Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Unde sunt modelele reale din România? Un „mit”, cum părea Alfred Bulai televizor, arată lipsa de conținut a unei societăți când se prăbușește

Alfred Bulai retinut

Foto: Inquam Photos / George Călin

După dezvăluirile de neimaginat despre abuzurile lui Alfred Bulai asupra studentelor sale, am trăit un moment de stupoare: omul nu era Gregorian Bivolaru, un guru soios care sucea minți și abuza femei, ci ditamai profesorul la SNSPA. 

Seri la rând apărea la televizor cu ochelarii pe nas, gesticulând și dând lecții despre morală, despre politică, despre corectitudine, în timp ce în spatele acestei imagini erau zeci de ani de abuzuri comise și de victime.

Mă întreb cum se simțeau și ce simțeau studentele abuzate când îl vedeau la televizor, dând lecții și pozând în model de om, de profesor, de formator de opinie!?

Probabil că își spuneau că așa este totul în România: în afară, vopsit gardul, înăuntru, leopardul; și că nu au nicio șansă să se plângă sau să le creadă cineva. 

Asociez povestea lui Alfred Bulai cu povestea preotului Alexa. Și el dădea lecții, și el era mereu la televizor vorbind despre milă creștină, bunătate și iubire și, în spatele imaginii perfecte, era un om cu vicii greu de acceptat, deși păcatele sunt pentru oameni. Când s-a aflat că abuza femei în biserică, la spovedit, în săptămâna patimilor, s-a prăbușit un mit, s-a dărâmat fațada unei clădiri frumoase și în spatele ei s-a văzut șerpăria. 

Aceste cazuri fac un rău infinit societății românești. Nu sunt știri despre niște oameni de la marginea societății, veniți din promiscuitate, despre care nu a auzit nimeni și care au făcut fapte reprobabile. Au fost modele sau măcar au încercat, s-au vrut statui, s-au erijat în cei care ne dădeau lecții și ne învățau viața. Prin toate aceste demolări de „mituri”, românii ajung să nu mai creadă pe nimeni, să nu mai aibă modele, iar societatea românească azi are nevoie de modele ca de aer. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Francisc check icon
    N-am găsit alt articol la care să se potrivească părerile mele duminicale, doamnă Aldea.

    Dau cu nuca de perete sperând că voi fi iertat...

    Cu bicicleta prin vest...

    Paorilor din Banatul de munte le-a pus Dumnezeu mâna în cap. Romeo Dunca anunță cu surle și trâmbițe că a semnat contractul privind realizarea studiului de fezabilitate pentru „traseul turistic cu bicicleta prin vest”.

    Costă 18 milioane de lei acest studiu (în limbaj administrativ i se spune SF, adică studiu de fezabilitate, nu science-fiction!), o nimica toată în raport cu populația județului și cu cele 68 de milioane de euro, cât este suma totală „investită” în acest proiect. O bagatelă pentru fiecare „mândru bănățean”: 250 de euro pe cap de paore...

    Asta e! Nu ne putem opune când finanțarea e „asigurată” prin PNRR, mai ales că proiectul e unul „extrem de important” (citatul îi aparține domnului Dunca).

    Bănățenii ard de nerăbdare să pună mâna pe ghidonul bicicletei și să ia la pedalat „potecile” amenajate prin acest proiect. Vă dați seama ce beneficii aduce județului și țării această investiție?

    Miile de turiști (occidentali sau autohtoni) vor da (în sfârșit!) de lucru angajaților din Centrele de Informare Turistică construite în urmă cu un deceniu de Banatica Group (nu căutați această „firmă”, că a dat faliment între timp). Nu-s multe în județ, numa‘ vreo 60, după socoata mea...

    (A‘-ma serios vorbind: în Banatul de munte nu ducem lipsă de nimic. Avem toate drumurile județene asfaltate, ne tratăm de beteșuguri în spitale moderne (în care un post de infirmier „costă” cel puțin 5.000 de euro), școlile din regiune sunt una și una. Fix piste de bicicletă ne mai lipseau...)

    Bănățan fălos cum mi-s, o să iau bițigla de coarne când o fi să fie gata proiectul. Unde credeți că mă duc? În vest, desigur...

    Până atunci mai pun încă o dată mâna pe ștampilă, dacă tot am de ales. Șansele de a schimba rânduiala asta (rânduită de „marile partide”!) sunt infime, dar încercarea moarte n-are. Nu mă acuzați, vă rog, pentru alegerea mea. Poate că doamna Lasconi e președintele de care are nevoie România acum. Știu, sunt un naiv...


    • Like 0
    • @ Francisc
      Francisc check icon
      Pare-se (de fapt e clar!) că aiurelile mele duminicale nu sunt pe placul „republicanilor”. Sunt un tip deschis la dialog (mai ales când am câteva beri pe masă!) și pricep că vorba lungă e de prisos, dar nu înțeleg tăcerea lăsată de -o săptămână pe-aici...

      Ne-așteaptă (în curând!) încă o „serie” de alegeri. Ce facem? Mergem la vot întrebându-ne unde sunt „modelele reale” din România sau le dăm în cap cu ștampila tuturor mincinoșilor?

      Adevărul e că nu putem stabili unde începe și unde se gată minciuna. Ne-am obișnuit să aplaudăm vorbele goale...

      • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult