Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Un prieten bun care e medic m-a întrebat recent cum pot să cred în povestea asta cu Dumnezeu, inventată de biserică pentru a manipula masele și pe cei slabi

credinta - getty

(Foto Guliver/Getty Images)

Într-o zi, m-am pierdut în facturi, trafic, șefi, ordonanțe, revocări, demisii, social media, disperări, seriale, certuri și stres. Când am încercat să mă adun, m-am trezit că trecuseră vreo trei ani.

„Unde naiba ai fost?”, am întrebat chipul rătăcit din oglindă.

„Am fost la serviciu, cu 85-ul. Am fost în ședințe interminabile și frânturi de vacanță. Am fost la cratiță și la cumpărături. Am fost pe facebook și în Piață. Am fost cu ochii pe ceas și praf cu nervii. Am fost pusă la zid și la încercare. Am fost și n-am fost. Ca o revoluție eșuată.”

Am căutat butonul de dat timpul înapoi, dar timpul a chicotit hâtru printre ridurile mele. A fost inevitabil: am plecat fără să ezit din povestea care-mi oferise până atunci siguranță și confort. Am vrut iar viață din aia faină, de ieșit din rutină și din tabele Excel, viață de pus în poezii și de fredonat la chitară pe plajă, care îți dă crize și nicio soluție, dar care îți lasă timp să gândești și să respiri, să trăiești și să visezi, să greșești și să fii autentic. Și asta pentru că am crezut. Am crezut, pur și simplu, că va fi cumva, nici mai bine, nici mai rău, dar cu siguranță total diferit. Am plecat cu sufletul rupt, dar cu o liniște inexplicabilă, punându-mi la încercare credința și puterea de a mă reinventa pentru a nu eșua într-o paradigmă în care nu m-aș fi recunoscut vreodată.

Un prieten bun care e medic m-a întrebat recent cum pot să cred în povestea asta cu Dumnezeu, inventată de biserică pentru a manipula masele și pe cei slabi. Cred pentru că este alegerea mea. Pentru că sunt liberă să am un Dumnezeu. Așa cum și el este liber să nu creadă în nimic. Cred pentru că am nevoie de sens și de substanță. De bunătate, iubire, iertare și speranță. Cred ca să pot evolua. Ca să-mi pot pune întrebări despre ce am devenit. Ca să am șansa de a mă naște din nou, ritualic, cu fiecare sărbătoare. Cred ca să nu mor de singurătate și de plictiseală doar printre oameni. Cred pentru că nu sunt suficient de trufașă ca să nu cred.

Credința este o discuție controversată și un subiect incomod. Deseori, ne ferim să vorbim despre Dumnezeu ca să nu fim considerați habotnici. Ezităm să recunoaștem că suntem practicanți ca să nu fim suspectați de naivitate sau de anacronism. Dincolo de dogmă și de obiceiuri, credința este o trăire profund personală. Când apostrofezi pe cineva care crede, calci de fapt cu bocancii direct în sufletul lui.

M-am rătăcit de prea multe ori prin viață ca să mai am aroganța să cred că mi-am regăsit de fiecare dată singură drumul. Prin urmare, cred inclusiv pentru șansa de a-mi ridica ochii spre cer, căutând răspunsuri la cea mai grea întrebare: Dumnezeul meu, pentru ce m-ai regăsit?

Articol apărut inițial pe blogul autoarei

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Un text-argument din care am mai învățat ceva! Mulțumesc autoarei!
    • Like 0
  • Monica check icon
    "Deseori, ne ferim să vorbim despre Dumnezeu ca să nu fim considerați habotnici. Ezităm să recunoaștem că suntem practicanți ca să nu fim suspectați de naivitate sau de anacronism." Sincer, eu nu cred ca, în general, oamenii care sunt credincioși sunt criticați. Mai de graba ateii sunt atacați cand isi exprima opinia, nu zic ca nu se intampla ambele, doar ca e mult mai rară situatia in care, într-o țară majoritar crestina, tocmai oamenii cu credinta sa fie atacați, nu cei diferiți de aceștia...
    • Like 1
  • Valentin check icon
    Ceva există sau nu există pur şi simplu. A spune că Dumnezeu există doar pentru că cineva are nevoie de un cutare lucru e ca şi cum ai spune că un măr există pentru că cineva are nevoie de gustul său. E absurd, o nevoie nu poate crea o existenţă. Ceva sau cineva există sau nu există. Punct. Nevoia, morala sunt separate de existenţa sau inexistenţa unui fenomen.
    • Like 3
  • "18. Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât.

    19. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte.
    20. Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi.
    21. Iar toate acestea le vor face vouă din cauza numelui Meu, fiindcă ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis.
    22. De n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, păcat nu ar avea; dar acum n-au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor.
    23. Cel ce Mă urăşte pe Mine, urăşte şi pe Tatăl Meu."

    Slavă Domnului pentru toate
    • Like 1
  • A nu crede nu te face trufas, ci realist.
    • Like 3
  • Sunt 100% de acord cu medicul respectiv, ca sa crezi literal intr-o religie, trebuie sa ai niste lacune importante de logica/inteligenta.
    Citez "Cred pentru că am nevoie de sens și de substanță. De bunătate, iubire, iertare și speranță. Cred ca să pot evolua. Ca să-mi pot pune întrebări despre ce am devenit. Ca să am șansa de a mă naște din nou, ritualic, cu fiecare sărbătoare. Cred ca să nu mor de singurătate și de plictiseală doar printre oameni." - poti sa ai TOATE lucrurile astea si fara o religie. Ba chiar te face un om mai bun sa le ai fara o religie, pentru ca de exemplu esti bun pentru ca esti bun, nu pentru ca vrei sa iti cumperi un loc in rai.
    Sigur, intr-o societate libera ai dreptul sa crezi sau sa nu crezi in ce vrei tu, dar credintele spun o multime despre tine, despre personalitatea ta, despre capacitatea ta mentala.
    • Like 1
  • Frumos. La mine a fost invers, ajuns in viata intr-o situatie fara iesire am realizat dupa trecerea hopului ca ceva fara putinta umana de explicat sa intamplat, ori asta este un miracol. Dupa asa ceva incepi sa cauti vrei sa afli, sa stii. Isus Hristos a facut minuni tocmai spre a dovedi esenta lui Divina. La fel am respectat dreptul fiecaruia de a avea propria optiune ori filozofie. Sa va dau un exemplu sant vegetarian si desi vorbesc catre multi despre avantajele acestui mod de viata nu incerc sa conving pe nimeni. Totusi de foarte putine ori nu sant ridiculizat, luat la misto sau patronat condescendent de tot felul de atoatestiutori, unul a inceput sa urle in piata tipand: Cum...... sa nu mananci carne? Morala este ca cine este orb se motiveaza partinitor in propria orbire chiar si atunci cand realitatea il musca de fata, so why bother.....fiecare crede in ce vrea el. Intre Eistein care afirma: Dumnezeu nu joaca zaruri si Bohr care raspundea: Eistein inceteaza sa-i spui lui Dumnezeu ce trebuie sa faca sant plasate vietile a miliarde de oameni in care fiecare crede in ceva. Al doilea razboi mondial este punctat de cateva lucruri fara putinta de explicat in care sa produs o turnura in mersul razboiului. Si totusi, fericiti facatorii de pace, te pune pe ganduri. Ce deranjeaza este atitudinea de condescendenta a unora ce se considera destepti si de nemanipulat fie ei credinciosi sau nu. Usor de recunoscut cand nu mai au argumente trec la injuraturi sau batjocura. Genul care fac ordine in biserica sau folosesc termeni ca: pupatorul de moaste. Si atunci trebuie sa intelegi Cineva te-a luminat la scara maretiei vietii asa cum profesorii de facultate au facut-o spre a te instrui in materie. Vezi Werner Keller,Si totusi Biblia are dreptate pentru cei foarte logici
    • Like 2
    • @ Victorin Borsciov
      Nu, pentru cei "foarte logici" nu are dreptate. Nu are cum, cu atatea contradictii.
      • Like 1
  • Depinde foarte mult despre care DZEU. vorbesti.
    • Like 1
  • Sa-i spuna cineva doftorului aluia ca "povestea asta cu Dumnezeu" a aparut cu mult inaintea Bisericii.
    • Like 1
    • @ Musat Gregorian
      Monica check icon
      Defapt, biserica a apărut ca o exprimare sociala a credinței colective, dezvoltând la rândul ei religia mai departe. Cat vine vorba de influență, biserica chiar o duce bine in Romania. Acum, nu tot ce zic preoții e rau, nu putem judeca pe cineva doar pentru ca face parte dintr-un anumit grup, dar să-ți motivezi acțiunile pe o divinitate in care TU crezi (spre exemplu coaliția pentru familia traditionala), e ca si cum as veni eu si as zice ca fetele ar trebui sa stea complet acoperite, precum in arabia saudită, pentru ca asa cred eu... se vede ironia? Una pare ruptă din antichitate iar una pare chiar ok pentru o mare parte din romani care se intampla sa fie si creștini. Credeti ca daca biserica ar ajuta cu adevărat societatea, ar avea cineva ceva impotriva ei? Nu, dar acțiunile acesteia sunt luate doar cu privire la interesul sau financiar si al creșterii influenței asupra statului ... Pe scurt, biserica (crestin ortodoxă) nici macar nu vorbește despre mare parte din biblie pt ca nu le convine sa citească oamenilor cum sclavia e acceptată de dumnezeu ca fiind ok sau cum acesta il îndeamnă pe moise sa omoare oameni si sa le păstreze fetele virgine , pt ca isi dau seama ca nu e ceva moral, ca lumea are macar un gram de minte. Deci, daca vrei sa zici ca esti credincios dar nu esti de partea bisericii, citeste biblia si respecta în tocmai ce zice acolo, pt ca pana la urma e credința, nu ai nevoie să o pui la îndoială, iar daca esti de partea bisericii, inseamna ca asculti de ceea ce prezintă biserica a fi credința crestin ortodoxa, nu ceea ce e in biblie... Nu poti sa ignori si biblia si biserica si sa zici ca esti credincios...
      • Like 1
  • E ok să crezi, nu e ok să bagi credința ta pe gâtul altor oameni, nici măcar să te simți ofensată când alții nu îți împărtășesc convingerile
    • Like 3


Îți recomandăm

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult

Mara Popescu

Mara Popescu este singura studentă româncă la medicină la King’s College din Londra, o pestigioasă instituție de învățământ. Este frumoasă, are 18 ani, e matură și echilibrată, este logică și structurată, ca și cum vârsta ei ar fi scrisă doar pe hârtie.

Citește mai mult