Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Vaccinul de putut. „- Și mă întreabă bătrânul: Dar cu... cum stai? Mai poți după vaccin? Îi răspund stăpânindu-mi râsul: E wow!”

Vaccinare la seniori

Foto: Getty Images

Cred că aș putea scrie un volum cu texte scurte, pe care să-l intitulez „Povești din pademie”. Povestea de astăzi am auzit-o într-un magazin din sat astăzi dimineață. O voi spune un pic cenzurată, nu o voi reda cum am auzit-o, că roșește tastatura.

...

Eram eu și doamna care lucrează acolo. A venit un domn, pe care nu îl cunosc; cred că era străin din sat; și a început să vorbească cu convingere provaccinare. Am spus că și eu sunt pro. Începe să râdă și îmi spune că a ajuns să-i fie rușine față de prieteni sau rude să spună că e vaccinat. I-am răspuns: 

- Știu cum este...

Brusc, omul a dat drumul unui nou șuvoi de râs. Eu și doamna râdeam de râsul lui molipsitor. Când s-a potolit, ne-a povestit:

- Am un prieten bun. Are 83 de ani. Eu 50. Am tot încercat să îl conving să se vaccineze. El - nu și nu. M-am vaccinat eu. M-a sunat să vadă dacă nu am murit.

Râd în barbă auzindu-l, căci și asta știu cum este. 

Domnul continuă:

- Și mă întreabă bătrânul: dar cu... cum stai? Mai poți după vaccin? Îi răspund stăpânindu-mi râsul: E wow!

Și bărbatul îi descrie, glumind bineînțeles, bătrânului cât mai plastic, cum îi funcționează o anumită parte a organismului după vaccin, dar eu nu pot reda aici. Trebuie să cenzurez un pic. Cert e că a descris efectele vaccinului de parcă ar fi fost viagra.

Închide telefonul. Uită de discuție. Îl sună bătrânul peste vreo săptămână. Vocea de înmormântare. Trist. Trist. Dar viu.

- M-ai mințit. La mine nu a funcționat. M-am vaccinat degeaba, îi reproșează bătrânul, dar folosind alte cuvinte de neredat.

- Ai 83 de ani! Ce Dumnezeu! Bine că te-ai vaccinat și nu ajungi la terapie intensivă! îi răspunde râzând bărbatul mai tânăr.

Am râs cu lacrimi și eu și doamna ce lucrează acolo, dar am spus că nu pot scrie un text despre asta, că are prea multe expresii colorate. Ajunsă acasă, m-am gândit că pot să scriu, dacă cenzurez un pic...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Daniela Gladei

Dar faptul că găsisem domeniul potrivit nu însemna că eram și pregătită pentru el. Îmi amintesc primele exerciții pe Illustrator. Mă uitam la program și, sincer, îmi venea să plâng. Eram speriată că nu voi reuși niciodată să-l învăț. Părea atât de complicat, iar eu aveam idei pe care voiam să le văd transformate în ceva concret. Așa că a trebuit să aleg între două lucruri: frica de a nu ști sau dorința de a crea. Am ales a doua variantă. Am dat frica la o parte și am început să învăț. Iar replica „nu știu să folosesc Illustrator” — care la început era un motiv real de panică — a devenit, în timp, o glumă. Pentru că ideile mele creative aveau nevoie să fie materializate. Și, dacă voiam să le văd existând în lumea reală, trebuia să învăț instrumentele care mă puteau ajuta să le construiesc.

Citește mai mult

dispozitive gasite acasa la Călin Georgescu

Două dispozitive neobișnuite, găsite de procurori în casa lui Călin Georgescu, ridică o serie de întrebări: unul poate acoperi conversațiile cu un zgomot care face înregistrările greu de înțeles, iar celălalt poate bruia telefoanele și conexiunile wireless. Ce sunt aceste aparate, cum funcționează și, mai ales, cine i le-a dat și cine l-a învățat să le folosească?

Citește mai mult