Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Vacanțe de neuitat sau jucării scumpe?

Familie.

Foto: Getty Images

Timpul liber al copiilor este prețios, mai ales dacă știm să le stimulăm curiozitatea astfel încât să le ofere maxime beneficii. Majoritatea părinților are falsa impresie că, oferind copiilor jucării pretențioase, scumpe și cât mai inteligente satisfac dorința copiilor și îi ajută să-și dezvolte capacitățile intelectuale. Este demonstrat științific că nu aceasta este modalitatea optimă de a contribui la dezvoltarea creierului celor mici, dimpotrivă, cu cât jucăriile sunt mai inteligente și sofisticate, cu atât creativitatea copilului scade. O alternativă eficace sunt vacanțele petrecute împreună, în diverse locuri, în care cei mici devin exploratori și interacționează cu tot ceea ce le oferă natura. Activitatea fizică pe care copiii o au în vacanțe stimulează fluxul sangvin în creier. Oxigenarea sângelui sporeşte claritatea, concentrarea, viteza de gândire, creativitatea, energia mentală şi emoţională şi abilităţile de rezolvare a problemelor. În plus, copiii descoperă locuri noi, moduri diferite de trai, peisaje necunoscute, ceea ce le dezvoltă curiozitatea pentru cunoaștere. În vacanțe, copiii participă la diverse evenimente, socializează, se relaxează, explorează, învață, iar aceste aspecte sunt esențiale pentru dezvoltarea creierului, deoarece ajută copiii să înțeleagă și să abordeze situații diferite.

În vacanțe, copiii capătă mai multă încredere în ei înșiși, devin independenți, își dezvoltă abilitățile psiho-motrice și, mai ales, capacitățile cognitive.

Vacanțele înseamnă copii fericiți!

Fie că alegeți pentru copii o tabără sau o vacanță în familie, este bine să înțelegeți că vacanțele active sunt cele de preferat, pentru că ele nu vor deveni plictisitoare. Cu cât o vacanță este mai activă, cu atât copilul va fi mai fericit și implicat în ceva ce îi place și îl stimulează fizic, nu devine agitat și nu se frustrează – situații pe care mulți părinți le-au avut de înfruntat în experiențele lor de călătorie

Munții Măcinului

Orice experiență nouă este o oportunitate de învățare informală, fie că vorbim de descoperirea unor peisaje și colțuri de natură noi, fie că vizitează un muzeu neobișnuit, fie că participă la activități stimulante (schi, înot, scufundări, diverse sporturi de vară sau iarnă, distracție într-un parc tematic, provocări într-un parc de aventuri etc.) copilul va învăța mereu ceva nou despre natură, oameni, lume și el însuși. Vacanțele în familie sau taberele pentru copii creează acestora amintiri de neuitat, amintiri prețioase de care își vor aminti cu drag mai târziu. Ele pot fi considerate și excelente „contra-ancore”, acele amintiri pozitive, puternice, care îi pot ajuta în momentele dificile, cu impact emoțional negativ puternic. Acele „imagini” și „senzații” din trecut, care atunci când sunt retrăite, revăzute mintal îi ajută să depășească stările deranjante, triste, grele.

Articol preluat de pe Funky Travel

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Steag Iran / sursa foto: Profimedia

Mă amuză specialiştii care explică, cu un zâmbet doct şi o hartă colorată în spate, că ştiu exact ce va urma în Orientul Mijlociu. Dacă ar fi fost atât de simplu, şahinşahul ar fi murit pe tron, Khomeini ar fi rămas un exilat pitoresc într-o Franţă în care intelectualii de stânga îi adulau pe revoluţionari, iar experţii occidentali nu ar mai fi fost nevoiţi să îşi rescrie memoriile explicând cum „semnalele existau” şi în 1979, dar n-au fost interpretate corect.

Citește mai mult

Violenta domestica / sursa foto: Profimedia

Știu cum arată o casă în care o femeie a fost lovită, pentru că, în aproape 30 de ani de muncă în protecția copilului, am intrat în destule case în care aerul era prea greu ca să respiri normal. Case în care copiii vorbeau în șoaptă, fără să li se ceară. Case în care mama trăgea mâneca în sus și spunea că s-a lovit de ușă, cu ochii în pământ, în timp ce copilul se uita fix la mine, de parcă voia să-mi spună altceva, dar învățase deja că tăcerea e mai sigură decât adevărul.

Citește mai mult