Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Urmașul guvernului Stalinskaya

Scânteiștii, încă majoritari în Adevărul, se îmbrățișau pe holuri și se băteau pe umeri după mai bine de 1 an și jumătate de când se prelingeau pe lângă pereți, stresați de insuportabila dezordine a libertății. Aparatcicul parkinsonat de votcă, Ianaev, era îngerul salvator, numai că, în loc să dea din aripi, dădea, în direct, în fața lumii întregi, din mâinile tremurânde. Unul dintre foștii șefi ai Scânteii, care a și candidat apoi la președinția României, înjura cu sete: „Fir-ar tac-tu al dracului, Gorbacioave, că tu ai stricat tot, hai, că ți-a venit și ție rândul!”. 

Nebănuite fețe au arătat unii în acel august 1991. Vreme de 3 zile, în fruntea URSS s-a aflat banda de puciști cu Ianaev președinte, câtă vreme Gorbaciov era sechestrat, lideri de facto fiind Kriucikov, șeful KGB, ministrul de Interne Pugo, ministrul Apărării, Iazov. Acel Komitet al loviturii de stat n-a fost recunoscut în România decât de un singur partid – o să râdeți, nu era PSM, partidul lui Ilie Verdeț, continuatorul PCR. Sau, n-o să râdeți, pentru că n-am să pot uita vreodată vocile fruntașilor PNȚCD Ioan Lup și, apoi, Corneliu Coposu, vorbind la radio Europa Liberă despre poziția necesară a României față de strigoiul sovietic care dădea din labe. Coposu și Lup au zis același lucru, într-un glas: „Uniunea Sovietică e o țară mare. România trebuie să țină seama și să stabilească bune relații cu noua conducere a URSS”. Asta spunea partidul celor aruncați de ruși în temnițe și la canal!... Atunci, am fost năucit.

Astăzi, sub greutatea anilor, mă gândesc că poate le-a fost frică. O frică mare, că vin iarăși peste ei Nikolski și Pantiușa... Urmașul direct al guvernului Stalinskaya de 3 zile este Vladimir Putin.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult

Cybersecurity

„Avem un exces de producție în anumite intervale orare- de exemplu, între ora 10 dimineața și ora 16, când panourile fotovoltaice produc mai mult. Responsabilitatea noastră, ca furnizor, este să dăm clienților tarife orare: când există surplus, energie mai ieftină; când există deficit, un alt preț. Responsabilitatea clientului este să-și adapteze profilul de consum. Dacă la ora 13 există surplus și eu îmi permit să ofer energia cu un preț mai mic, ar fi bine dacă și clientul s-ar educa să consume în acel interval- să pornească aspiratorul din casă sau mașina de spălat de la depărtare”, spune Radu Brașoveanu, Director Digital Solutions la PPC România (foto: Yau Ming Low / Alamy / Profimedia).

Citește mai mult

Eugen Rădulescu

Am tot spus-o și o voi repeta până problema va fi rezolvată: cea mai severă constrângere a economiei românești este, de foarte departe, deficitul bugetar. Am trecut de la o datorie publică de sub 12% din PIB în 2006, anul dinainte de intrarea în UE, la 60% din PIB în prezent – o dinamică înfricoșătoare, care a atins apogeul în 2024, an fără crize sau evenimente excepționale, când deficitul unui singur an a ajuns la un neverosimil 9,3% din PIB.

Citește mai mult