Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Vaccinul de putut. „- Și mă întreabă bătrânul: Dar cu... cum stai? Mai poți după vaccin? Îi răspund stăpânindu-mi râsul: E wow!”

Vaccinare la seniori

Foto: Getty Images

Cred că aș putea scrie un volum cu texte scurte, pe care să-l intitulez „Povești din pademie”. Povestea de astăzi am auzit-o într-un magazin din sat astăzi dimineață. O voi spune un pic cenzurată, nu o voi reda cum am auzit-o, că roșește tastatura.

...

Eram eu și doamna care lucrează acolo. A venit un domn, pe care nu îl cunosc; cred că era străin din sat; și a început să vorbească cu convingere provaccinare. Am spus că și eu sunt pro. Începe să râdă și îmi spune că a ajuns să-i fie rușine față de prieteni sau rude să spună că e vaccinat. I-am răspuns: 

- Știu cum este...

Brusc, omul a dat drumul unui nou șuvoi de râs. Eu și doamna râdeam de râsul lui molipsitor. Când s-a potolit, ne-a povestit:

- Am un prieten bun. Are 83 de ani. Eu 50. Am tot încercat să îl conving să se vaccineze. El - nu și nu. M-am vaccinat eu. M-a sunat să vadă dacă nu am murit.

Râd în barbă auzindu-l, căci și asta știu cum este. 

Domnul continuă:

- Și mă întreabă bătrânul: dar cu... cum stai? Mai poți după vaccin? Îi răspund stăpânindu-mi râsul: E wow!

Și bărbatul îi descrie, glumind bineînțeles, bătrânului cât mai plastic, cum îi funcționează o anumită parte a organismului după vaccin, dar eu nu pot reda aici. Trebuie să cenzurez un pic. Cert e că a descris efectele vaccinului de parcă ar fi fost viagra.

Închide telefonul. Uită de discuție. Îl sună bătrânul peste vreo săptămână. Vocea de înmormântare. Trist. Trist. Dar viu.

- M-ai mințit. La mine nu a funcționat. M-am vaccinat degeaba, îi reproșează bătrânul, dar folosind alte cuvinte de neredat.

- Ai 83 de ani! Ce Dumnezeu! Bine că te-ai vaccinat și nu ajungi la terapie intensivă! îi răspunde râzând bărbatul mai tânăr.

Am râs cu lacrimi și eu și doamna ce lucrează acolo, dar am spus că nu pot scrie un text despre asta, că are prea multe expresii colorate. Ajunsă acasă, m-am gândit că pot să scriu, dacă cenzurez un pic...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este Capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult