Foto: Profimedia Images
Mihail Gorbaciov, ultimul lider al URSS, a murit marți, la vârsta de 91 de ani. Ales Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice în 1985, Gorbaciov a fost omul care a pus capăt Războiului Rece și a dezamorsat amenințarea nucleară care plutea în aer de 40 de ani. Spre deosebire de alți liderii sovietici de dinaintea sa, Gorbaciov a început un proces de reformă în URSS și a refuzat să folosească forța pentru a-și menține dominația asupra blocului estic, atunci când în țările foste comuniste au început protestele pentru democrație.
Foto: Gorbaciov și Ceaușescu în 1982/ Profimedia Images
Foto: Mihail Gorbaciov și Margaret Thatcher, în 1984, înainte ca liderul sovietic să preia puterea/ Profimedia Images
Scriitorul Mark Galeotti povestește, într-un articol pentru The Spectator, că pe când își începea cariera de observator al spațiului sovietic niciunul dintre analiștii seniori nu credea că URSS poate fi altceva decât un stat polițienesc incapabil de schimbare. Însă ascensiunea la putere a lui Mihail Gorbaciov a schimbat lucrurile.
Foto: Vizita lui Gorbaciov în SUA în 1987/ Profimedia Images
„Convingerea mea profund demodată că Rusia se poate schimba în bine, că într-o zi își poate găsi calea înapoi în familia națiunilor europene, este un produs secundar al acestei epoci. Nu pentru că Gorbaciov ar fi fost un sfânt sau un profet, ci pentru că forțele pe care le-a eliberat și care, în mod ironic, s-au întors până la urmă împotriva lui, au demonstrat foamea de ceva diferit, mai ales de acel sentiment de participare publică”, scrie Galeotti în articolul intitulat „Gorbaciov nu a fost un sfânt. Dar a fost un fel de erou”.
Foto: Gorbaciov și Reagan în 1988/ Profimedia Images
De numele lui Gorbaciov se leagă crearea Congresului Deputaților Poporului, al cărui scop a fost să dea legitimitate reformelor. Deși alegerile nu au fost în realitate democratice, iar componența noului organism a fost stabilită cu atenție, aici au avut loc primele dezbateri care se rupeau de linia oficială a partidului și care erau transmise, pentru prima dată în istoria URSS, la televizor.
Foto; Mihail Gorbaciov și Margaret Thatcher în Downing Street 10, în 1989/ Profimedia Images
„Desigur, Gorbaciov a eșuat. Aparent ultimul credincios adevărat în Partidul Comunist al Uniunii Sovietice, el a ajuns la putere sperând să-l reînvie și, odată cu asta, să vindece Uniunea Sovietică bolnavă. În schimb, a ajuns să le distrugă pe amândouă, încercând să reformeze instituțiile care nu se puteau sau nu se lăsau reformate.
De asemenea, Gorbaciov nu a reușit să țină o linie consistentă. În iarna dintre 1990-1991, când, disperat de haosul în care aluneca țara sa, a încheiat o alianță temporară de conveniență cu cei duri, care au promis ordine și au lansat o reformă economică, în stilul lui Pinochet, în timp ce puneau la cale represiuni. Gorbaciov, spre rușinea sa, a trimis trupe pentru a încerca să suprime mișcările pașnice de independență din țările baltice.
Au fost împușcături, au fost morți – iar rezultatul a fost previzibil contraproductiv. Dar dacă e vreun aspect pozitiv, având în vedere contextul, ceea ce e uimitor este cât de puțin sânge a fost vărsat. Gorbaciov a fost cel care și-a retras trupele din Afganistan, și-a luat luat adio de la imperiul sovietic și în cele din urmă a semnat încetarea existenței URSS. Câte imperii se cufundă atât de pașnic în uitare?”, subliniază Galeotti.
Foto: Gorbaciov și George H.W. Bush, la Casa Albă, în 1990/ Profimedia Images
Potrivit autorului, marele merit al lui Mihail Gorbaciov a fost însă acela de a eșua în mod productiv.
„Desigur, refuzul său de a folosi forța pentru a încerca să mențină imperiul, fie că este vorba de Pactul de la Varșovia, fie de Uniunea Sovietică însăși, este și cel mai mare eșec al său în ochii unor oameni precum Putin. Un Homo Sovieticus în întregime, Putin nu vrea să restabilească URSS sau imperiul țarist în sine, dar este hotărât să restabilească acel statut global și acea hegemonie regională pe care simte că Gorbaciov le-a predat pentru că era prea slab pentru a le menține.
Aceasta este, desigur, o interpretare greșită, periculoasă și prostească a trecutului, o presupunere simplă că un lider sovietic cu același tip de voință nemiloasă pe care Putin simte că o posedă, ar fi putut să se împotrivească valurilor istoriei și economiei. Cu toate acestea, este, fără îndoială, unul dintre factorii cheie din spatele imperialismului din ce în ce mai disperat al lui Putin, o nevoie de a demonstra că el este anti-Gorbaciov.
Gorbaciov era o figură complexă. Un reformist care își croise drum prin structurile corupte, clientelare ale partidului; un făcător de pace care avea încă sânge pe mâini; un politician nemilos care era dispus să se plece în fața noilor realități și să predea puterea cu bunăvoință. El a fost un eșec ca lider sovietic, dar în moduri care sugerează că era o ființă umană mult prea bună pentru asta”, subliniază Mark Galeotti.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Si-a dat seama ca, dupa 10 ani de Afganistan si decenii de esec economic, sansele de urechere a tarilor din blocul Estic erau nule. A trimis armata in tarisoarele baltice, inca republici sovietice!, si degeaba, a omorit citiva oameni si atit. Ce ar fi facut soldatii sovietici in Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, RDG, in acelasi timp?