Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Yemen: războiul ce stă ȋn umbra conflictului sirian

Yemen

(Foto: Guliver/Getty Images)

Din 2011, după ce Primăvara arabă a atras atenţia si simpatia mass-media occidentale, aceasta a devenit, la scurta vreme, oripilată de dezastrele umanitare ale Libiei şi Siriei, iar locuitorii Europei de valul de refugiaţi ce veneau de peste Mediterana, denumită cȃndva de senatorii Romei, Mare nostrum.

În coasta sud-vestică a Peninsulei Arabia, toate mişcările politice au ajuns cu oarecare ȋntȃrziere datorită izolării. Poate fi şi acesta un motiv pentru care războiul civil izbucnit ȋn 2015 a captat mai puţin atenţia opiniei publice din Europa şi Statele Unite. Pe lȃngă depărtarea geografică, putem aminti şi rezonanţa minoră pe care oraşe ca Sana’a ori Aden le au ȋn comparaţie cu Damasc ori Alep. În sfȃrşit, dacă teritoriul Siriei a devenit loc al ȋnfruntării ȋntre orgoliile, serviciile secrete şi armatele marilor puteri, conflictul din sud a fost lăsat ȋn voia puterilor regionale, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite şi Iran (aceasta din urmă negȃnd mereu implicarea ȋn ajutorul dat insurgenţilor houthi).

În prezent, populaţia de circa 23.000.000 a Republicii Arabe Yemen este ameninţată cu foametea, iar o epidemie de holeră a făcut mii de victime. Situaţia economică a fost doar agravată de războiul civil fiindcă, ȋnainte de izbucnirea sa, Yemenul era oricum cea mai săracă ţară arabă.

Nu aceasta era situaţia ȋn secolele ȋn care romanii denumeau, cum spuneam, Mediterana, “Marea noastră”. În Antichitate, aceste ţinuturi, predominant muntoase, reprezentau o atracţie pentru negustorii aflaţi in căutare de pietre preţioase, smirnă sau mirodenii. Iar lipsa precipitaţiilor fusese compensată şi terenurile irigate de una dintre pe nedrept uitatele minuni arhitectonice ale acelor timpuri: barajul Marib.

Ulterior expansiunii Imperiului Otoman, care a stăpȃnit vreme de secole nordul şi vestul Peninsulei Arabia, regiunea Hezajului (acum saudită) cu ale sale oraşe sfinte, Mecca şi Medina, regiunea muntoasă a Yemenului a cunoscut doar dominaţia – parţială – a britanicilor, care stăpȃneau, pentru a controla comerţul din Marea Roşie şi Golful Aden, regiunea portului cu acelaşi nume şi, pentru scurte perioade, otomană. Spre deosebire de centrul Peninsulei Arabia, neorganizat politic, Yemenul a cunoscut o oarecare structură social-politică, chiar dacă ȋnapoiată. Astfel că, ȋn anii ’30, cȃnd izbucnise războiul saudito-yemenit, Imamul Yahya, conducătorul politic şi religios al Yemenului, ȋşi permitea să se ȋntrebe retoric, cine era acel beduin ibn Saud care ȋşi permitea să-i provoace familia ce domnea de secole ȋn regiunea muntoasă a Yemenului. Cȃnd imamul ȋşi exprima astfel orgoliul, regatul vecin de la nord de-abia fusese creat de geniul lui Abdulaziz ibn Saud, ȋnsă deceniile următoare vor ȋnsemna creşterea importanţei Arabiei Saudite, ȋn principal datorită rezervelor de petrol, şi declinul violent al Yemenului istoric.

Dominaţia engleză din sud, dar şi ȋmpărţirea confesionala ȋntre şiiţi şi sunniţi ȋşi vor spune cuvȃntul de-a lungul ultimului secol. Astfel, nordul va cunoaşte războiul civil odată cu decesul imamului, ȋn 1962, cȃnd va avea loc o lovitură de stat a armatei. Dacă partida regalistă va fi sprijinită de către Arabia Saudită, Marea Britanie şi Iordania, republicanii vor găsi sprijin la Cairo, unde preşedintele Gamal Abdel Nasser condusese o revoltă identică şi ȋl răsturnase, cu puţini ani ȋn urmă, pe rege, pentru a transforma Egiptul ȋntr-o republică socialistă. După şase ani de lupte, republicanii vor avea cȃştig de cauză şi va fi declarată Republica Arabă Yemen. Dacă pentru Nasser, aceasta putea fi considerată o victorie, majoritatea analiştilor vor denumi acest război “Vietnamul egiptean”.

Din sud, britanicii se vor retrage ȋn 1967, iar socialiştii vor avea cȃştig de cauză. Astfel, va fi proclamată Republica Populară Democrată a Yemenului. Între cele două entităţi, perioadele de pace vor alterna cu conflictele militare pȃnă ce, in 1990, Ali Abdullah Saleh, preşedintele Yemenului de nord este ales ca preşedinte al noii entităţi statale care va avea un parlament şi o constituţie unice.

Noul preşedinte va stăpȃni ca mai toţi autocraţii regiunii şi va reuşi să ȋnfrȃngă ȋncercările insurgente. În urma atentatului ȋmpotriva navei americane USS Cole, preşedintele va permite militarilor americani să vȃneze celulele Al-Qaida de pe teritoriul naţional, primind, ȋn schimb, susţinere economică şi mȃnă liberă ȋn a-şi infrȃnge duşmanii interni. Şi avea destui, ȋncepȃnd de la bazele Al-Qaida, ce au găsit in Yemen terenul muntos ce le-a permis să se dezvolte precum ȋn Afganistan, şi pȃnă la clericul Hussein al-Houthi, conducătorul zaidiţilor, o sectă şiită, care dorea re-ȋmpărţirea teritoriului republicii. Astfel că atentatele şi atacurile ȋmpotriva instituţiilor guvernamentale au devenit aproape o obişnuinţă.

În sfȃrşit, după luni de manifestaţii populare, ȋndreptate iniţial ȋmpotriva situaţiei economice precare, şomajului şi corupţiei, ȋn 2012, preşedintele Saleh va ceda conducerea vice-preşedintelui Hadi.

Autoritatea centrală slăbită, dificultăţile economice, dorinţele clericilor şiiţi de a instaura legea islamică, şaria, ȋn propriile fiefuri, activitatea Al-Qaeda, dorinţa fostului preşedinte de a reveni la putere, susţinut fiind de o parte a armatei, toate acestea au condus la izbucnirea războiului civil ȋn 2014, cȃnd rebelii houthi preiau puterea ȋn provincia nordică Saada şi atacă capitala Sana’a. 

Preşedintele Hadi este nevoit să părăsească ţara, iar o coaliţie formată din statele sunnite din regiune, conduse de Arabia Saudită, susţinute de SUA, Marea Britanie şi Franţa, ȋncep atacurile aeriene ȋmpotriva rebelilor, ȋn susţinerea guvernului preşedintelui fugar. Fostul preşedinte Saleh ajunge să fie susţinut de rebelii şiiţi după ce, ȋn ultimele decenii, ȋi combătuse violent. Totuşi, ȋn decembrie 2017, acesta este ucis tocmai de aliaţii săi de moment.

Implicarea Arabiei Saudite devine tot mai importantă, mai ales după ce rebelii houthi au lansat ȋn mai multe rȃnduri rachete ȋnspre capitala Riad, iar Iranul, puterea regională duşmană a monarhiei saudite, a fost acuzat că furnizează arme şi luptători rebelilor ce ȋi ȋmpărtăşesc confesiunea şiită.

Ascensiunea la putere a prinţului moştenitor Mohammad bin Salman al Saud şi dorinţa sa de a transforma Arabia Saudită, ca şi necesitatea de a a-şi polei puterea cu o izbȃndă, au devenit argumente ȋn plus pentru regimul de la Riad de a intensifica implicarea ȋn luptele de la graniţa sa sudică.

Întrucȃt mare parte a alimentelor necesare populaţiei yemenite erau şi pȃnă la izbucnirea conflictului, importate, odată cu distrugerile provocate de războiul civil, asistenţa umanitară internaţională a devenit esenţială. Majoritatea ajutoarelor ajungeau ȋn teritoriile controlate de rebeli prin portul Hudaydah. Chiar dacă Amnesty International sau ONU au subliniat necesitatea ca facilităţile portuare să rămȃnă intacte pentru ca numărul civililor răpuşi de foamete şi a copiilor decedaţi datorită lipsei unor medicamente esenţiale, să nu crească, avioanele Riadului au bombardat ȋn cȃteva rȃnduri portul.

UNICEF a calculat că, din martie 2015, de la intervenţia străină ȋn ţară, au murit zilnic un număr de cinci copii, 400.000 au ajuns malnutriţi, 2.000.000 au abandonat şcoala. Numărul adulţilor ce şi-au abandonat casele nu l-a mai contabilizat nimeni. Cei care au fost ucişi ori răniţi a depăşit 15.000. Organizaţiile internaţionale au ȋnvinuit toate taberele beligerante că au utilizat armament interzis şi că au atacat civili şi militari, fără distincţie, au utilizat tortura şi arestările.

Săptămȃna ce a trecut a atras atenţia prin ofensiva iniţiată de forţele guvernamentale, susţinute de coaliţia internaţională ȋn care se remarcă Arabia Saudită şi Emiratele Arabe Unite, ȋmpotriva portului Hudaydah, prin care sunt trimise, cum spuneam, ajutoarele umanitare internaţionale ȋn provinciile aflate ȋn stăpȃnirea rebelilor. Sȃmbăta ce a trecut, trupele guvernamentale au luat ȋn stăpȃnire aeroportul oraşului, ȋnsă au declarat că nu vor ataca şi localitatea ori portul. Pe de altă parte, agenţiile internaţionale de presă au prezentat declaraţiile unor oficiali militari ai Emiratelor Arabe Unite care afirmă că trupe yemenite, sudaneze şi ale coalitiei arabe aşteaptă ȋn Eritreea ordinul de a porni asupra Hudaydah. Le Figaro arăta că forţe speciale franceze au fost trimise ȋn Yemen, iar Statele Unite au declarat că vor susţine informaţional atacurile coaliţiei pentru a limita numărul victimelor civile.

Toate acestea ȋn vreme ce organizaţiile umanitare avertizează că atacul ȋmpotriva portului Hudaydah va face alte mii de victime printre civili şi va lăsa alte milioane fără un minim de hrană. Însă lupta pentru oraş este văzută de toţi drept un punct de cotitură – al cȃtelea oare? – pentru acest război şi pentru limitarea influenţei Iranului şiit ȋn regiune.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • mike mike check icon
    Multumim pentru aceasta lectie de istorie. Foarte interesant. Asadar, scopul este anihilarea influentei iraniene in Yemen. Daca siitii iranieni ar controla Yemenul, ar inconjura practic peninsula Arabiei si ar putea controla si transportul maritim in Golful Aden si Marea Rosie.
    • Like 0


Îți recomandăm

Tășuleasa Social

„Este o uriașă sală de clasă și o formă de protest. S-au înscris foarte mulți adolescenți și tineri. Generația noastră le lasă lor o datorie. Și uneori le lăsăm conștient datoria asta, iar ei vor trebui să repare toate problemele care decurg din ea”, spune Alin Ușeriu. (Foto: Facebook Tășuleasa Social)

Citește mai mult

Carmen Avram, BEC - Inquam Photos / Octav Ganea

„Erau fericiți că ajunseseră acolo, doreau să facă ceva. Și din față erau ăia, ca la Hollywood, cu ventilatoare, cu...să îi oprească din a avansa”. (Foto: Inquam Photos/ Octav Ganea)

Citește mai mult