Foto: GoodIdeas / Alamy / Alamy / Profimedia
Tot mai mulți antiliberali din România și din lume se grăbesc să cânte prohodul liberalismului. Liberalismul a eșuat, în opinia lor, în a oferi ceea ce trebuia să ofere. Trebuie evident altceva, aclamă antiliberalii în cor, deși și ei știu foarte bine că altceva în afară de socialism și liberalism nu există și nu va exista. A treia cale nu există, mijloacele cu care operează intervenționismul (coerciția) și liberalismul (libertatea) fiind mereu incompatibile, diametral opuse, anulându-se reciproc. Orice combinație între cele două va fi mereu mai proastă decât una dintre ele. Într-o lume tot mai plină de drepturi inventate, liberalismul și libertatea din spatele lui ar trebui să se reinventeze spun ei. Așa ceva fiind imposibil și incompatibil cu liberalismul însă, Atentînd tot mai mult la proprietatea privată și dreptul natural la aceasta.
Liberalismul și libertatea
Oricine vorbește despre liberalism nu trebuie să uite un lucru fundamental despre acesta. Legătura sa directă cu libertatea. Este suficient să înțelegi corect libertatea, pentru a putea înțelege liberalismul și pentru a-ți forma o părere despre viitorul său. Nu poți decupla liberalismul de la ideea de libertate. Liberalismul poate fi orice altceva dar este în primul rând o pledoarie pentru libertate. Liberalul care ignoră sau bagatelizează acest lucru nu este un liberal autentic.
Libertatea nu este de foarte multă vreme prezentă în viața noastră. Să nu uităm de colonialismul demolat din temelii de Primul Război Mondial, sau că am abolit sclavia relativ recent. Am dat drept de vot femeilor sau altor categorii sociale sau etnice cu foarte multă greutate. Maturitatea noastră în materie de libertate este încă departe. Este foarte devreme să ne pronunțăm asupra inutilității.
Libertatea este starea naturala omului. Face parte din natura umană, ne naștem și murim cu aspirația de libertate. Niciodată omul nu va lupta pentru sclavie sau nu va accepta de bunăvoie sclavia. Va fugi mereu de sclavie, spre libertate. Va lupta mereu cu toată energia pentru ea, chiar dacă de multe ori șansele de reușită sunt foarte mai mici. Istoria umanității este plină de exemple în acest sens.
Libertatea este esențială pentru umanitate, doar cu libertate de acțiune în spate ne putem cel mai bine diferenția de obiecte sau animale. Doar în libertate, acțiunile și alegerile noastre generează maximul de eficiență și de valoare adăugată atunci când alocăm resurse rare pentru a ne atinge scopurile. Lipsa libertății conduce, mai devreme sau mai târziu, la falimentul individual și colectiv. Doar în libertate poți fi cu adevărat fericit. Doar în libertate putem ajunge la ce egalitate de șanse care este esențială atunci când ne urmăm destinul. Mai mult, libertatea vine în sprijinul mântuirii noastre, fiind esențial să nu existe nicio constrângere atunci când alegem între a face bine sau a face rău.
Ce este liberalismul?
Având rădăcinile în iluminismul european, liberalismul este curent de gândire centrat pe ideea libertății care a generat și o doctrină politică menită să orânduiască societatea după un set de principii fundamentale: recunoașterea drepturilor de proprietate, libertatea contractuală și asumarea consecințelor propriilor acțiuni. Liberalismul se sprijină așadar pe trei piloni: proprietate privată, libertate și moralitate. Nu poți fi cu adevărat liber într-o lume de oameni ticăloși. Nu poți vorbi de libertate încălcând total sau parțial dreptul de proprietate cu care ne naștem și pe care apoi îl extindem prin muncă și învățare la toate externalitățile propriului corp. Nu poți apăra proprietatea și liberatea fără un corolar moral.
Liberalismul este singurul curent de gândire, ideologie, doctrină centrate pe libertate. Tocmai de aceea, la rigoare, nu prea putem vorbi de prea multe forme de liberalism. Liberalismul nu exclude însă regulile derivate pe baza corolarului moral de care vorbeam anterior. Fără reguli, libertatea și proprietatea nu pot fi apărate. Liberalismul este bazat pe ordinea spontană dar nu este anarhic niciodată. Ordinea spontană dublată de ordinea proprietății private (apărată de reguli și de instituții) sunt fundamentale într-o societate liberală.
Urmând filonul său central (libertatea individuală), liberalismul se contrapune întotdeauna coerciției promovată de socialiști, intră în contradicție cu colectivismul impus de stat și de lege, este incompatibil cu redistribuționismul arbitrar de resurse extrase din averea fiecăruia dintre noi. Pentru un liberal, problema taxării, a cheltuielilor publice, a risipei, a responsabilității banului public, a dimensiunii statului, a calității instituțiilor, a transparenței și controlului societății civile cu privire la aceste lucruri devin esențiale. Orice discuție legată de stat, intevenționism, politici publice, reguli sau instituții sunt tratate de liberalism prin prisma libertății, fără foarte multe concesii.
Liberalismul nu se suprapune de multe ori peste conceptul de ”capitalism” și nici peste conceptul de ”dreapta”. Există un socialism de tip corporatist asociat greșit cu liberalismul. Și un socialism monetar asociat greșit și el cu liberalismul. Nici socialismul corporatist (dezvoltat prin contracte cu statul, subvenții, ajutoare de stat, tratament fiscal preferențial, protecție prin taxare sau bariere de piață etc.) și nici socialismul monetar (capitalismul bazat pe moneda fiat emisă de monopoluri de stat) nu pot fi invocate ca argumente în discuțiile cu privire la viitorul liberalismului. Este doar o confuzie care duce mereu către o fundătură.
De ce este greu de apărat astăzi liberalismul?
Astăzi trăim vremuri în care lumea liberă este sub asediu. Este sub asediul unei părți din această lume formată din regimuri totalitare (China, Rusia) care vor să își impună propriul regim politic și propria agendă. Dar este și sub un asediu din interior, tot mai multe forțe antiliberale atacând și contestând virtuțiile libertății și liberalismului. Este clar că lupta devine încet dar sigur disproporționată și că, cel puțin temporar, semnele unei victorii nu sunt atât de clare. Într-un astfel de context, a devenit chiar destul de ”rușinos” pentru unii experți sau politicieni să se mai declare liberali sau să argumenteze în favoarea liberalismului. Ocările antiliberalilor la adresau celor care se mai încumetă să apere libertatea și liberalismul sunt concertate și tot mai vocale, îndemnând, mai degrabă, la o retragere strategică pentru moment.
De ce este greu de apărat liberalismul? O întrebare grea care nu poate fi soluționată printr-un singur răspuns.
În primul rând pentru că liberalismul este dublat de un paradox al libertății: societățile libere generează mai multă egalitate de șanse, mai multă valoare adăugată, mai multă prosperitate. Dar care nu se acumulează egal, se acumulează diferit în funcție de talanții fiecăruia. Adică, în societățile libere apar inegalități inerente care nu sunt deloc malefice, nu trebuie pedepsite, nu trebuie corectate ci trebuie apărate cu cerbicie. Este dificil pentru un politician astăzi să apere aceste inegalități și să vegheze ca ele să se acumuleze în continuare, fără foarte multe bariere și constrângeri.
În al doilea rând, societatea a setat așteptări mult prea mari de la liberalism. Așa cum spuneam, liberalismul se concentrează pe apărarea libertății, ca fundament al fericirii și prosperității. Nu își propune să facă oamenii fericiți sau să îi mulțumească. Fericirea și mulțumirea au multe resorturi în spate. Însă este clar că fără libertate ele sunt absente sau sunt mult mai palide. Mulți așteaptă minuni de la liberalism însă libertatea nu produce întotdeauna efecte imediate asupra fericirii și bunăstării. Uneori este nevoie de mult timp până când efectele libertății se regăsesc în fericirea și prosperitatea noastră. Trebuie să avem răbdare și politicianul trebuie să știe să administreze aceste așteptări, o situație deloc comodă pentru el mai ales când socialistul poate seduce electoratul cu rezultate imediate dar nesustenabile în timp.
Înțelegerea limitată sau greșită a liberalismului este o altă explicație pentru dificultatea cu care astăzi poate fi el propovăduit și apărat în societate. Liberalismul nu este un program pentru o categorie anume sau pentru un grup anume de persoane. El propovăduiește libertatea tuturor. În niciun caz nu propovăduiește libertatea unora pe spinarea altora. Nu poate propovădui drepturi pentru unii construite pe obligații pentru alții. Din această confuzie rezultă acele curente pseudo-liberale care eșuează mereu într-un etatism și mai mare: liberalii de stânga, curentele de centru-dreapta, socialiștii de dreapta etc.
Liberalismul, având fir călăuzitor libertatea individuală, pune mereu accent pe limitarea statului în existența noastră. Acest deziderat pentru un impact minimal al statului intră însă în conflict direct cu agenda politicianului care trebuie mereu să demonstreze alegătorului că face ceva pentru el. Iar eliberarea cetățeanului este exclusă din start. Tot mai puțin politicieni insistă în campaniile lor pe demantelarea, simplificarea, reformarea statului. Iar, dacă o fac, o fac doar cu titlu declarativ, niciodată faptic.
Liberalismul, deși propune soluții clare și simple ghidate de libertate, aceste soluții sunt tot mai greu de explicat publicului larg, mai ales atunci când educația acestuia este una precară (mai ales economică). De exemplu, este greu să convingi alegătorii că ei trebuie să acumuleze capital (prin economisire, prin a nu consuma tot ce au) pentru a ajunge la prosperitate; e mai simplu să propovăduiești consumul de capital, chiar consumul pe capital pe care nu îl ai încă (pe datorie). Este greu să explici coerent de ce profitul este bun, de ce piața este bună (așa imperfectă cum este ea), de ce corporațiile sunt bune (mai ales atunci când nu fraternizează cu politicienii și cu statul), de ce speculațiile sunt bune etc. Liberalismul trebuie să sară astăzi, din păcate, în apărarea multor zone din societate, în apărarea multor categorii, în apărarea multor aspecte incriminate cu mult prea multă vehemență de cei care vor să le înlocuiască cu un intervenționism păgubos și falimentar.
Liberalismul, ca și socialismul, promite bunăstarea tuturor. Însă propune mijloace complet diferite, antagonice și incompatibile. Liberalismul propune obținerea bunăstării prin mijloace economice: specializare în producție cu egalitate de șanse în spate, implicarea în schimburi voluntare cu libertate contractuală în spate, utilizarea extinsă a mecanismelor de piață (libere de constrângeri). Socialismul propune obținerea bunăstării prin mijloace politice: conectarea la stat a mijloacelor de producție, deținerea de către stat a lor, redistribuirea de resurse, subvenții, ajutoare de stat, excepții și privilegii pentru anumite caste și categorii socio-profesionale etc. Este dificil să explici oamenilor cum pot să ajungă la bunăstare prin soluția liberală. Soluția iliberală pare mereu mai la îndemână, mai ușor de digerat și de înțeles.
Spre deosebire de socialism, liberalismul pune acentul pe inegalitățile care ne separă sau ne diferențiază, pe imperfecțiune și nu pe perfecțiune, pe dezechilibre și nu pe echilibre, ca sursă a prosperității și dezvoltării. Este dificil și contra-intuitiv să devii, ca liberal, avocatul dezechilibrelor, inegalităților, imperfecțiunilor. Pare bizar, în opinia multora, să aduci elogii, ca liberal, importanței diferențelor inerente și naturale dintre noi.
Nu în ultimul rând, liberalismul vorbește mereu despre individ și despre capacitatea sa de a prospera atunci când este pus în concurență cu ceilalți, având libertate de acțiune (alegere) deplină și egalitate totală de șanse sau de acces la resurse. Acest lucru însă sperie pe foarte mulți, mai ales în societățile cu educație precară, cu mentalitate afectată de colectivism. Ideea că ești singur, în concurență directă cu alții, neavând un tătuc protector alături de tine, sperie pe foarte mulți, îi îndepărtează instantaneu de liberalism. Mai ales pe politicienii care ar trebui să apere această doctrină.
Liberalismul are clar viitor, chiar dacă mulți stăpâni de sclavi îi cântă prohodul. Liberalismul nu trebuie să se reinventeze, nu trebuie să se adapteze. Pentru că are în spate acel element esențial al naturii umane pentru care suntem dispuși cu toții să nu facem niciun compromis: libertatea. Atâta timp cât rămâne ghidat de acest fir călăuzitor, liberalismul își va găsi instantaneu loc în sufletul și în acțiunile noastre, mereu vom rezona cu el și mereu vom vota cu el. Pentru că iubim libertatea, nu sclavia!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Liberalism= libertate+drepturi individuale+ egalitate in fata legii.
Cand "neo liberalii" de azi limiteaza libertatile si drepturile oamenilor si promoveaza identity politics, totul in numele democratiei !? , cu ura, minciuna, coruptie, intoleranta si multe ori violenta ( N America e exemplu notoriu), asta ii face pe oameni sa abandoneze acest neo-liberalism si sa ii gaseasca pe conservatori mult mai atragatori. In Canada partidul conservator a devenit partidul maselor, partidul clasei de jos si mijloc, la scoruri nemaivazute de 30 ani.
https://nationalpost.com/opinion/how-conservatives-became-the-party-of-the-poor-and-downtrodden
In US miscarea maga se extinde de la zi la zi. Nu din dragoste de Trump, ci din frica de asa zisul progresism.
Dreapta castiga teren pt ca se extinde spre centru si pt ca alternativa (stanga) a virat spre extrema stanga, iar oamenii cauta sa o balanseze.
Istoria se repeta, e ca o moara stricata.
Intrebare: care formatiune politica de la noi se incadreaza in doctrina liberala? Pe cine sa votam ca sa pastram valorile liberalismului si a tot ce aduce bun in viata cetatenilor si a societatii, in general?
Nu cumva PNL-ul trebuia sa fie promotorul acestor linii de guvernare?
In schimb, ce face PNL-ul? Se asociaza cu PSD-ul intr-un circ total. O coalitie stramba, nefireasca ce nu va duce nicaieri. Cum mai pot eu vota cu liberarii (cu care am votat mereu in ciuda lipsei lor de performanta, dar gasindu-le mereu circumstante atenuante) cand ei sunt intr-o combinatie nebuna ce va duce la un dezastru si mai mare pentru Romania.
Listele pentru euro-parlamentare au ajuns un cos de gunoi. Toti trepadusii partidelor care si-au facut stagiul la partid si au fost credinciosi acestuia sunt acum pe liste. Am vazut-o pe madam Grapini pe lista, nici nu mai stiam ca exista pe la Bruxelles!!! Cum sa votez cu Grapini??? Am innebnit?
Ce se intampla cu primaria capitalei? Circul desemnarii unui candidat spune totul. Intr-un circ plin de acrobati, clovni, iluzionisti, panglicari, hoti si mincinosi, PSD-PNL se screme de luni de zile sa gaseasca circarul perfect. Pana la urma l-a gasit sub forma lui Cîrstoiu care pare un alt Sorin Oprescu, adica gargarist si mistocar.
Ramane Nicusor Dan, mai pierdut ca niciodata in arena circului. Bine ca-l avem pe domnul Piedone. Mare artist, mare combinagiu. Duamna Firea (fii rea, Gabiţo, ca numai asa mai reusesti, tine-te bine cu manutele de scaun) si-a gasit locul la Bruxelles. E multumita, a muscat pana a capatat un os.
Mai ramane USR-ul ca o sursa de mica speranta si vag refugiu, nu mi-e clar ce vor sa faca si unde vor sa ajunga. Sa speram ca ne vor lamuri. Daca nu, ramane sa-mi anulez votul ca altceva nu stiu ce mai pot face. Ii stampilez pe toti, sa fie acolo, pentru toata lumea, sa nu se supere cineva. Ce situatie oribila pentru Romania. In anul 2024 al erei noastre sa nu ai efectiv posibilitatea niciunei alegeri.
Va sugerez sa va uitati mai mult la faptele celor ce populeaza partidele si mai putin la doctrine si declaratii de presa. Eu asa am sa fac.
Prin fapte inteleg ceea ce propun si voteaza efectiv senatorii de deputatii in forul legislativ. Ce fac efectiv cu banii din bugetele locale/nationale/finantari.
Pentru mine da pilda, un indiciu demn de luat in considerare sunt propunerile legislative care protejeaza si incurajeaza: liberalismul, libertatea de exprimare, egalitatea de sanse, statul de drept, independenta dar si asumarea raspunderii magistratilor.
Pentru ca asta inseamna munca alesilor nostri din parlament si guvern: proiecte de legi care creeaza un mediu liber si transparent pentru toti, sau unele opace, cu dedicatie si multe panglici patriotarde.
Local, relevante sunt de asemenea, faptele: ce fac primarii si consilierii cu bugetele primariilor si consiliilor locale, cat de bine si transparent isi fac treaba, etc.
De la ultimul scrutin si pana astazi, cu siguranta putem remarca diferente intre un stil de lucru si celelalt.
Incep sa cred ca doar cine nu vrea, nu vede diferentele.
Sa elegem dupa fapte, zic.
Dacă există suspiciuni astăzi în ceea ce privește liberalismul ele există și pentru că, în cursa pentru realizarea individuală, s-a destrămat țesătura socială a comunității. Da, într-adevăr iubim libertatea însă cu aceeași măsură cu care detestăm singurătatea.
Actuala conducere europeană este "liberală" doar cu numele, în realitate doar o colecție de nepobabies și socialiști de caviar!
Singurul "merit" al Ursulei este că e "tare-n tată", dacă ne luam după performanța la cârma Bundeswehrului nu era potrivita nici la spălat vase în cafeneaua de la Berlaymont! Idem pentru ciracii din jurul său, Borell, Charles Michel sau Timmermans, politruci de carieră, fără realizări sau merite în lumea reală.
Este cam greu să faci apologia liberalismului într-o Europă tarată de o birocrație ineptă a cărui unic scop este justificarea propriei existențe întru protejarea propriilor posturi călduțe.
La ce amenintari va referiti?
Liberalismul eșuează "pe barba lui", din pricina propriilor excese.
Lipsa TOTALĂ de reglementare în domenii cheie și care afectează direct bunăstarea cetățenilor CAPTIVI nu face decât să mineze iremediabil încrederea în sistem.
Nu poți să aperi "prețul liber" în domeniul energiei când el de fapt se formează speculând la greu situații conjuncturale cauzate ARBITRAR pe cale politica!
Ordoni închiderea termocentralelor din motive puerile, prețul explodează FĂRĂ O CAUZĂ OBIECTIVĂ, doar pe baza unui moft.
Ordoni eliminarea centralelor de apartament, idem, crește prețul energiei termice FĂRĂ LEGĂTURĂ CU PIAȚA.
Ori mergem pe calea liberalismului TOTAL și-i lăsăm PE TOȚI să-și trăiască viața cum vor, ori creeăm bariere și piedici artificiale în calea bunăstării prin decizii politice imorale.