Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Vaccinul de putut. „- Și mă întreabă bătrânul: Dar cu... cum stai? Mai poți după vaccin? Îi răspund stăpânindu-mi râsul: E wow!”

Vaccinare la seniori

Foto: Getty Images

Cred că aș putea scrie un volum cu texte scurte, pe care să-l intitulez „Povești din pademie”. Povestea de astăzi am auzit-o într-un magazin din sat astăzi dimineață. O voi spune un pic cenzurată, nu o voi reda cum am auzit-o, că roșește tastatura.

...

Eram eu și doamna care lucrează acolo. A venit un domn, pe care nu îl cunosc; cred că era străin din sat; și a început să vorbească cu convingere provaccinare. Am spus că și eu sunt pro. Începe să râdă și îmi spune că a ajuns să-i fie rușine față de prieteni sau rude să spună că e vaccinat. I-am răspuns: 

- Știu cum este...

Brusc, omul a dat drumul unui nou șuvoi de râs. Eu și doamna râdeam de râsul lui molipsitor. Când s-a potolit, ne-a povestit:

- Am un prieten bun. Are 83 de ani. Eu 50. Am tot încercat să îl conving să se vaccineze. El - nu și nu. M-am vaccinat eu. M-a sunat să vadă dacă nu am murit.

Râd în barbă auzindu-l, căci și asta știu cum este. 

Domnul continuă:

- Și mă întreabă bătrânul: dar cu... cum stai? Mai poți după vaccin? Îi răspund stăpânindu-mi râsul: E wow!

Și bărbatul îi descrie, glumind bineînțeles, bătrânului cât mai plastic, cum îi funcționează o anumită parte a organismului după vaccin, dar eu nu pot reda aici. Trebuie să cenzurez un pic. Cert e că a descris efectele vaccinului de parcă ar fi fost viagra.

Închide telefonul. Uită de discuție. Îl sună bătrânul peste vreo săptămână. Vocea de înmormântare. Trist. Trist. Dar viu.

- M-ai mințit. La mine nu a funcționat. M-am vaccinat degeaba, îi reproșează bătrânul, dar folosind alte cuvinte de neredat.

- Ai 83 de ani! Ce Dumnezeu! Bine că te-ai vaccinat și nu ajungi la terapie intensivă! îi răspunde râzând bărbatul mai tânăr.

Am râs cu lacrimi și eu și doamna ce lucrează acolo, dar am spus că nu pot scrie un text despre asta, că are prea multe expresii colorate. Ajunsă acasă, m-am gândit că pot să scriu, dacă cenzurez un pic...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Lucrare de licenta despre pandemie / sursa foto: Inquam Photos

Trăim într-o epocă în care memoria publică este remarcabil de scurtă, un defect pe care politicienii îl exploatează cu o cinică voluptate. De aceea, am simțit nevoia unei radiografii riguroase, de factură interdisciplinară, a anilor 2020–2022. Am privit această perioadă nu ca pe un simplu accident epidemiologic, ci ca pe un veritabil test de stres aplicat instituțiilor libertății, combinând teoria politică, dreptul constituțional și studiul comunicării publice.

Citește mai mult

Dan Mihai Zarug

Erau 130 de kilograme și un diagnostic care suna ca o sentință: prediabet, steatoză hepatică gradul 4, la un pas de ciroză non-alcoolică. „Adică, mai urma să-mi scrie pe cruce: l-a omorât frigiderul”. Dan Mihai Zarug era în Sicilia, în vacanță, și nu se putea bucura de nimic. Îi era rușine să se dezbrace pe plajă. Abia urca două etaje. Știa că ceva trebuie să se schimbe, dar nu știa cum.

Citește mai mult