Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Vaccinarea este acum despre familie, fericire, speranță. La fel ca manelele

manea Loredana

În ianuarie și februarie eram în dezbateri aprinse cu echipa de management, pentru a găsi modalități creative prin care să creștem rata de vaccinare în rândul colegilor. Era perioada de început, când nimeni nu voia să se imunizeze cu vaccinul mARN (care, reamintim din ultimele studii, nu schimbă structura helixului dublu și nu ne microcipează), toți așteptând vaccinul zice-se mai uman, cu ADN. Ce s-a întâmplat în ultimele 2-3 luni cu preferințele pentru vaccinare, știm.

Îmi amintesc amuzat că în cursul discuției, mai în glumă mai în serios, un coleg a sugerat să luăm 10 mii de euro și să-i dăm unui cântăreț celebru de manele care să compună o manea pro-vaccinare. Sigur, atunci pe moment, am considerat că este o soluție neserioasă și am subliniat cu haz că probabil profitul anual al companiei nu ajunge să finanțăm un astfel de proiect. Inițiatorul posibilei soluții a subliniat totuși că muzicienii de manele sunt „agenții economici” cei mai afectați, pentru că evenimentele la care performau sunt cele restricționate – așadar ar putea să se mulțumească cu mai puțin, dar impactul să fie semnificativ.

Se discută acum la nivelul autorităților despre posibila implicare a cântăreților de manele, coincidență sau nu cu succesul zdrobitor de 5 milioane de vizualizări al cross-over-ului (da, asta este termenul) „Fericire”, cu Loredana și cei 7 muzicieni de manele (da, analogia este clară).

De ce nu au fost implicați până acum de către guvernanți cei mai puternici lideri informali din comunitate, compozitorii și interpreții de manele?

Poate pentru același motiv pentru care noi în companie am decartat inițial ideea ca nefiind viabilă economic sau putând să ducă în derizoriu o activitate serioasă precum vaccinarea.

Sau poate pentru că totul este parte dintr-un master-plan bine pus la punct de către autorități, fază cu fază, și că în această fază, după maratoane, drive-thru-uri și alte evenimente de acest gen, vine și rândul unei manele pro-vaccinare. Poate melodia și clip-ul sunt deja produse, și așteptăm difuzarea în curând.

Sau poate pentru că politicienii din toate palatele rămân rupți de viața reală, așa cum sunt rupți de economia reală. Discuțiile privind rating-ul de tară, PNRR-ul, anticipata creștere economică excepțională (atenție, dacă vii de la -10% la +6% nu este creștere economică) din care cu siguranță mai mult de jumătate va veni din inflație, lipsa atragerii de investiții industriale de valoare adăugată etc., arată celor care înțeleg afacerile crunta ruptură a politicienilor de economia reală.

Finalmente, miza este să scăpăm de nebunie prin vaccinare, să repornim economia, dar și să construim o cultură de vaccinare, care să cuprindă toată populația și care să rămână. Ne reamintim că focarele letale de rujeolă (despre care nu se mai vorbește, dar ele există) au apărut și în apropierea marilor centre urbane, nu numai în comunități izolate, care nu prea le aveau cu vaccinarea.

Vaccinarea este acum, simplu, despre familie, fericire, speranță, la fel cum sunt și manelele. Și, fără îndoială, despre bani, pomposul „repornirea economiei”. Așadar, cu toată seriozitatea, eu unul aștept maneaua pro-vaccinare, care va aduce fără niciun efort încă 2-3 milioane de neconvinși la vaccin și mult dorita imunizare colectivă. Și dacă este un cross-over gen „Fericire” cu atât mai bine, îndrăzneala, imaginația și exuberanța din clip arată unde sunt liderii creativi și curajoși în care comunitatea are încredere. Ei trebuie doar abordați.

Desigur că înainte de a demoniza ideea cei aflați în călătoria epică în căutarea adevărului vor da un google să vadă ce este maneaua, cum de s-a răspândit în Balcani și mai nou în Vestul Europei, cum de a devenit un fenomen cultural, cum de prinde la public și la care public și de ce s-au format comunități solide și structuri sociale complexe care au încredere în compozitorii și cântăreții de manele.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult