Viața după Colectiv. Cum poți ajuta un om care a pierdut pe cineva drag

Trăim într-o lume în care lucrurile se întâmplă pe repede înainte. Suntem obisnuiţi să primim recompensa imediat, să primim un răspuns imediat, să identificăm soluţia la probleme si să rezolvam rapid situaţiile cu care ne confruntăm. 

Există însă ceva în fața căruia acest mecanism încetează pur și simplu să funcționeze. Momentul în care vrei să ajuți pe cineva care pierde pe cineva drag.

Suferinţa are regulile ei si nu se supune unui astfel de mod de a trăi. Nu putem să anticipăm cât timp îi trebuie unei persoane pentru a integra pierderea, nu putem aplica niciuna dintre soluţiile magice care pot scurta procesul. 

Procesarea pierderii are propria sa viaţa care nu ţine cont de tehnologie sau de evoluţia ştiinţifică. Prin urmare este foarte important ce aşteptări are o persoană care asigura suportul raportat la procesul de vindecare. Dacă acceptăm că suferinţa nu poate fi încadrată în limite de timp atunci probabilitatea de a face remarci nepotrivite este mai redusă.

Un proces care implică doi pași înainte, unul înapoi

Suferinţa asociată pierderii nu este o boală, ci este un răspuns natural şi aşteptat care apare la moartea cuiva drag. Este un proces care diferă de la o persoană la alta şi chiar de la o experinţa la altă în cazul aceleaişi persoane, care implică multe suişuri şi coborâşuri. Cu alte cuvinte este un proces care adesea implică doi paşi înainte şi unul înapoi, iar uneori doi paşi înainte şi trei înapoi. 

Când cineva drag moare, viaţa ni se schimbă pentru totdeauna. O parte importantă a procesării pierderii înseamnă să lucrăm la perspectiva de a ne reprezenta şi trăi viaţa nouă fără persoana care a plecat dintre noi. Suferinţa oferă timpul şi spaţiul necesar pentru a integra la nivel emoţional şi cognitiv viaţa fără persoana iubită. Cei mai mulţi oameni care trec prin această experienţă afirmă că nu vor putea să treacă niciodată peste această suferinţă şi că nu vor mai fi capabili să înveţe să trăiască fără persoana iubită.

O parte importantă a suportului însemnă să sprijinim pe cineva să obţină sentimentul de control asupra vieţii sale. Este important să avem răbdare şi să îi acordăm timpul necesar pentru a face asta

Cea mai mare provocare pentru cineva care doreşte să asigure suportul unei persoane în suferinţă este să accepte că deşi trăieşte în lumea lui „pentru orice problemă există o soluţie” în acest caz nu există nicio soluţie rapidă. Cu cât acceptăm acest adevăr, cu atât vom fi capabili să oferim tipul de suport de care au nevoie cei aflați în această situație.

Controlul este un aspect important al suferinţei. Cand cineva drag moare avem un control minim sau nu avem niciun control asupra circumstanţelor în care s-a produs decesul. Astfel, oamenii se simt copleşiţi de suferinţă si cred că nu au niciun fel de control asupra ei. O parte importantă a suportului însemnă să sprijinim pe cineva să obţină sentimentul de control asupra vieţii sale. Este important să avem răbdare şi să îi acordăm timpul necesar pentru a face asta.

În funcţie de relaţia pe care o aveţi cu persoana aflată în suferinţă, există o mulţime de lucuri pe care le puteţi face pentru a-i sprijini în momentele dificile. Dar adesea este foarte greu să ştim ce să spunem sau cum să ne comportăm astfel încît să nu rănim fără să vrem. Putem face mai mult rău decât bine prin comentarii precum „Trebuie să te pui pe picioare”, „Viața merge înainte”, „Ați avut o viață bună. Măcar ai rămas cu ceva”, „Trebuie să încetezi să mai plângi”, „A fost dorința lui Dumnezeu”, „Știu ce simți” etc.

Pași pentru a ajuta pe cineva aflat în suferință

Informează-te cu privire la ce însemnă suferinţa în cazul pierderii cuiva drag. Înţelegerea acestui tip de suferinţă te ajută să înţelegi în linii mari experinţa pe care o trăieşte persoana pe care doreşti să o sprijini. Reţine următoarele aspecte: suferinţa e unică şi se manifestă conform unui patern de undă; suferinţa nu este o boală; suferinţa nu poate fi rezolvată cu soluţii şi nu poate fi scurtată; nu poţi cunoaşte suferinţa altei persoane decât în linii mari

Dezvoltă-ţi empatia

Empatia însemnă să ai capacitatea de te pune în papucii celuilalt şi de a-ți imagina cu arată pentru el viaţa la un moment dat. Contrar credinţei populare, a fi empatic nu însemnă să îţi imaginezi cum ai reacţiona sau te-ai simţi tu într-o anumită situaţie, ci presupune să abandonezi perspectiva personală şi să te concentrezi pe experienţa celuilalt. Când îi spunem unei persoane cum să simtă, ce să gândească sau cum să se comporte suntem total lipsiţi de empatie. Pentru a oferi un suport empatic încercaţi să respectaţi următoarele aspecte: ascultaţi cu atenţie ce va împărtăşeşte persoana; inhibaţi-vă impulsul de a da sfaturi sau soluţii; respectaţi momentele de tăcere; învăţaţi să vă simţiţi confortabil cu lucrurile pe care vă este greu să le auziţi; evitaţi să îi daţi exemple de situaţii similare pe care le-aţi trăit sau auzit.

Practică exerciţiul răbdării

Nu este ieșit din comun ca uneori să simţim că nu mai avem răbdare cu un prieten sau membru al familiei care trece prin această suferinţa a pierderii. Această lipsă de răbdare se sprijină pe două credinţe: 1. Viaţa merge înainte şi trebuie să te pui pe picioare (persoana respectivă nu procesează durerea în ritmul dorit de tine). 2. Nu poţi face nimic, nu ai nicio soluţie la problema ei, ceea ce iţi provoacă ţie un disconfort.

Dacă ești o sursă principală de suport şi observi că începi să îţi pierzi răbdarea ai nevoie să ceri si tu la rândul tău ajutor. Poţi să îi sugereză persoanei respective să caute o sursă extra de ajutor cum ar fi un grup de suport sau un consilier.

Fii un bun ascultător

Uşor de zis, greu de făcut! A asculta presupune a-l lăsa pe celălalt să vorbească fără a-l întrerupe. De asemenea, înseamnă să asculţi fiecare cuvânt pe care îl spune fără să te gândeşti înainte la ce îi vei răspunde. Însemnă să fii în totalitate prezent în interacţiune şi să nu îţi laşi proriile gânduri să îţi acapereze mintea.

Persoanele care suferă au adesea nevoie să vorbească, să fie ascultate şi, de foarte multe ori, nu aşteaptă un răspuns din partea persoanei care le ascultă. Vorbind despre experinţa lor ei încercă să dea un sens suferinţei pe care o trăiesc, să înțeleagă ce li s-a întâmplat, ceea ce le permite să încerce să găsescă propriile răspunsuri.

Învaţă să stai alături de durerea altei persoane

Când cineva pierde o persoană dragă, singurul lucru care i-ar putea lua toată durerea şi suferința ar fi reîntoarcerea persoanei pierdute. Pentru că acest lucru nu mai este posibil, în realitate nu există nimic care ar putea să o facă să se simtă mai bine sau să revină la „normal”. Singurul lucru care ar putea să îi mai aline un pic durerea este suportul necondiţionat. A-i spune lucruri care tu crezi că ar putea să o facă să se simtă mai bine adesea suna ca invalidant pentru persoana în suferinţă.

Dificultatea vine din faptul că cei mai mulţi dintre oameni incearcă să evite durerea cu orice preţ. Prin urmare, a sta alături de suferinţa cuiva, fără a încerca să faci ceva să o ajuţi să îşi diminueze suferinţa intră în contradicţie cu dorinţa de a evita durerea.

A sta lângă cineva care suferă presupune să asculţi fără să faci sau să spui ceva care ar putea să sugereze că ţi-ai dori ca ea să înceteze să mai exprime durerea. Dacă nu poţi face asta este indicat să îi sugerezi persoanei să îşi caute o altă persoană care să îi ofere suportul necesar. Este important să fii blând cu tine dacă nu poţi oferi suportul necesar în acest sens. Este posibil să te pricepi să oferi un suport practic cum ar fi să găteşti sau să ai grijă de copii.

Evită să judeci sau să compari

Chiar dacă tu însuţi ai trecut printr-o situaţie similară aminteşte-ţi că fiecare experinţă este unică şi fiecare îşi trăieşte suferinţa în modul lui.

Rezistă impulsului de a-i spune persoanei ce să facă (de exemplu, să facă curăţenie, să strângă lucrurile persoanei decedare sau să îşi scoată verigheta). Persoana care suferă are nevoie să fie lasată să ia aceste decizii singură.

Suferinţa nu are reguli legat de ce trebuie făcut şi nici limite de timp. Singura recomandare pe care specialiştii o dau oamenilor care suferă pierderea unei persoane dragi este să evite să ia decizii majore în primul an, în special în cazul iîn care nu se mai poate reveni asupra lor. Aceste decizii sunt luate pe emoții puternice și pot fi regretate în stadiile mai târzii.

La fel de important este să eviţi să îi povesteşti persoanei experienţele legate de pierdere ale altora, cu intenţia de a o face să se simtă mai bine. Comentarii de genul alți au pierdut mult mai mult și și-au revenit nu numai că nu sunt utile, dar sunt si dureroase.

Oferă suport practic

Încercarea de a înţelege ce s-a întâmplat poate fi un demers coplesitor pentru cineva, ceea ce face ca lucurile simple pe care înainte le făcea făcea uşor să devină extrem de dificil de făcut. A oferi un suport practic presupune să îţi asumi o activitate din rutina zilnică (luarea copiilor de la diferite activităţi, mersul la cumpărături etc). Asta înseamnă un lucru în minus pentru care trebuie să îşi mai facă griji. Cel mai indicat este să îţi oferi ajutorul direct fără ca persoana să fie nevoită să ţi-l ceară. Evită să o lasi pe ea să îţi ceară ajutorul. Adesea credem că le oferim ajutor celorlalţi când le spunem că ei pot suna dacă au nevoie de ajutor. În realitate cei mai mulţi dintre oameni nu sună din teama de a nu deranja sau de a nu fi o pacoste pentru ceilalţi. A oferi ajutorul direct insemnă să spunem „ marți iau eu copiii de la şcoală şi îi duc la sport”

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp