Ce le spune liceenilor români David Turturean, student la MIT, una dintre universitățile de top ale lumii: „Părinții mei vând în Piața mică din Suceava, și pot spune că, dacă ei își permit ca eu să fiu aici, cu siguranță și voi vă puteți permite”

Campusul Massachusetts Institute of Technology (MIT) din Boston, Massachusetts. MIT este considerată una dintre universitățile de top ale Americii /Foto: Norbert Grisay / AFP / Profimedia

„Părinții mei vând în Piața mică din Suceava și pot spune că, dacă ei își permit ca eu să fiu aici, cu siguranță și voi vă puteți permite”. Este îndemnul adresat tinerilor ambițioși de către David Turturean, fost olimpic internațional la astrofizică, unul dintre cei nouă români care studiază în prezent la Massachusetts Institute of Technology (MIT), clasată în 2023 pe poziția a doua în topul US News al universităților la nivel mondial. David subliniază astfel că posibilitatea de a studia la facultăți prestigioase în SUA nu este rezervată exclusiv celor cu familii înstărite sau olimpicilor internaționali, contrazicând astfel un mit larg răspândit. Student în anul 3 la Departamentul de Fizică al MIT, iar de curând înscris și la a doua specializare, matematică - informatică, David Turturean a oferit, într-o discuție cu Republica, o perspectivă asupra aplicațiilor la facultăți de top și a călătoriei sale către succesul academic.

La final de liceu, în 2020, David a aplicat la nu mai puțin de 23 de facultăți în Statele Unite, un demers strategic, după ce opțiunile sale în Marea Britanie au devenit limitate, odată cu triplarea taxelor de școlarizare, ca urmare a Brexitului. Își dorea să studieze fizica, în limba engleză, iar în Europa, între cele mai bune facultăți pe această specializare se numără cele din Anglia și Olanda.

„Am aplicat la multe universități din SUA doar ca să maximizez șansele să intru", a dezvăluit David Turturean. „Odată ce aplici la vreo 5-6 facultăți în America, ai destul de multe materiale puse împreună, ceea ce face ca procesul de aplicare pentru încă vreo alte 15 să nu mai dureze mult."

„Contrar a ceea ce se crede, în America este posibil să fie mai ieftin să studiezi decât în Anglia, Olanda sau orice altă țară din Europa de Vest, sau chiar decât în România”

Admiterea la MIT a fost o victorie majoră, dat fiind faptul că se simte perfect integrat și potrivit în mediul academic de acolo. Fusese acceptat și la facultatea din Eindhoven, în Olanda, însă a ales MIT, cea mai bună facultate de fizică din lume. În plus, studenția în Olanda ar fi fost mai costisitoare decât cea în Statele Unite. 

„Contrar a ceea ce se crede, în America este posibil să fie mai ieftin să studiezi decât în Anglia, Olanda sau orice altă țară din Europa de Vest, sau chiar decât în România. Vă spun sincer, părinții mei plătesc cred că mai puțin ca eu să fiu în SUA, decât dacă aș fi student în România", spune David. Explicația ține de faptul că multe facultăți din top 10-15 din SUA au o politică de ajutor financiar pentru studenții internaționali provenind din familii cu venituri reduse. 

Zi superbă pe Killian Court, în fața Domului MIT/ foto arhiva personală David Turturean

„Dacă MIT are o rată de acceptare pentru elevii internaționali de un elev din 74, cum a fost când am aplicat eu, ele nu mai stau să diferențieze între acei elevi care sunt admiși, și oferă burse strict pe criterii de nevoi familiale. Iar asta înseamnă că primești bursă completă dacă familia ta câștigă sub 60.000-70.000 de dolari pe an. Iar marea majoritate a familiilor din România cred că se încadrează în acest criteriu", spune David.

Numai taxele de școlarizare la MIT sunt de 40.000 de dolari, însă cheltuielile totale într-un an, incluzând cazare, masă, diverse taxe pe care le plătesc studenții, transport, se ridică la circa 80.000 de dolari pe an. Sprijinul financiar pe care David Turturean îl primește de la MIT acoperă integral toate aceste cheltuieli. „Părinții mei nu plătesc nimic din suma aceea (de 80.000 dolari - n.n.). Eu primesc de la părinți doar bani de buzunar, sumă care nu este deloc mică, comparativ cu veniturile lor", a punctat el.  

David Turturean își amintește că procesul său de admitere a început „destul de târziu" în comparație cu alți elevi internaționali. Într-o decizie luată în iulie, înainte de clasa a 12-a, când a realizat că nu poate aplica în Anglia, a început să se pregătească pentru SAT - așa-numitul bacalaureat american - și TOEFL. Însă, potrivit lui David, eseurile au fost punctul cheie al întregului proces, oferindu-i oportunitatea de a-și exprima pasiunea pentru fizică, determinarea de a ajunge student la MIT, dar și de a demonstra potrivirea cu valorile instituționale. Cu un dosar care includea scrisori de recomandare de la profesori din liceu și o listă detaliată a activităților extrașcolare, David s-a evidențiat prin implicarea sa în activități de voluntariat - a predat astronomie în tabere de copii și în online, în timpul pandemiei.

David Turturean (în plan apropiat), la masă cu colegi și profesorul de Mecanică cuantică

Cât a contat la admiterea la MIT faptul că a fost olimpic internațional

În procesul de admitere la MIT, statutul său de olimpic internațional la astrofizică a cântărit greu cel mai probabil, însă David Turturean subliniază că procesul în sine este opac și nu se bazează pe un punctaj obiectiv. Deși nu există o evaluare clară a modului în care performanțele olimpice influențează admiterea, David a remarcat faptul că majoritatea elevilor internaționali la MIT sunt olimpici internaționali în diverse domenii. Participarea la olimpiade a rămas, crede el, una dintre cele mai echitabile modalități pentru un elev din România de a se evidenția, în vederea admiterii la universități de top.

David consideră că și flexibilitatea sa, ilustrată și prin participarea, în timpul liceului, la faza națională a olimpiadelor de chimie, matematică, informatică și lingvistică, a fost un element care a captat atenția comisiei de admitere la MIT și de la alte facultăți care l-au declarat ca admis.

Studenții au posibilitatea să facă cercetare în timpul semestrului și sunt plătiți pentru asta cu 15,5 dolari pe oră

În fiecare an de când studiază la MIT, David și-a ales câte patru cursuri, având săptămânal 48-50 de ore dedicate, incluzând cursul efectiv, „seminarii”, office hours - adică ore în care studentul poate merge la profesor în birou să îi pună întrebări 1 la 1. La acestea se adaugă perioada în care își face temele, pe care studenții de la MIT primesc note.

Pe de altă parte, la MIT în general lumea se așteaptă ca studenții să facă și alte lucruri pe lângă cursuri, spune David, cum ar fi activități extrașcolare în domeniul lor de pregătire sau chiar în afara lui, dar și activități de cercetare pentru care studenții sunt plătiți.

„MIT are un program genial, aș putea să spun, de facilitare a cercetării, în cazul elevilor la licență, în care îți găsești un elev la doctorat sau un profesor, iar dacă ei sunt de acord să lucreze cu tine pe un proiect de-al lor, scrii o aplicație, o trimiți la MIT și ei îți dau salariul minim pe economie, pe parcursul acelui semestru, 10-15 ore pe săptămână, ca să lucrezi cu profesorul acela. În Massachusetts, salariul minim pe economie este de 15,5 dolari pe oră. E o îmbinare foarte ingenioasă între a ajuta elevii să se susțină financiar și a putea face cercetare în timpul semestrului. Pentru că a face cercetare în mod plătit în timpul semestrului e un lucru care se întâlnește mai rar la alte facultăți de rang înalt - Stanford, Harvard, Caltech. MIT e unică din acest punct de vedere și mă bucur, pentru că atunci când un absolvent MIT aplică mai departe, la un job sau la un doctorat, are deja o experiență gigantică, deoarece spre deosebire de colegii lui de la alte facultăți, care poate fac cercetare mai mult în vacanță, el face mereu lucrurile acestea și e atât de diferit în termeni de experiență pe care o dobândește”, vede el.

Într-o zi obișnuită la MIT, David începe cursurile dimineața la 9.30, cel mai devreme, iar până la ora 16.00 alternează între cursuri, seminarii, lucrat individual pe teme sau recapitulat. Câteodată este mentor pentru un student din anul întâi la un curs de fizică cuantică și pentru alți doi elevi, la un curs de analiză matematică, fiind plătit pentru asta. De asemenea, David lucrează și la proiectul său de cercetare.

Face parte din Asociația Studenților la Fizică, unde este responsabil de organizarea evenimentelor sociale între studenții de la licență în fizică. „Am ales această poziție cumva într-un mod intenționat, pentru a mă pune mai mult în contact cu lumea care studiază fizica. Mi se pare important să te păstrezi într-un mediu care are legătură cu domeniul tău de studiu”.

Foto arhiva personală David Turturean

Primul semestru: „pass”/„no record”

În primul semestru, studenților de la MIT nu li se alocă note, ci doar „pass”/„no record”. „Se trece în foaia matricolă doar dacă iei notă de trecere, iar dacă nu, nici măcar nu se consemnează, pentru că ei vor să te obișnuiești cu rigurozitatea”, explică David.

Începând cu al doilea semestru, se pun note, iar asta înseamnă A, B sau C. Sau F - care înseamnă că nu ai trecut. Notele sunt alocate în funcție de dificultatea cursului. „Spre exemplu, am avut cursuri la care - la fizică, mai ales - la care un A era chiar și 78%, deci cu 7,8 aveai A. Dar la anumite cursuri mai simple sau mai puțin experimentale, cum ar fi anumite cursuri de matematică, A în general este 90%, B este 80%, C - 70%, F - 60%. Dar am avut și cursuri la care nota de trecere a fost 40%, cum ar fi un curs de algoritmică, pe care l-am avut semestrul trecut, pentru că pur și simplu este atât de greu. A este 5, B e 4, C este 3, F este 1, cred. 

După primul semestru, în care se alocă „pass”/„no record”, pentru tot restul facultății, un student poate alege în total patru cursuri pe care le poate pune la opțiunea „pass”/„no record”, după ce ia cursul. Studenții sunt astfel încurajați să exploreze și alte domenii, să ia cursuri mai grele.

O parte – maximum 40% - din notă este dată de examenul de la final de semestru, în timp ce restul se obține pe teme și pe examinări de tipul „parțialelor”, în timpul anului.

campus MIT la apus/ Foto arhiva David Turturean

„Există un sistem destul de riguros cu privire la plagiat și sunt sisteme destul de bune pentru a depista plagiatul. Pot să te dea și afară”

Spre deosebire de sistemul din învățământ din România, unde mulți studenți în general învață doar în sesiune, la MIT studenții sunt încurajați să studieze zilnic. „Este greu să recuperezi dacă nu ai învățat tot semestrul”, explică David. „De fapt este invers: înveți tot semestrul și apoi ești mai relaxat la final, știind că ai avut note mari înainte. E imposibil să nu înveți, pentru că notele și formatul cursului încurajează învățatul. Nu prea ai cum să mergi la seminarii și doar să te uiți, sau să faci teme fără să știi despre ce e vorba. Iar temele sunt săptămânale sau cel mai rar la două săptămâni. La MIT se încurajează și colaborarea - nu copiezi tema unul de la celălalt, dar în general cel mai comun format de colaborare este așa: studenții se adună și lucrează la tema în același timp și își pun întrebări, precum - Aveți un pont legat de cum ați făcut asta? sau Ce punct din materie ați folosit pentru a rezolva problema asta?. Există un sistem destul de riguros cu privire la plagiat și sunt sisteme destul de bune pentru a depista plagiatul. Pot să te dea și afară, în caz de plagiat”.

Mai mult de 90 dintre profesorii MIT, laureați Nobel

MIT se bucură de o reputație excepțională în domeniul academic și de cercetare, atrăgând profesori și cercetători de calibru internațional într-o gamă diversificată de discipline, inclusiv științe, inginerie, tehnologie și arte. David Turturean subliniază că mai mult de 90 de profesori de la MIT sunt laureați Nobel sau au câștigat alte premii de prestigiu în domeniile lor.

Departamentul de fizică de la MIT este relativ mic, cu aproximativ 40 de elevi la licență în fiecare an, iar la nivel de doctorat, numărul este comparabil. Profesorii din acest departament sunt recunoscuți la nivel mondial, iar unii dintre ei, precum Netta Egelhardt, sunt lideri în domeniile lor specifice. Pentru David, faptul că poate interacționa cu profesori de asemenea calibru, primind răspunsuri la întrebări și având oportunitatea să facă cercetare alături de ei, este o motivație dublă. Provine dintr-o familie cu venituri reduse și faptul că poate să se adreseze unor laureați Nobel sau altor profesori distinși, îl inspiră să continue să învețe și să se dezvolte academic.

„Este un privilegiu imens să te duci la profesorii aceștia să îi întrebi dacă poți să faci cercetare cu ei și mulți dintre ei să îți zică da. Eu am avut privilegiul ca în anul II de studiu să am două cursuri cu o profesoară numită Netta Egelhardt, un curs de relativitate specială și un curs de relativitate generală. Ea este un lider mondial în teoria găurilor negre. Este cunoscută pentru munca sa de rezolvare a paradoxului informației găurii negre, referitor la pierderea aparentă de informații fizice de la obiectele care intră în găurile negre și se transformă în radiații Hawking.”. 

Proiect de cercetare în spectroscopia stelelor / Foto arhiva personală David Turturean

„Am vorbit recent cu părinții mei și le-am spus: nu știu când vă așteptați ca eu să mă întorc în România, dar eu mai am 7 ani până termin doctoratul”

După absolvirea licenței, David Turturean își propune să urmeze un doctorat în fizică sau matematică aplicată, iar pentru asta va aplica la universități și în SUA, și în Europa. În sistemul de învățământ american, durata studiilor doctorale este de 5-6 ani, iar acestea pot fi începute imediat după obținerea licenței.

„Un doctorat în SUA cuprinde și ceea ce ai face în cadrul unui program de master, fapt remarcat în contextul academic american, unde, spre deosebire de Europa, programele de master în științe au fost reduse la facultățile de top, doctoratele rămânând o opțiune principală, eliminând astfel redundanța în pregătirea academică”, explică David.

„La un anumit nivel, fizica devine un fel de matematică aplicată. Cunosc oameni care au făcut licența în fizică la MIT și acum fac matematică sau matematică aplicată la doctorat. Matematica poate apărea și în fizica teoretică, e destul de vag unde delimitezi anumite domenii de fizică de anumite domenii de matematică. Vreau să fac cercetare la matematică peste vară și am aplicat la câteva programe pentru a face asta. Și voi încerca să fac și cercetare în fizică în paralel. Mă văd făcând cercetare în fizică sau matematică sau ambele”, spune el.

Se va întoarce în România după doctorat? „Nu știu să spun acum. Pentru că asta ar fi cam peste 7 ani. Chiar am vorbit cu părinții mei recent și le-am spus: Nu știu când vă așteptați ca eu să mă întorc în România, dar eu mai am cam 7 ani până termin doctoratul [...] în timp ce acum 7 ani eu obțineam prima mea medalie la olimpiada internațională în Bulgaria, la finalul lui 2016, în clasa a șaptea. Deci mai este foarte mult timp. Au trecut foarte multe lucruri, s-au întâmplat foarte multe lucruri de atunci și așa va fi și de acum înainte. Nu sunt sigur exact, bănuiesc că în România vor apărea foarte multe investiții în cercetare și în știință dinspre Europa de Vest sau SUA. Asta e prezicerea mea – iar atunci în România s-ar putea să apară și mai multe oportunități pentru oameni ca mine, cu doctorate în științe, să avem oportunități de lucru după. Sper să se întâmple asta, până termin eu doctoratul. Mai e mult timp, vorbim despre anii 2030-2031”.

Lecția învățată la MIT, în afara sălilor de clasă

David a împărtășit și gândurile sale despre influența semnificativă pe care mediul o are asupra atingerii obiectivelor personale și profesionale.

Bucătăria casei unde locuiește în campusul MIT/ Foto David Turturean

„Cred că un lucru important pe care l-am învățat aici este cât de mult contează mediul pe care ți-l creezi atunci când vrei să realizezi ceva. Am văzut cât de mult contează și la nivel mare și la nivel mic, în viața de zi cu zi, în grupul de prieteni, cu cine te înconjori, nu numai pentru a avea acces la oportunitățile la care vrei să ai acces, dar și pentru a te asigura că tu te menții spre a construi, spre a munci către acele țeluri. Văd aici, și în cazul meu, dar și în cazul multor altor oameni, cât de mult te influențează și pozitiv și negativ, în mod foarte direct, grupul de prieteni, departamentul în care ești, locul unde stai, facultatea la care ești. Acesta este lucrul pe care sincer l-aș comunica unor oameni care până acum nu au încercat să-și schimbe mediul și care vor să realizeze ceva. Asta mi se pare că e de multe ori primul lucru la care trebuie să lucrezi, dacă îți pui în minte un lucru mare - mediul în care te afli.

Face parte din procesul de maturizare. Am văzut cât de mult se schimbă modul în care mă gândesc la viitorul meu și modul în care îmi abordez țelurile, în funcție chiar și de activitățile extracurriculare la care iau parte. E aproape de speriat sau poate este mai mult decât aș vrea să cred că contează, dar chiar contează acest lucru”, spune tânărul student.

David Turturean, 1 Decembrie/ Foto: arhiva personală

O practică adoptată de Turturean și pe care o recomandă este autoevaluarea periodică a progresului personal și profesional, insistând asupra necesității de a împărtăși drumul cu oameni motivați și pozitivi. „Am zile, o dată la câteva luni, în care stau, de exemplu, într-un weekend în care am mai mult timp, și mă uit încă o dată în urmă să văd dacă lucrurile pe care eu vreau să le realizez anul acesta le-am realizat. Încerc mereu să evaluez dacă mă plasez în mediul și circumstanțele potrivite pentru a realiza aceste lucruri. Știți cum e - dacă mergi pe aceeași cărare cu cineva, e foarte greu să ajungi într-un loc diferit, așa că e foarte bine să te pui pe aceeași cărare cu oameni care sunt motivați și pozitivi, care nu sunt negativi, toxici, în viața ta”, vede David.

Bugetul anual al unor facultăți precum MIT sau Harvard, cât PIB-ul Republicii Moldova 

În lumea universitară din SUA, relațiile dintre studenți și absolvenți (alumni) sunt mai mult decât simple amintiri, devin conexiuni care se transformă într-un cerc virtuos de succes și susținere. Facultăți precum MIT și Harvard au bugete anuale care par incredibile pentru unii, la care contribuie și grupurile alumni prin donații considerabile, esențiale pentru a menține standardul excepțional de educație și cercetare.

„Am văzut o scrisoare scrisă de președintele grupului de absolvenți MIT din anii '80 și ceva, și într-un singur an acești alumni donaseră 50 de milioane de dolari facultății MIT. Așa funcționează facultățile - își păstrează foarte strâns conexiunile cu studenții pe care îi au și de la licență și de la doctorat, iar mai târziu aceștia donează sau creează conexiuni importante pentru facultate. Știu că 50 de milioane de dolari sună mult, însă pentru context, bugetul anual al facultăților cum ar fi MIT, Harvard, este de zeci de miliarde de dolari, deci este echivalent cu PIB-ul Republicii Moldova, de exemplu. Și eu, după ce voi ajunge alumni, vreau să ajut lumea care este aici, la MIT, pentru că este o lume în mare parte dedicată, ambițioasă, disciplinată. Vor să lucreze ca să atingă un țel pe care îl au, și cei care au fost la MIT știu asta și vor să îi ajute pe acești oameni acum, că au oportunitatea”, spune David.

Boston/ Foto arhiva personală David Turturean

Sfaturile lui David Turturean, pentru liceenii români care aspiră să aplice la MIT sau alte universități de prestigiu din SUA

• „În primul rând, nu vă lăsați descurajați de anumite informații sau preconcepții, cum ar fi că nu v-ați permite. Părinții mei vând în Piața mică din Suceava, și pot spune că, dacă ei își permit ca eu să fiu aici, cu siguranță și voi vă puteți permite. Sistemul de ajutor financiar este unul foarte bun aici în SUA”.
• „În al doilea rând, nu trebuie să fii olimpic internațional ca să ajungi la o facultate de prestigiu din SUA. Există elevi români admiși la MIT și Harvard care nu sunt olimpici internaționali, dar se evidențiază cumva. Și acest aspect este important - să te evidențiezi într-un fel. Din punctul meu de vedere, în România, modul din punct de vedere socio-economic cel mai echitabil de a te evidenția este prin participarea la olimpiade și alte competiții, precum dezbateri, robotică, cercetare și internship-uri. Trebuie să te evidențiezi în domeniul tău și să planifici să faci acest lucru din timp. Dacă nu te-ai evidențiat până în clasa a 11-a, este cam târziu să începi din clasa a 12-a, mai ales că la facultate aplici la începutul clasei a 12-a. Așa că planifică să te evidențiezi în domeniul tău și să ai și un plan B în cazul în care lucrurile nu ies așa cum îți dorești - poate nu te califici la olimpiada respectivă națională sau internațională, dar trebuie să existe un mod în care să te poți evidenția dacă vrei să aplici la facultăți de top din SUA, nu doar MIT.”
• În al treilea rând, informează-te foarte mult despre facultăți, pentru că lor le pasă foarte mult de cât de mult te-ai acomoda, cum te-ai descurca și cât de mult te-ai integra aici. Facultățile sunt destul de diferite una față de cealaltă. Eu aș zice că MIT este una dintre cele mai puțin elitiste din toate. Există o rundă de aplicări numită "early action", când aplici la o singură facultate privată în noiembrie și aplici la restul în ianuarie.
• Un alt sfat important - citește multe bloguri ale studenților, ziarele studenților. Citește pe site-urile oficiale, pe site ul oficiului de admitere, despre cum este facultatea, cum este structurată viața socială și rezidențială, care este raportul profesori-elevi, care este modul comun de predare, ce discipline sunt. Pentru că te vor pune să scrii eseuri despre motivul pentru care vrei acolo, și nu arată deloc bine dacă scrii ceva foarte generic, de exemplu „facultatea asta este foarte bună". Ei deja știu că facultatea este foarte bună. Tu trebuie să scrii despre de ce te-ai potrivi tu acolo și cum s-ar potrivi intereselor tale să mergi acolo.
• Despre facultățile din Europa care trimit în România recrutori, pentru a atrage studenți. David Turturean a adus în discuție și o perspectivă critică asupra facultăților din Europa care se orientează către elevii internaționali, avertizând că o reclamă excesivă și recrutarea intensivă pot fi semne că o instituție nu este atât de prestigioasă pe cât încearcă să pară. „De multe ori sunt facultăți care se orientează către elevi internaționali, și pentru mine asta este un fel de semnal de avertizare, un red flag, un steag roșu, pentru că de multe ori facultățile care sunt orientate către elevi internaționali o fac pentru profit și vor să profite de pe urma taxelor mari pe care le cer elevilor internaționali. Sunt facultăți care își trimit reprezentanți în România, ca să recruteze elevi internaționali. Și nu știu cum să zic mai frumos decât atât, dar, dacă ești o facultate și trebuie să-ți faci reclamă ca elevii să vină la tine, nu știu cât de bună este facultatea”.. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp