Viața de navigator. Radu Dimitriu, șef mecanic: „Pirații s-au apropiat de nava noastră cu bărci rapide și arme de foc automate, dar am avut norocul să avem la bord câțiva foști militari înarmați” | Salariul unui navigator cu studii superioare ajunge la 20.000 euro pe lună

Foto: Facebook Viață de navigator / camera motoarelor

În inima Deltei Dunării, într-o mică pensiune din Sulina, Tudor Radu Dimitriu participa acum câteva zile alături de familie la ultimele pregătiri înainte de sosirea oaspeților. Totul era aranjat pentru sărbătorile de Paște în oaza de liniște unde în urmă cu ceva ani a ales să înceapă să își investească o parte din economiile din salariul de navigator.

Tudor Radu are 36 de ani și este ofițer șef mecanic pe o navă care transportă gaze în stare lichidă, aparținând unei mari companii din Scoția. Jobul său este să se ocupe de repararea și întreținerea motoarelor și a instalațiilor de la bordul navei. Pentru că are deja o experiență de 16 ani în meseria sa, după cele aproape trei luni pe care le petrece acasă cu familia, va pleca din nou la muncă, urmând să revină la cei dragi după alte trei luni. La început își vedea familia după mai bine de șase luni petrecute pe mări și oceane.

În Sulina, copil fiind, a fost fascinat de povestirile mamei despre verișorii săi care se aventurau pe mări și oceane, explorând colțurile lumii. Pasiunea pentru viața de navigator a moștenit-o de la tatăl său, care a lucrat ca șef mecanic pe nave fluviale. Astfel, încă de la începuturi, Radu a știut că destinul său este să îmbrace uniforma de navigator și să străbată apele lumii. După ce a terminat  Facultatea de Electromecanică Navală, la Universitatea Maritimă din Constanța, povestea sa a început să prindă contur în 2008. Primii pași i-a făcut pe o navă care putea transporta peste 4000 de mașini. Ca orice alt navigator, a pornit de jos în ierarhia maritimă și cu timpul a avansat, acumulând experiență si cunoștințe. 

„Depinde de fiecare în parte cât de mult dorește să avanseze și cât este dispus să muncească, însă un program obișnuit de muncă este între 8 și 10 ore zilnic, fără oprire, de când urci pe navă și până pleci acasă, fără duminici și fără zile de sărbătoare. Eu consider că am avansat destul de repede pe poziția cea mai înaltă pe care o puteam avea pe navă, aceea de șef mecanic, datorită diferitelor experiențe avute, dar și a experienței pe mai multe tipuri de nave, lucrând pe transportoare de mașini, de cereale, tancuri chimice sau nave tip cisternă (LPG)”, spune Tudor Radu Dimitriu.

Salarii între 3.000 de euro și 20.000 de euro pe fiecare lună lucrată la bordul navei

Navigarea nu cunoaște weekenduri sau pauze pentru sărbători, fiecare zi este o călătorie, iar provocările sunt la tot pasul. Totuși, în inima acestei aventuri neîntrerupte se ascund și satisfacții, salariile generoase recompensând eforturile și devotamentul. Mai mult decât atât, posibilitatea de a naviga prin apele lumii înseamnă pentru Tudor Radu Dimitriu nu doar un simplu loc de muncă - este o poartă către descoperiri și ocazii de a explora și înțelege lumea din unghiuri noi și fascinante.

„Între cele mai mari satisfacții în meseria de navigator, pe primul loc sunt banii, deoarece în acest domeniu chiar există salariul motivant, dar și faptul că poți vizita diferite locuri de pe glob sau faptul că, după ani și ani de muncă, ajungi să ai concediul de aproximativ 5-6 luni pe an”, a explicat Tudor Radu Dimitriu.

„Dezavantajul este că ai nevoie de foarte mulți bani pentru a termina o facultate și toate cursurile necesare până reușești să poți pleca în voiaj ca ofițer și nu îți garantează nimeni că odată ce ai terminat această facultate vei și găsi ușor de muncă.”

Salariile diferă foarte mult în funcție de tipul de navă sau de compania angajatoare, pe lângă faptul că fiecare funcție de la bord este plătită diferit. Cu cât avansezi mai mult în grad, cu atât ai mai multe responsabilități și, astfel, și salariul este mai mare. 

„Pentru cine nu are facultate, dar are cursuri specifice pentru a putea pleca pe mare, salariul începe de la 1.000 de euro și poate ajunge la 5.000 de euro, iar pentru cei cu facultate, salariul începe de la 3000 de euro și poate ajunge până la 20.000 de euro pe fiecare lună lucrată la bordul navei. Important de știut este că la bordul navei nu se plătesc mâncarea, cazarea și nici utilitățile de pe navă, deci toți banii îți rămân la sfârșit de lună”, descrie Radu principalul motiv care îi mână în luptă pe tinerii care îmbrățișează meseria de navigator.

„Nivelul de salarizare, fiind destul de mare, poți ajunge destul de repede, ca tânăr, să poți cumpăra o casă, un apartament, să duci o viață bună acasă. Dezavantajul este că ai nevoie de foarte mulți bani pentru a termina o facultate și toate cursurile necesare până reușești să poți pleca în voiaj ca ofițer și nu îți garantează nimeni că odată ce ai terminat această facultate vei și găsi ușor de muncă”, a subliniat el.

Amenințarea piraților: „Am simțit-o pe pielea mea chiar la primul voiaj...”

Pe lângă satisfacția financiară, există și provocări imense: furtunile, amenințarea piraților și dorul de casă - o constantă în inima fiecărui marinar, care nu își vede familia - la începutul carierei de navigator - chiar și 7-8 luni. 

În lumea modernă a navigației, pirații nu sunt personaje desprinse parcă din povești, cu un ochi acoperit și săbii în mână. Acum, pirații sunt înarmați cu arme de foc și acționează cu șalupe rapide. Se apropie de navele comerciale într-un timp record și pot urca la bordul vasului vizat în câteva minute.

Printre cei mai activi și periculoși se numără pirații somalezi, care acționează în Golful Aden, din Oceanul Indian, dar și cei nigerieni, care își desfășoară atacurile asupra navelor care trec prin Golful Guineei, lângă Nigeria. Fiecare voiaj în aceste regiuni aduce cu sine tensiune și incertitudine.

Pentru a face față acestor amenințări, tot mai multe companii maritime recurg la măsuri de securitate extreme. Acestea includ preluarea, din porturile apropiate de zonele de risc, a unor echipe de militari înarmați, pentru a proteja navele și echipajele împotriva atacurilor piraților. Cu toate acestea, mai există și armatori care, din dorința de a reduce cheltuielile, își expun pericolelor navele și angajații, traversând aceste zone fără protecție adecvată.

 „Pirații s-au apropiat de nava noastră cu bărci rapide și arme de foc automate, dar am avut norocul să avem la bordul navei câțiva foști militari înarmați” 

„Pirații sunt un pericol foarte mare, din punctul meu de vedere, pe locul al doilea după furtuni. Am simțit-o pe pielea mea chiar la primul voiaj, când am fost escortați de două nave japoneze de război și elicoptere prin Golful Aden, iar în urma noastră, la doar câțiva kilometri, pirații trăgeau cu arme de foc și atacau o navă”, a povestit Tudor Radu Dimitriu.

În alt voiaj, tot la trecerea prin Golful Aden, nava pe care lucra Radu a fost la un pas de a fi atacată de pirați. „Pirații s-au apropiat de nava noastră cu bărci rapide și arme de foc automate, dar am avut norocul să avem la bordul navei câțiva foști militari înarmați care au făcut semnale piraților, arătându-le armele de foc pe care aceștia le aveau la bordul navei noastre. Pentru a evita un schimb de focuri, pirații au deviat și au plecat spre următoarea navă, care venea din urma noastră”, a continuat navigatorul.

„În prima zi, în timp ce nava se depărta de port spre adâncul mării, vorbeam cu cei de acasă la telefon și semnalul începea să se întrerupă, dându-mi de înțeles că din acel moment voi fi singur și trebuie să mă descurc singur, indiferent de ce se va întâmpla.”

„În momentele cele mai dificile, mă gândeam la unchiul mamei mele, fost marinar, cu voiaje de 18-24 de luni și care avea puterea de a vorbi foarte frumos despre viața de navigator”

Cel mai greu e la începutul carierei, mărturisește el, pentru că voiajele pe mări și oceane pot ajunge la 6 luni, sau chiar 8 luni, pentru cei fără facultate, iar concediul este de două luni. „Nu apuci să te obișnuiești acasă și deja trebuie să pleci la navă, dar pe măsură ce avansezi în grad și deja te obișnuiești cu viața pe vapor, ajungi la un moment când poți face trecerea mult mai bine de la o viață la alta. Ne ajută și internetul de pe navă care ne ține mai legați de familie, de prieteni și ne tine la curent cu viața de acasă”, explică Radu.

Despre prima zi din viața sa pe mare își amintește și acum cu emoție. Plin de incertitudini, pentru mulți acest debut marchează trecerea de la confortul vieții de acasă, la necunoscutul imens al mării și al străinilor. 

„Frica o simți când ești la început, dar în timp o elimini și rămân doar riscurile pe care le accepți, fără a mai avea teamă că ceva rău s-ar putea întâmpla”

„Prima mea zi pe vapor este una de neuitat. Nu eram obișnuit să fiu plecat departe de familie și de prieteni și tocmai începeam o nouă etapă în viața mea în care, timp de 6 luni, trebuia să mă descurc printre străini, la un job pe care îl știam doar teoretic, nicidecum practic. Seara, în timp ce nava se depărta de port spre adâncul mării, vorbeam cu cei de acasă la telefon și semnalul începea să se întrerupă, dându-mi de înțeles că din acel moment voi fi singur și trebuie să mă descurc singur, indiferent de ce se va întâmpla.

În momentele cele mai dificile pe mări și oceane, mă gândeam la unchiul mamei mele, care a fost și el marinar acum mulți ani și care avea voiaje de 18-24 de luni, dar mereu când venea acasă avea puterea de a vorbi foarte frumos despre viața de navigator pe mări și oceane, deci faptul că acum stăm 4-6 luni plecați nu se poate compara cu anii pe care ei îi petreceau plecați departe de familie.

Viața de navigator este plină de riscuri, de când calci pe navă și până cobori de pe ea, frica o simți când ești la început, dar în timp o elimini și rămân doar riscurile pe care le accepți fără a mai avea teamă că ceva rău s-ar putea întâmpla”, vede Radu.

„Voiajul ăsta am prins furtuni cât toate voiajele de când filmez pe vapor. Furtună în Biscaya, furtună în Marea Nordului, iar acum Furtună la plecare din Norvegia” ( Tudor-Radu Dimitriu, sursa: Facebook / Viață de navigator /ianuarie 2024)

„Fluieratul pe navă aduce ghinion”

Într-o lume plină de superstiții maritime, una rămâne profund înrădăcinată în convingerile lui Tudor: fluieratul pe navă aduce ghinion. O credință pe care o respectă cu strictețe, conștient de forța tradițiilor în această comunitate marină.

„O superstiție de care am auzit printre marinari e faptul că o femeie la bordul navei aduce ghinion. S-a dovedit a fi falsă, în ultimii ani lucrând cu mai multe fete în echipaj și pot spune că ghinioanele erau atunci când nu erau femei la bordul navei. Cei care nu au avut colege de sex feminin încă cred în această superstiție”, spune el zâmbind.

Superstiția în care el crede cel mai tare și spune că îl deranjează foarte mult când cineva nu ține cont de ea este fluieratul pe navă. „Orice fluierătură este urmată și de probleme”, spune Tudor.

• Despre filme. Sunt filme și seriale foarte bune care prezintă viața pe mare exact așa cum este cu adevărat. Și aici mă refer la câteva filme/seriale pe care le-am vizionat și care pot spune că sunt chiar reale, și anume: Captain Philips, Un echipaj pentru Singapore, Pirate hunting: Meet the Counter Piracy Task Force, sau Ross Kemp: In search of pirates

• Ce și-ar spune, înainte de a începe cariera pe nave? „Mi-aș spune să fac o facultate de Electromecanică Navală, să plec cât mai repede în practică, chiar din anul 2-3, la o companie cât mai serioasă și să muncesc cât mai mult pentru a face experiență pentru a putea să avansez cât mai repede spre cea mai înaltă funcție de la bordul navei. Și să am grijă ce fac cu banii, ca să nu fiu nevoit să mai lucrez după 10-15 ani de meserie. Fără să primesc aceste sfaturi de la cineva din viitor, eu așa am făcut și timpul mi-a demonstrat că am luat deciziile corecte”.

Sfat pentru tineri: „Să nu mintă la bordul navei indiferent de ce boacăne cred ei că au făcut. O minciună poate aduce mai multe probleme echipajului, un adevăr poate rezolva imediat problemele”.

• „O întâmplare amuzantă și pe care am avut și ocazia să o filmez a avut loc în Mexic, ieșind într-un port alături de câțiva colegi, la o masă fiind au venit câțiva mexicani cu instrumente muzicale să ne cânte la masă pentru un mic tips. Un coleg pasionat de chitară le-a cerut chitara și a început să le cânte și lor și nouă melodii mexicane vreo 10 minute, de au plecat apoi mexicanii cam rușinați de la masa noastră, fără a mai avea pretenția să le dăm ceva tips. Evident că le-am dat doar să nu plece triști de la masa noastră”.
• Unde se vede peste 5-10 ani? „Ca orice navigator trecut de 30 de ani, sper să nu mai fiu nevoit să plec pe mări și oceane departe de familie. Însă cum foarte mulți zicem „mai fac un voiaj și gata" și ne reîntâlnim din nou pe navă, nu putem ști ce ne rezervă viitorul”.
• Sfaturi pentru tinerii ce aspiră să devină navigatori. „Pentru cei care au luat această decizie, le-aș spune să învețe cât mai bine la facultate pentru a avea șanse mai mari să plece în voiaj cu o companie serioasă. Iar apoi, la navă, să pună cât mai multe întrebări, să muncească cât mai mult pentru a învăța și a face experiență, să nu mintă la bordul navei indiferent de ce boacăne cred ei că au făcut (o minciună poate aduce mai multe probleme echipajului, un adevăr poate rezolva imediat problemele), și să dea dovadă de seriozitate.”

„Cineva trebuia să arate aceste lucruri pentru că niciun român nu o făcuse până când am început eu asta, în 2019”

• Dacă ar putea schimba ceva în industria navigației sau în cultura de pe mare, ce ar fi? „Aș schimba mentalitatea oamenilor. I-aș face să înțeleagă că acolo, în largul mării, fiecare om de pe navă este important și că nimeni nu s-a născut învățat. Cu toții am pornit de jos, am învățat și când ajungi pe o funcție superioară, foarte mulți uită că la început nu știau nimic.”
• Cel mai ciudat sau neașteptat lucru pe care l-a descoperit în timpul călătoriilor? „Am fost surprins să văd că există păsări chiar și în mijlocul oceanelor și că acestea stau zile întregi pe navele în marș și își procură foarte ușor peștii care sunt speriați de valurile create de nave, astfel se hrănesc și trăiesc zburând de pe un vapor pe altul.”
• Despre canalul său de YouTube, Viață de navigator: „Canalul de YouTube a fost creat pentru a arăta celor de acasă, fie elevi, studenți, viitori navigatori sau celor care vor doar să vadă cum e viața pe o navă tot ce facem noi la bordul unei nave. De la cum arată o navă la interior, cum intră nava în port, ce mâncăm, cine ne pregătește mâncarea, ce probleme tehnice pot apărea pe o navă, câți membri sunt în echipaj și ce face fiecare, toate astea sunt filmate și arătate celor care vor să afle sau și-au pus vreodată întrebarea: Cum e viața de navigator? Cineva trebuia să arate aceste lucruri, pentru că niciun român nu o făcuse până când am început eu asta, în 2019”. Tudor Radu Dimitriu are un canal de YouTube cu peste 112.000 de abonați, unde postează videoclipuri în care prezintă secvențe din activitatea sa de pe navă. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp