Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Voiam să mă duc la Ateneu, dar o să stau departe o perioadă, să iasă prostia, hoția și ticăloșia unora din scaune

Viorica Dăncilă la Ateneu

Foto: George Călin/Inquam Photos

Voiam să mă duc la Ateneu, dar o să stau departe o perioadă, să iasă prostia, hoția și ticăloșia unora din scaune. Sunt atribute deja impregnate acolo.

Prin zăpadă, cu pași mici, cu geaca strânsă bine pe corp, gluga trasă peste cap, cu mănuși mari și fără degete (doar pentru police o extensie, expresia a rămas inadecvată, știm), domnul Mihai Șora înainta ușor prin spațiu și timp, până la locul de întâlnire al celor care vor o schimbare, și prin asta înțelegem plecarea din instituțiile publice a celor care ne-au călărit și sufocat în ultimele zeci de ani. 

La destinație, lângă Ateneu, profesorul cu 102 ani strânși sub geacă s-a întâlnit cu pianistul Dan Grigore, cu Vlad Voiculescu, cu alții.

Cred că și-a ales mănușile așa ca să-și miște degetele în ele și să nu vadă nimeni. Probabil, lângă domnul Grigore, a cântat o piesă la pian, în mănuși. Una dulce-amară, că în Ateneu stăteau condamnați penal sau foști pușcăriași (și viitori), habarniști de cursă lungă, agramați interni, iar peste ei un Tusk impecabil, ca o nucă de aur într-un perete plin de igrasie. Iar afară, oameni valoroși, cu doctorate luate pe bune, cu proiecte care au influențat milioane de oameni, cu bun simț, cu normalitatea curgând prin sânge.

Foto: Liviu Florin Albei/Inquam Photos

La câteva sute de metri, spre bulevard, e statuia lui Enescu. Îmi aduc aminte, la o plimbare, cum două domnișoare au admirat placa statuii și, după ce au citit anii de naștere, respectiv deces ai compozitorului faimos, au zis: „ia uite, o mie optsute optzeci și unu, o mie nouăsute cincizeci și cinci. Atât de mult le-a luat să facă statuia asta!”

M-am gândit atunci la doamna premier. Nici nu știu de ce. Iertați-mă.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ce sa cauti ma doftore? Tu nu vezi ca esti ca un mic dragnea?
    • Like 0
  • Iti vine sa intri in pamant de rusine.
    Suntem iremediabil pierduti.
    • Like 0


Îți recomandăm

Nico si Rafael

Nico și Rafael sunt niște oameni de toată isprava. I-am remarcat imediat într-un restaurant ticsit de turiști din stațiunea austriacă Ischgl. Erau cei mai săritori și binedispuși ospătari, mereu cu zâmbetul pe buze. Cu turiștii vorbesc în limbile lor, dar între ei Rafael (32 de ani) și Nico (23) vorbesc în română: “Du o ciorbă cu găluște la domnii de la masa 2”.

Citește mai mult

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult