Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Vaccinul de putut. „- Și mă întreabă bătrânul: Dar cu... cum stai? Mai poți după vaccin? Îi răspund stăpânindu-mi râsul: E wow!”

Vaccinare la seniori

Foto: Getty Images

Cred că aș putea scrie un volum cu texte scurte, pe care să-l intitulez „Povești din pademie”. Povestea de astăzi am auzit-o într-un magazin din sat astăzi dimineață. O voi spune un pic cenzurată, nu o voi reda cum am auzit-o, că roșește tastatura.

...

Eram eu și doamna care lucrează acolo. A venit un domn, pe care nu îl cunosc; cred că era străin din sat; și a început să vorbească cu convingere provaccinare. Am spus că și eu sunt pro. Începe să râdă și îmi spune că a ajuns să-i fie rușine față de prieteni sau rude să spună că e vaccinat. I-am răspuns: 

- Știu cum este...

Brusc, omul a dat drumul unui nou șuvoi de râs. Eu și doamna râdeam de râsul lui molipsitor. Când s-a potolit, ne-a povestit:

- Am un prieten bun. Are 83 de ani. Eu 50. Am tot încercat să îl conving să se vaccineze. El - nu și nu. M-am vaccinat eu. M-a sunat să vadă dacă nu am murit.

Râd în barbă auzindu-l, căci și asta știu cum este. 

Domnul continuă:

- Și mă întreabă bătrânul: dar cu... cum stai? Mai poți după vaccin? Îi răspund stăpânindu-mi râsul: E wow!

Și bărbatul îi descrie, glumind bineînțeles, bătrânului cât mai plastic, cum îi funcționează o anumită parte a organismului după vaccin, dar eu nu pot reda aici. Trebuie să cenzurez un pic. Cert e că a descris efectele vaccinului de parcă ar fi fost viagra.

Închide telefonul. Uită de discuție. Îl sună bătrânul peste vreo săptămână. Vocea de înmormântare. Trist. Trist. Dar viu.

- M-ai mințit. La mine nu a funcționat. M-am vaccinat degeaba, îi reproșează bătrânul, dar folosind alte cuvinte de neredat.

- Ai 83 de ani! Ce Dumnezeu! Bine că te-ai vaccinat și nu ajungi la terapie intensivă! îi răspunde râzând bărbatul mai tânăr.

Am râs cu lacrimi și eu și doamna ce lucrează acolo, dar am spus că nu pot scrie un text despre asta, că are prea multe expresii colorate. Ajunsă acasă, m-am gândit că pot să scriu, dacă cenzurez un pic...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult