Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Vreți să râdeți de corporatiști? Un corporatist (atipic) vă recomandă The Jungle Book, animația Disney din 1967

Cartea Junglei

Foto: Walt Disney Productions / Christophel Collection / Profimedia

Cine s-ar fi gândit, la 55 de ani de la lansare, că personajele unui desen animat amuzant, produs în 1967 (așadar fară digitalizare, robotizare, inteligență artificială etc.), un hit al generației decrețeilor, seamănă izbitor cu liderii din cultura organizațională a corporațiilor de astăzi? 

Carismaticul Baloo, instructorul de serviciu. Întruchiparea perfectă a modului în care se face training în corporatii, 10% lucruri utile și 90% distracție și pierdere de vreme, căci, nu-i așa, să nu stresăm prea tare angajații cu dezvoltarea profesională, poate se supără și pleacă. 

Magnificii Buzzy, Dizzy, Flaps și Ziggy, vulturii inspirați de The Beatles, sunt într-o derută totală, le este imposibil să decidă încotro s-o apuce “Hey Flaps, what we’re gonna do?” ”I don’t know, what you wanna do?” O adevărată echipă de management al crizei, nu credeți? Și amintiți-vă acum ultima ședință în care vi se cerea o analiză a competiției, din ce în ce mai agresive, și un plan de acțiune: ”I don’t know, what you wanna do?” Nu trebuie să faceți nimic, la deficitul de resurse umane nimeni n-o să aibă curajul să vă dea afară.

Exigentul Colonel Hathi, militar de carieră, un autentic ofițer operațional, de bună seamă la fel cum sunt cei din operațiunile corporațiilor de astăzi. Care conduce cu mână (trompă) de fier organizația și solicită disciplină, atitudine și pasiune. Un respectat formator de echipă, rețineți scena în care cere voluntari ca să meargă în căutarea lui Mowgli și patrula se dă un pas în spate, lăsând în față angajatul visător, probabil pe cel care muncește. Un crâmpei de viață reală în corporații în care cei mai mulți împing o hârtie și unul, maximum doi, sunt cei care lucrează din greu.

Hipnotizantul Kaa, cu acea privire care îți dă încredere și calm – foarte asemănător cu specialiștii de resurse umane din corporațiile care fură angajați. “Trust în me you can sleep safe and sound, knowing I am around”. Iți promit că o să ai niste beneficii extraordinare și intri într-o echipă minunată, așa că pleacă de la job-ul tău. Ai încredere în mine.

Și desigur, să nu uităm de listă, narcisistul King Louie, VIP-ul junglei, desprins de nevoile grupului, mereu nemulțumit de ceea ce are, în căutare de mai multă putere. Aspirând să acumuleze atâta putere încât să ia și locul celui de deasupra lui în lanțul trofic, chiar dacă asta înseamnă să distrugă organizația. Înconjurat, neapărat, de armata de aplaudaci, gata la rândul lor să-i ia locul. Cu cine seamănă oare King Louie într-o subsidiară a unei corporații?

O excepție în distribuție. Sângerosul Shere Khan este singurul autentic, nu este un corporatist. Nu vei găsi un corporatist care să-ți spună întruna, cu onestitate, că vrea să te sfâșie.

Așadar, corporatistule sau nu, în pregătirea unui an și mai nebun, cum probabil va fi 2023, poate n-ar fi rău să descarci de undeva The Jungle Book, animația Disney din 1967, pentru a-ți descoperi șefii în personajele delicioase din musical.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

electrician -

Vasile Ionescu are 51 de ani și lucrează ca electrician la o fabrică chimică din Craiova. Recent, o instalație nouă, cu sisteme automate și monitorizare digitală, a început să dea erori ciudate. Colegii mai tineri au verificat codurile, au sunat la producător, au căutat soluții pe forumuri. După trei ore de încercări, cineva l-a chemat pe Vasile.

Citește mai mult

Port Constanta - exporturi

„Performanța” economiei noastre care „duduia” sub guvernarea Nicu și Marcel poate fi rezumată în câteva cuvinte simple: România se împrumuta cu dobânzi tot mai mari ca să consume ce nu-și permitea, în principal produse și servicii din import. Ani la rând, grație analfabetismului și populismului liderilor PSD și PNL, am făcut credite scumpe ca să dezvoltăm alte economii ale lumii. În 2025 și 2026 plătim o parte din facturi. Marea întrebare este cât de departe pot fi împinse deciziile nepopulare cu efecte pro-ciclice. foto: Inquam Photos / George Călin

Citește mai mult