Unde am putea fugi, dacă se împute treaba în România? Ce țări au rămas pe lista mea scurtă

foto: Florian Gaertner / DPA / Profimedia

O întrebare pe care mi-o tot pun, în ultima vreme, este unde am putea fugi, dacă vom deveni refugiați? Unde vom ajunge să pribegim dacă se împute treaba în România? Și mi se pare rezonabil să admitem că este o probabilitate, una mică, poate de 5-10% sau chiar 15% ca acest lucru să fie necesar în perioada următoare.

Chiar dacă probabilitatea pare mică, nu strică să ne punem problema. Acum 3 ani, nici ucrainenii nu se așteptau să devină refugiați. Majoritatea au fost luați prin surprindere și aproape nimeni nu avea „un plan”. Și mai nasol a fost cu evreii din Germania, în anii 30. Cu toții și-au zis atunci: „Totuși, cât de rău poate să fie?”

Eu nu sunt un fatalist, ci încerc să fiu realist. Totuși, observ că, din păcate, lumea a devenit foarte tensionată, situația globală poate escalada, iar situația noastră se poate deteriora rapid. Din păcate, “lumea” a ajuns să fie condusă de niște moși cu viziuni vechi, de început de secol 20, niște boșorogi cu ambiții imperialiste și dispreț față de democrație.

Într-un eventual plan de criză, care presupune fuga din fața pericolului, sunt câteva întrebări esențiale: Unde, cu cine și cât costă? Însă mai este și o dilemă subtilă, și anune când? În cazul unor astfel de crize, cu cât decizia este amânată mai mult, cu atât posibilitățile se reduc sau se complică.

Legăturile cu mediul de acasă sunt principalele bariere psihologice, ale dezvoltării acestui plan. Majoritatea oamenilor sunt reținuți de un complex de factori, care include familia, jobul sau locuința. Din cauza asta, pe cei mai mulți, inițiativa emigrării forțate pur și simplu îi îngrozește. Iar leneșii aleg pur și simplu să nu se gândească la o astfel de situație (sau să se roage, că asta e simplu). La români, atitudinea mioritică este cea mai frecventă reacție psihologică în fața dezastrului. Concluzia celor mai mulți este „asta e, ce-o fi o fi!”

Totuși dacă acceptăm scenariul emigrării temporare, care poate dura câțiva ani, sunt câteva criterii foarte importante care trebuie luate în considerare. Pentru alegerea locației, eu cred că cele mai importante sunt costurile și securitatea mediului de acolo.

Desigur, pentru bogătani e mai ușor. Însă pentru cei care nu au rezerve materiale cu care să-și asigure existența, este esențială și posibilitatea de a munci. Desigur, mai sunt și alții care au alte criterii importante cum ar fi sistemul medical, posibilitatea continuării educației copiilor sau cunoașterea limbii. E clar că nu există o formulă standard, care să-i mulțumească pe toți refugiații.

Însă refugiații nu sunt turiști. Țările unde oamenii fug de nevoie trebuie mai întâi să-i accepte, apoi să le ofere și mici posibilități de integrare. Desigur că oricine ar alege o cultură apropiată și o climă blândă. Dar refugiații nu fac figuri. Așadar, dacă vrem să simplificăm, ar trebui să analizam, în primul rând, siguranța și prețurile.

Europa vestică este prima variantă la care se gândește oricine. Poate fi chiar mișto să fii refugiat în Portugalia, în Sicilia sau în Andaluzia. Însă Europa de vest, chiar și dacă va reuși să se ferească de instabilitatea internă, tot are două mari inconveniente. Este expusă, fiind aproape de „focarul” unui eventual conflict și este foarte scumpă. Iar eu cred că, în următorii ani, va deveni și mai scumpă. Pur și simplu va fi foarte greu să trăiești în Europa.

Africa nu se poate lua în calcul, după părerea mea, din cauza instabilității politice de pe aproape tot continentul, din cauza bolilor și a sistemului medical deficitar. Sigur, sunt și aici câteva „insule” unde se poate trăi decent, măcar pe termen scurt, însă contextul general al continentului este nefavorabil. E adevărat, prețurile sunt mici, la capitolul ăsta ar primi 5 stele, însă securitatea e de 1 stea, așadar nu cred că Africa se poate lua în calcul.

America de nord ar trebui să fie sigură, însă costurile vieții acolo sunt foarte mari. Ratingul ar fi invers decât în Africa (1 stea la prețuri și 5 la securitate). Asemănător aș situa și Australia sau Noua Zeelandă.

America Centrală și America de Sud, privite global, sunt tot destinații destul de periculoase, din cauza nivelului mare de criminalitate. Totuși, Uruguay, Costa Rica sau Chile ar fi variante decente, cu 3 stele la securitate și tot 3 la prețuri.

În Asia, aș zice că sunt 3 zone distincte, care merită să fie analizate. Sunt țările arabe „din Golf”, India și „Asia galbenă”, respectiv zona de sud est. China nu o iau în calcul, considerând-o „parte a problemei” internaționale. Japonia este îngrozitor de scumpă, iar Asia Centrală („stan”-urile) mi se par niște țări care încă sunt la discreția rușilor.

În Golf e scump, dar sigur, la fel ca în America de Nord, însă aici prevalează diferențele culturale. Personal nu mi se pare o opțiune bună, mai ales pentru femei, nici măcar pe termen mediu. Pentru o vacanță e ok, însă pentru niște refugiați nu cred, având în vedere că democrația nu prea există acolo.

Prin eliminare, pe lista mea scurtă am rămas cu 2 variante: India sau Asia de sud-est. A treia variantă, care mi se pare rezonabilă, ar fi Sri Lanka, dar am să le iau pe rând:

India „scorează” bine, atât la buget, cât și la securitate. De la mine primește 5 stele la ambele criterii. Viza se ia pe un an, cu oricâte perioade de ședere de 90 de zile (după 3 luni trebuie să ieși și să te întorci, cum am făcut eu în Pakistan). Sigur, e mizerie și haos. Însă, se poate trăi rezonabil și, cum spuneam, refugiații nu ar trebui să facă fițe. În plus, în Kerala nu este nici măcar atât de nasol, iar orașul Kochi mi-a plăcut mult și cred că e o variantă bună.

Sri Lanka seamănă mult cu Kerala, prețurile sunt cam la fel de mici, iar insula e sigură și liniștită. Mie, orașul Galle mi s-a părut decent, așadar, dacă m-aș refugia în Sri Lanka aș încerca să locuiesc acolo. Desigur și insula Sri Lanka e mizerabilă, însă vremea e caldă și oamenii sunt foarte prietenoși.

În Asia de sud sunt multe variante, toate sigure, însă unele sunt ceva mai scumpe decât altele. Dintre cele pe care le-am analizat, cele mai ieftine, dar aproape complet lipsite de oportunități, sunt Cambodgia si Indonezia (Laos nici nu o mai pun). Malaysia mi se pare mai scumpă și fără beneficii importante.

Puțin mai ieftină este Vietnam și ceva mai periculoasă este Filipine. Astfel, pentru mine, varianta ideală rămâne, bineînțeles, Thailanda.

E ieftin în Thailanda, însă nu la fel de ieftin ca în India. Cu banii pe care îi spargi într-un an, în India stai doi ani. Totuși Thailanda are de toate, inclusiv un sistem medical foarte bine pus la punct. Cred că ar fi o experiență chiar plăcută să fii refugiat în Thailanda. De fapt, foarte mulți ruși pacifiști sunt deja refugiați acolo.

Sunt multe locuri unde se poate trăi simplu și frumos în Thailanda. În țara asta e fain să stai oricum, nu neapărat dacă ești refugiat. Krabi town, Hua Hin sau Chiang Mai mi se par variante foarte bune pentru câțiva ani.

Mie mi-ar fi greu să aleg între variantele astea. Însă, ca să trag o concluzie, aș prefera clar Thailanda. India e o opțiune bună pe „low budget”, iar Sri lanka este o variantă bună de back-up. Variante, deci, sunt. Însă, ce mi-aș dori cel mai mult, la fel ca toată lumea, mi-aș dori bineînțeles ca lucrurile să se liniștească, tensiunile să dispară, iar eu să accept că m-am stresat cu planuri de fugă degeaba. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp