Ura care ne-a rănit odinioară, astăzi o purtăm în noi: în ochii lui speriați se vede chipul nostru

Vă amintiți ura din Italia pentru români, izvorâtă după ce un român a ucis o italiancă!? Vă amintiți cum țipa o femeie într-un reportaj: „Stai atenti, rumeno!?”  Eu îmi amintesc. Îmi amintesc de toate scandalurile și valurile de ură împotriva românilor, după ce au umplut țările Europei în căutare de trai mai bun. Și îmi amintesc durerea mea de inimă, când se întâmpla asta.

Am făcut drum lung. Românii o duc bine peste tot în lume. Și-au găsit un loc. Și-au găsit o casă. Și-au găsit un rost.

Și vin la noi în țară, de departe, pentru un bănuț și o bucată de pâine cetățeni asiatici, majoritatea nepalezi, așa cum s-au dus și românii zeci de ani. Nu s-a auzit despre ei de nici un scandal. Mărunți și harnici ca niște furnici cutreieră Bucureștiul, să ducă mâncare celor care nu se deranjează să iasă prin căldură, să și-o cumpere sau celor care nu au timp. Fac munca, pe care românii o refuză. Uneori mă întreb cum rezistă în traficul infernal și în căldură la fel de infernală, căci realizez că nu este deloc ușor.

Ce îi motivează!?

Ceea ce îi motiva și pe români, când au plecat în lume, să trimită un bănuț acasă la mamă, la soție, la copil pentru un trai mai bun.

Și tu, pui de român, căruia nu ți-a spus nimeni, cum le-a fost alor tăi, când au plecat de acasă, dar asculți de un politician care are doar un discurs al urii și nimic constructiv, dai un pumn în figură acelui cărăuș de mâncare neobosit, doar că este străin și îl consideri în capul tău otrăvit de ură, invadator.

Dacă mama, soția, copiii celui lovit văd imaginile, oare ce spun despre noi, românii!?

Probabil că plâng, cum plângeam noi cândva, când românii erau oropsiți prin lume.

Mie mi-a fost rușine, când am văzut imaginile cu ochii speriați ai celui lovit...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp