Wayne Visser, expert în sustenabilitate: Trecem printr-o nouă Revoluție Industrială și nu toate companiile vor supraviețui. „Rafalele de distrugere creativă” sunt esențiale pentru progres

Într-o lume marcată de avansuri tehnologice rapide și transformări profunde, ne aflăm în mijlocul unei noi Revoluții Industriale, în care nu toate companiile vor reuși să se adapteze și să supraviețuiască. Avertismentul vine de la Wayne Visser (foto), un titan al sustenabilității, aflat în top 10 cei mai influenți gânditori din mediul academic pe teme de afaceri responsabile și un consecvent practicant al principiilor sustenabilității.

Idei principale:

• Cu cât o companie este mai proactivă în ceea ce privește sustenabilitatea, cu atât mai mult reduce riscurile;
• Nicio economie nu este o insulă și nicio țară nu va fi scutită de tranziția rapidă către un viitor cu emisii reduse de carbon;
• Industriile noi, mai curate și regenerative, pot și vor distruge industriile vechi, murdare și exploatatoare
• Există însă și companii care sprijină transformarea, dar consideră că procesul este dificil și au nevoie de mai mult timp și de ajutor pentru a se adapta;
• Schimbarea de paradigmă va avea loc ca urmare a utilizării inteligenței artificiale.

Care este calea către dezvoltarea durabilă pentru companiile românești și cum pot fi motivați directorii executivi să adopte valori sustenabile?

Experiența mea de lucru cu companii din întreaga lume - inclusiv multe din economiile în curs de dezvoltare - arată că acestea tind să treacă prin cinci etape de maturitate în ceea ce privește sustenabilitatea: de la cea defensivă (orientată spre conformitate și risc), caritabilă (axată pe filantropie) și promoțională (orientată spre PR și marketing), la cea strategică (folosind sisteme și standarde de management) și transformativă (lucrând pentru a schimba sistemul din care fac parte).

Principala concluzie este că fiecare etapă se bazează pe cea anterioară și aduce mai multe beneficii pentru afaceri. Cu cât o companie este mai proactivă în ceea ce privește sustenabilitatea, cu atât mai mult reduce riscurile, îmbunătățește relațiile cu părțile interesate, reduce costurile prin eco-eficiență, crește rezistența lanțului de aprovizionare, este cu un pas înaintea schimbărilor legislative, asigură pregătirea pentru situații de urgență, ajută la recrutarea și păstrarea talentelor de top și crește veniturile prin inovare și tehnologie.

Adevărul este că trecem prin următoarea Revoluție Industrială și nu toate companiile vor supraviețui. Acțiunile privind durabilitatea sunt, acum, mai degrabă o alegere existențială, decât un lux pentru companiile progresiste din țările bogate. Nicio economie nu este o insulă și nicio țară nu va fi scutită de tranziția rapidă către un viitor cu emisii reduse de carbon. Cei care rămân blocați în industriile tradiționale și în practicile nesustenabile vor fi cei care vor rămâne în urmă, cu riscul de a recupera mai greu sau niciodată.

Ce industrii credeți că sunt reticente la transformarea durabilă și care sunt factorii-cheie care determină această reticență?

Simon Sinek, un expert în leadership în afaceri, spune: „Cei care apără cu înverșunare status quo-ul sunt cei care beneficiază cel mai mult de pe urma acestuia”. Acesta a fost întotdeauna cazul de-a lungul istoriei. Cei cu putere rareori renunță de bunăvoie la puterea lor. Acesta este motivul pentru care noțiunea lui Joseph Schumpeter de „rafale de distrugere creativă” ale inovării este atât de esențială pentru progres. Industriile noi, mai curate și regenerative pot și vor distruge industriile vechi, murdare și exploatatoare.

Dar cred că este util să distingem două categorii ale modului în care se manifestă reticența. Există cei care beneficiază financiar de pe urma rezistenței la schimbare: industrii precum tutunul, combustibilii fosili, mașinile pe benzină/diesel, transportul maritim, companiile aeriene, agricultura industrială (în special creșterea animalelor în fabrici) și materialele sintetice (precum plasticul). Aceștia fac lobby activ împotriva transformării durabile, deoarece le amenință modelul de afaceri și lăcomia acționarilor lor.

Există însă și companii care sprijină transformarea, dar consideră că procesul este dificil și au nevoie de mai mult timp și de ajutor pentru a se adapta. Acestea pot fi împovărate de procesul de conformare cu noua legislație sau pot constata că materialele și tehnologiile durabile sunt mai scumpe. În acest caz, tranziția către un viitor durabil trebuie să fie echitabilă din punct de vedere social, ceea ce înseamnă că guvernele trebuie să îi sprijine pe cei mai afectați de schimbări.

Dacă ar fi să preziceți următoarea schimbare majoră de paradigmă în sustenabilitate, care credeți că va fi aceasta și ce forțe o vor determina?

O schimbare de paradigmă - din grecesul „model”- reprezintă o schimbare a modului în care vedem lumea. Prin urmare, merită să reflectăm mai întâi asupra vechii paradigme, care a fost viziunea mecanicistă asupra lumii: ideea că economiile, societățile și natura sunt separate și alcătuite din părți care pot fi proiectate și manipulate. Se pot trage pârghiile politice, prețurile pot fi modificate, resursele pot fi înlocuite, tranzacțiile pot fi programate.

Realitatea este cu totul alta. Suntem integrați și facem parte din sisteme vii, complexe, inclusiv comunități, societăți și ecosisteme. Aceasta este noua paradigmă, o viziune organică asupra lumii în care totul este interconectat într-o rețea vie, dinamică. Într-o astfel de lume, sistemul - sau orice parte a acestuia - nu poate fi niciodată controlat, ci doar influențat. Iar cel mai eficient mod este să ne concentrăm asupra relațiilor, modelelor și contextului.

În mod ironic, schimbarea de paradigmă va avea loc ca urmare a utilizării inteligenței artificiale. AI, care nu este vie, va face ca lumea vie să prindă viață pentru noi. Sistemele de informare terestră (EIS) alimentate de AI vor face ca interconectivitatea noastră să fie vizibilă și imediată. Vom putea vedea în timp real impactul pe care îl avem - ca întreprinderi, industrii, guverne și indivizi. Iar când Gaia va trăi și va respira în realitate virtuală, vom acționa în sfârșit pentru a o salva în realitate.

Prof. Wayne Visser este unul dintre cei mai buni 10 „pracademici” (academicieni practicieni) din lume în materie de afaceri durabile și regenerative, inovare și leadership. Este autorul a 44 de cărți, inclusiv a bestsellerului internațional Thriving: The Breakthrough Movement to Regenerate Nature, Society and the Economy.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp