Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Vaccinarea este acum despre familie, fericire, speranță. La fel ca manelele

manea Loredana

În ianuarie și februarie eram în dezbateri aprinse cu echipa de management, pentru a găsi modalități creative prin care să creștem rata de vaccinare în rândul colegilor. Era perioada de început, când nimeni nu voia să se imunizeze cu vaccinul mARN (care, reamintim din ultimele studii, nu schimbă structura helixului dublu și nu ne microcipează), toți așteptând vaccinul zice-se mai uman, cu ADN. Ce s-a întâmplat în ultimele 2-3 luni cu preferințele pentru vaccinare, știm.

Îmi amintesc amuzat că în cursul discuției, mai în glumă mai în serios, un coleg a sugerat să luăm 10 mii de euro și să-i dăm unui cântăreț celebru de manele care să compună o manea pro-vaccinare. Sigur, atunci pe moment, am considerat că este o soluție neserioasă și am subliniat cu haz că probabil profitul anual al companiei nu ajunge să finanțăm un astfel de proiect. Inițiatorul posibilei soluții a subliniat totuși că muzicienii de manele sunt „agenții economici” cei mai afectați, pentru că evenimentele la care performau sunt cele restricționate – așadar ar putea să se mulțumească cu mai puțin, dar impactul să fie semnificativ.

Se discută acum la nivelul autorităților despre posibila implicare a cântăreților de manele, coincidență sau nu cu succesul zdrobitor de 5 milioane de vizualizări al cross-over-ului (da, asta este termenul) „Fericire”, cu Loredana și cei 7 muzicieni de manele (da, analogia este clară).

De ce nu au fost implicați până acum de către guvernanți cei mai puternici lideri informali din comunitate, compozitorii și interpreții de manele?

Poate pentru același motiv pentru care noi în companie am decartat inițial ideea ca nefiind viabilă economic sau putând să ducă în derizoriu o activitate serioasă precum vaccinarea.

Sau poate pentru că totul este parte dintr-un master-plan bine pus la punct de către autorități, fază cu fază, și că în această fază, după maratoane, drive-thru-uri și alte evenimente de acest gen, vine și rândul unei manele pro-vaccinare. Poate melodia și clip-ul sunt deja produse, și așteptăm difuzarea în curând.

Sau poate pentru că politicienii din toate palatele rămân rupți de viața reală, așa cum sunt rupți de economia reală. Discuțiile privind rating-ul de tară, PNRR-ul, anticipata creștere economică excepțională (atenție, dacă vii de la -10% la +6% nu este creștere economică) din care cu siguranță mai mult de jumătate va veni din inflație, lipsa atragerii de investiții industriale de valoare adăugată etc., arată celor care înțeleg afacerile crunta ruptură a politicienilor de economia reală.

Finalmente, miza este să scăpăm de nebunie prin vaccinare, să repornim economia, dar și să construim o cultură de vaccinare, care să cuprindă toată populația și care să rămână. Ne reamintim că focarele letale de rujeolă (despre care nu se mai vorbește, dar ele există) au apărut și în apropierea marilor centre urbane, nu numai în comunități izolate, care nu prea le aveau cu vaccinarea.

Vaccinarea este acum, simplu, despre familie, fericire, speranță, la fel cum sunt și manelele. Și, fără îndoială, despre bani, pomposul „repornirea economiei”. Așadar, cu toată seriozitatea, eu unul aștept maneaua pro-vaccinare, care va aduce fără niciun efort încă 2-3 milioane de neconvinși la vaccin și mult dorita imunizare colectivă. Și dacă este un cross-over gen „Fericire” cu atât mai bine, îndrăzneala, imaginația și exuberanța din clip arată unde sunt liderii creativi și curajoși în care comunitatea are încredere. Ei trebuie doar abordați.

Desigur că înainte de a demoniza ideea cei aflați în călătoria epică în căutarea adevărului vor da un google să vadă ce este maneaua, cum de s-a răspândit în Balcani și mai nou în Vestul Europei, cum de a devenit un fenomen cultural, cum de prinde la public și la care public și de ce s-au format comunități solide și structuri sociale complexe care au încredere în compozitorii și cântăreții de manele.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Nico si Rafael

Nico și Rafael sunt niște oameni de toată isprava. I-am remarcat imediat într-un restaurant ticsit de turiști din stațiunea austriacă Ischgl. Erau cei mai săritori și binedispuși ospătari, mereu cu zâmbetul pe buze. Cu turiștii vorbesc în limbile lor, dar între ei Rafael (32 de ani) și Nico (23) vorbesc în română: “Du o ciorbă cu găluște la domnii de la masa 2”.

Citește mai mult

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult