Foto Facebook
„Miss, would you be so kind to drink a glass of wine together?" – cu aceleași cuvinte ale domnului Băcanu Gheorghe, (prietenul nostru și contributor la Republica), către o tânără olandeză în vizită în Cârlibaba începe o seară interesantă. Un grup de tineri olandezi și un grup de prieteni români au găsit un interes comun la un pahar, sunt multe de discutat, atmosfera este plină de surprize, curiozitate și veselie. Subiecte precum miturile românești, testul PISA și atuurile României ca destinație turistică sunt discutate până la momentul când domnul Băcanu declară – „I have finished my English!" Lumea râde și tinerii se duc afară să aprindă un foc de tabără – e liniște totală când tace lumea o clipă, doar focul se aude - e februarie și e încă frig -, iar mai în fundal sunetul apei Bistrița – la cer se vede Orion-ul deasupra cabanei, mișcându-se grațios, precum stânca din Cârlibaba este centrul mersului lui.
Întorcându-mă înăuntru unde se coordonează turnarea în pahare, simt că prietenii mei români m-au bârfit, au conspirat împotriva mea, m-au întins o capcană – „Măi, olandezule, ești cam optimist despre țara asta, tot faci reclamă pentru țara asta către străini - ai putea să ne explici și nouă de ce – ai putea să numești măcar pe cineva care te-a inspirat în țara asta?"
„Sunt mulți – încep să răspund – sunt oameni aici în sat care nici nu au fost în străinătate, dar mă inspiră cu luciditatea lor. Am prieteni preoți, am prieteni poeți care mă inspiră – mai am și prieteni bețivani” adaug zâmbind la adresa lor, „dar fără glume - sunt mulți români care mă inspiră..."
„Măi, Daniel, n-ai înțeles întrebarea – cine te inspiră în domeniul public, cine ar putea să schimbe ceva în țara asta, cine ar putea să fie un lider moral, un lider potrivit și constructiv pentru țara asta?” Așa...! Ei îmi întorc întrebarea cu care eu confrunt tot timpul oaspeții noștri români, și acum așteaptă răspunsul de la mine. „Hai să încep de la început” – povestesc cum am făcut cunoștință cu România în Cârlibaba în 2004, când nu am realizat că Cârlibaba nu este România, ci doar o mică parte din mediul rural al României. După ce m-am întors în 2005 în Olanda, a venit și Gabriela și la cererea ei am instalat o antenă parabolică pe casă, ca să ne uităm la televizorul românesc. Vorbeam limba română exact cât să înțeleg discuțiile, glumele mi le explica Gabriela. Abia atunci am înțeles că am câștigat acces la o altă cultură, unde se râde despre alte lucruri, unde se discută altfel, unde viața este plină de surprize pentru un străin.
Am început cu umorul românesc cu Mircea Badea. Mă uitam o perioadă la Antena 3. Apoi am văzut domnul CTP, elocvent și ascuțit – de ce nu intră în politică? mă întrebam. Duminica dimineața ne uitam la „După 20 de ani”. Mă uitam la „România te iubesc”, la emisiunile doamnei Hossu Longin. Am văzut profunzime, integritate, inteligență, bun simț – am înțeles că încă nu eram total liber de prejudecățile și condescendența care există în Occident despre Europa de Est, dar eram la ușa de intrare către o altă lume.
Prieteni mei mă privesc ironic –„Ok, asta era atunci, totul era nou pentru tine, dar acum cine te mai inspiră? Noi am devenit un popor căzut – spune unul, un soi de trădători, adaugă altul, o colonie a Occidentului – lor le place exagerarea, mai ales după un pahar de vin. Păi, mai recent – sunt un mare fan al cinematografiei românești, am văzut filmele domnului Mungiu, îmi place doamna Morgenstern – am văzut interviuri făcute de Ștefan Mandachi, domnul Dulcan are filmulețe pe YouTube, ascult pe Laura Dinu și surorile Hojda care au cântat la „Românii au talent”, așa pot să merg mai departe, atâț de mulți oameni frumoși, oameni cu talent în țara asta, nu înțeleg de ce vă tot plângeți și nu schimbați nimic în modul cum este condusă țara – asta văd că e problema centrală, nu alegeți oameni buni pentru conducerea țării, nu vă organizați ca oamenii cu calitate."
Mă opresc singur să mai pun paie pe foc, am mai avut subiecte - Las Fierbinti, cântecul lui Taxi despre spațiile mici, dar deja se încing spiritele. „Tu nu știi ce a făcut cutare, cu ce se mai ocupă celălalt, cum a făcut bani unul, cum celălalt e condus de securitate - mai are și amante." N-am putut să mă mai abțin să le reproșez– „nu există nimic mai românesc decât dacă vedeți un om cu calități, în același moment începeți să-i căutați slăbiciunile, ca să tăiați creanga de sub picioare – greu vă adunați în jurul lui ceva bun - sunteți cam nihiliști! Mai degrabă vă lăsați păgubași și vă plângeți: „Nu avem pe cine să votăm!” Logic, dacă nu vă organizați! Singurul lucru bine organizat în țara asta este clasa politică adunată în jurul ciolanului! Nu știu, poate și eu exagerez un pic, după un pahar de vin.
Dimineața, liniștea s-a întors. Discutăm subiectul pentru care ne-am adunat în Cârlibaba - lansarea platformei Kontra.ro, un site unde putem să adunăm povești, articole, cititori, unde – cine știe - poate formăm o mișcare – încercăm să ne adunăm în jurul a ceva frumos! Scriem povești frumoase despre România și povești despre ce trebuie îmbunătățit în România. Ideea nu se numește Kontra – se numește Kontrapunct, un termen luat din muzică, inventat de Bach – o tehnică de a scrie o a doua melodie pentru un cântec, o a doua voce, – o contramelodie, care face cântecul mult mai frumos. Asta aș vrea să încerc - să compunem împreună o melodie alternativă pentru România, cu oameni inspirați din domeniul de arte, știință și spiritualitate. Cred că ne ajunge manelismul dezacordat pe care politica actuală vrea să-l cânte mai departe - România are nevoie de un alt sunet, clar și curat ca sunetul naiului la munte.
„Și rezultatul ăsta vrei să îl obții cu niște povești” – mă întreabă unul dintre prietenii mei - tip Gică contra - care încă nu s-a lămurit – „așa vrei să începi o mișcare?” Recunosc că sunt nesigur, dar nici nu pot să nu fac nimic. Dacă ne strângem la un loc, putem face mai mult decât eu singur. Și bineînțeles că nu trebuie să fim de acord despre orice - ne adunăm în jurul unei teme! Nu vă invit la un grătar, nu trebuie să avem același gust, aceeași culoare politică sau credință – ne adunăm virtual doar în jurul unui singur scop – mai multă integritate în politică și mai mulți politicieni care să servească țara, în loc de interesele lor. Poate ne adunăm cu mulți și altfel să punem o întrebare către politicieni în numele unei mișcări de zeci de mii de oameni decât de unul singur, un olandez din Cârlibaba sau un scriitor din Tulcea – cine? Să creăm o comunitate de oameni care vor să depună un efort pentru dreptate și corectitudine în România. Și la urma urmei, nu doar mărimea contează, ci intenția. Cumva mă inspiră teoria haosului (nu știu dacă teoria e aplicabilă în România) - ideea de un fluture care bate din aripi, având ca efect final o furtună la un alt continent, așa vreau să văd acțiunile noastre - niciodată nu știi în avans efectul alegerilor noastre, dar un efect sigur au. Așa îmi place să văd și poveștile noastre - ca fluturi în aerul românesc.
Vă invit să vă înscrieți la kontra.ro!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Dar stiti ca proiectul a fost costisitor, a intampinat dificultati, iar critica a fost impartita: ba era pe lista celor mai bune filme, ba pe lista celor mai slabe. Mie mi s-a parut putin confuz, din ce mi-l amintesc.
Inteleg ca asa vreti sa fie si Kontra.ro: actiunile celor din prezent cu rezultate pentru cei din viitor.
Am sa ma uit pe site.
Cât despre kontra.ro, am vizitat pagina și nu am găsit nimic interesant în afară de “manifestul” din “About us”. E bine de știut că avem platforma declic.ro cu aproape 1,2 milioane de urmăritori și care deja reprezintă o forță a societății civile. Fragmentarea acestei forțe nu face decât să o slăbească. Îl invit pe dl Daniel van Soest să viziteze această platformă, dacă nu a auzit încă de ea. Și, dacă nu știați, succesul de la Roșia Montană se datorează în principal acestei platforme.
Alle goeds!