebui sa incercam un asemenea exercitiu. Vedem odata la patru ani indivizi jurand cu mana pe Biblie si Constitutie ca vor respecta legea si nu vor precupeti niciun efort pentru bunastarea poporului. Si dupa aceea ii vedem inculpati pe unii dintre ei. Prea multi din pacate. Ce are a face politica cu medicina? Are. Pentru ca din cauza felului in care se face politica se pot intampla orori ca cele despre care a inceput sa vorbeasca presa in ultima vreme. Intr-o administratie onesta, in serviciul cetateanului, asemenea lucruri nu ar fi fost posibile. Nu la asemenea dimensiune si nici atat de mult timp.
    Noroc ca mai exista si asemenea medici, ca sa stim cum ar putea fi si ca se poate. Asemenea oameni trebuie ajutati, sustinuti, incurajati, facuti vizibili. Poate le vor urma exemplul cei care acum sunt in curs de formare. Pentru ca cei deja manjiti nu cred ca se vor mai curata vreodata.
    • Like 2


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult
text: Vasi Rădulescu / voce: Claudiu Pândaru
sound-bars icon