Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Viorica Dăncilă, o nouă gafă: „A fi educator, învățător sau profesor înseamnă că tu însuși să înveți zi de zi”

viorica dancila  - gafa - captura

(Foto: captura)

Premierul Viorica Dăncilă a făcut marți o nouă greșeală gramaticală. În timp ce susținea un discurs la lansarea unui proiect inițiat de Ministerul Educației, Dăncilă a spus „tu însuși", corect fiind „tu însuți".

„Profesia de dascăl este vocație, implicare neobosită și dedicare. A fi educator, învățător sau profesor înseamnă că tu însuși să înveți zi de zi și să ții pasul cu noi metode de predare, mai atractive și mai apropiate de copii și de tineri”, a spus Viorica Dăncilă.

Mai jos, înregistrarea video a momentului (de la minutul 2):

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • „A fi educator, învățător sau profesor înseamnă că tu însuși să înveți zi de zi”

    Sunt doua greseli, nu doar una... conjugarea este gresita "ca tu" si nu "că tu".

    Daca a folosit "că tu" in fraza atunci "să" nu are ce sa caute sau mai lipseste un verb "a trebui"

    Corect ar fi:

    „A fi educator, învățător sau profesor înseamnă că tu însuti TREBUIE să înveți zi de zi”

    sau:

    „A fi educator, învățător sau profesor înseamnă că tu însuti înveți zi de zi”

    Da io' nu's profesor, sunt un biet om al muncii. poate ca n-am dreptate.

    • Like 4
    • @ Marian Rosu
      Vasile check icon
      A nu cunoaște limba română a devenit un titlu de glorie zilele astea. La fel ca neutilizarea diacriticelor, că cică se poate înțelege și fără ele textul.
      • Like 3


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Jurnalista tanara / sursa foto: Profimedia

Poate că nu există întrebare mai inocentă și, totodată, mai apăsătoare decât aceasta. O întrebare care ne urmărește încă din anii în care lumea nu ne încăpea în palme, iar viitorul nu era decât o întindere nesfârșită, fără hotare și fără consecințe. Atunci nu știam încă să deosebim ceea ce ne dorim de ceea ce se așteaptă de la noi. Știam doar să visăm.

Citește mai mult