Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Un tabel cât un milion de promisiuni populiste de creșteri de salarii. Cum arată în 10 țări salarii brute, nete și minime. Angajatul român rămâne cu cea mai mică remunerație netă

Muncitori asiatici

Foto: Getty Images

În tabelul comparativ de mai jos din care am exclus Europa de Vest ca să evitam depresia, avem țări din UE și din afara UE (inclusiv din Uniunea Euro-Asiatică UEA), mai dezvoltate și mai puțin dezvoltate și cu structuri diferite de aport la PIB. Și totuși, nu au fost alese la întâmplare, ele având un numitor comun: toate se confruntă cu lipsa de resursa umană calificată / necalificată, din cauza unui exod dramatic al forței de muncă, care creează premise pentru munca la negru și importul de muncitori din zona asiatică. Unele dintre țările de mai sus „au noroc” dacă se poate spune așa, pentru că limba rusă este folosită ca traducător și pot să atragă resursa umană și din spațiul UEA (foarte multă resursă calificată din Belarus și Ucraina lucrează în Polonia și începe să migreze și către Cehia).


Frapează totuși faptul că deși România nu are cel mai mare cost total cu salariile (angajat + angajator) – e doar pe locul 5 – totuși, după redistribuția din 2018 pe care multe companii fie nu au aplicat-o fie nu au aplicat-o onest, angajatul rămâne cu cea mai mică remunerație netă, iar angajatorul plătește doar 2,2% cheltuieli cu angajatul. Așadar, pe de o parte angajatorul este stimulat să investească în țară datorită cheltuielilor mici, dar angajatul rămâne cu cea mai mică sumă netă în mână din grupul de comparație – adică exact ce poate fi mai contraproductiv pentru a reține și dezvolta resursa umană.

Probabil că o astfel de analiză este punctul de plecare pentru o reformă salarială sustenabilă și nu promisiuni că vor crește salariile sau că salariile minime nu vor fi impozitate. În România pur și simplu nu mai există oameni care să muncească. Toate planurile mărețe din PNRR vor fi executate cu vreo 100 de mii de muncitori asiatici, HORECA va funcționa în curând numai cu muncitori asiatici.

România are nevoie să fie condusă strategic pe un orizont de cel puțin 10 ani. Trebuie definite noi sectoare de competiție industrială în care să atragem investiții, trebuie patronate de Președinție, Parlament și Guvern proiecte curajoase „Cumpără Fabricat în Romania”, sistemele de educație și sănătate trebuie curățate de oligarhiile de partid și familie care le fac praf resursele, școala trebuie legată de piața muncii, avem nevoie de un plan serios pentru a salva demografia.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Elevi în curtea școlii

Ce (mai) înseamnă săptămâna de „școala altfel” pentru elevii români? Dar „săptămâna verde”? Ce ar trebui să însemne ele în mod ideal, dar și în mod concret? Cum ați organiza dvs, stimați cititori, aceste două programe educative pentru elevi? Cum le văd realmente și decidenții politici de azi, din Educație, care le-au moștenit de la cei de ieri? Iată câteva întrebări, pe care se pare că nu ni le punem suficient de serios și responsabil.

Citește mai mult

Dorin Dobrincu

E nevoie de o igienă a democrației. Și ea nu poate fi gândită în afara cunoașterii istoriei. Pentru că, oricât de des ați auzi asta, ideea e totuși adevărată: cine nu învață lecțiile istoriei e condamnat să le repete. Într-un moment ca acesta, în care regimurile autoritare și discursurile radicale sunt în ascensiune peste tot în lume, predarea lucidă a istoriei recente devine esențială. Coordonarea manualului de „Istoria comunismului din România”, introdus ca disciplină obligatorie în 2025, este mai mult decât un proiect editorial — e o încercare de a-i învăța pe tineri libertatea, prin cunoașterea prețului pierderii ei. Istoricul Dorin Dobrincu explică în acest interviu acordat în exclusivitate platformei Republica de ce memoria nu e doar un exercițiu al trecutului, ci o condiție pentru a nu repeta greșelile care au pus în genunchi o societatea întreagă. Care s-a salvat singură, dar cu prețul sângelui.

Citește mai mult