Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

„- Dă-mi și mie ceva! Îmi dai?” Depinde cine întreabă. Și cum

Mătura MAI

Foto: Liviu Chirică/ Inquam Photos

Cu ceva ani în urmă, a circulat pe WhatsApp declarația unui contribuabil depusă la nu știu ce ghișeu. Formularul îl întreba, printre altele, cum îl cheamă, unde locuiește, alte date personale, cu rost ori fără (apropo, ați observat că toate instituțiile cer numărul de telefon însă nu vă sună nimeni, niciodată, de la ei?), dar și dacă are persoane pe care le întreține și câte anume. Dacă era să mă-trebe pe mine aș fi spus că da, am trei astfel de întreținuți, ăia doi minori (ditamai majorii acum) și o soacră.

Citind mailul cu omul și ghișeul mi-am dat seama în ce eroare eram! Vedeți voi, perspectiva corectă era la omul cu declarația. El a înșirat, pe bună dreptate, în afară de membrii propriei familii, o mulțime de alte persoane pe care le întreține: parlamentari, polițiști, ANAF-iști și, fără număr, diverși funcționari prin diverse instituții (de stat, firește), de la guvern, la ultimul ghișeu din sat. 

- Ia uite! mi-am zis, păi și io la fel! Și alții, nefericiți care produc și, vor, nu vor, se aleg doar cu jumătate din rodul trudei lor pentru că cealaltă jumătate merge la ei. La bugetari.

Și nu-s puțini, cum bine se știe.

Mi-am adus aminte de mailul ăla care, la drept vorbind, nici nu era glumiță, mai acum câteva săptămâni, când cei care, generoși cum îi știm, ne oferă atât Siguranță, cât și Încredere într-un singur pachet, ieșeau la drumul mare supărați că nu li se dă.

Subiectul poate fi lărgit, dar mă gândesc că niciunul dintre ei n-a fost lovit de valul concedierilor provocate de pandemie. Ca să nu mai vorbim de banii pe care îi cer și evidenta necorelare a acestora cu performanța.

„Siguranță și Încredere”! Serios?! Ia întrebați pe stradă!

Până una alta, că vrem ori ba, noi, oamenii care depunem formulare la ghișee, contribuim.

Că veni vorba, mai am două povestioare despre contribuții.

Pe sprânceana balconului dăm zilnic obol păsărelelor. Că vrem. Ba chiar ne bucurăm să dăm, fără să cântărim dacă merită. Adevărat e că, odată învățate, nu se sfiesc să ceară. E destul să întârziem, diminețile, cu servitul mesei, că și încep protestele. Cel mai vehement protest vine, nici că te-ai aștepta, de la cei mai mici, vrăbioi și, nu mă îndoiesc, vrăbiuțe. Pe urmă e solistică de guguștiuci iar cei mai decenți sunt porumbeii. Discreți, tăcuți, doar iau poziție pe creanga nucului de la geam și gânguresc ceva în gușă. Educați, crescuți la casa omului, se vede. Mă rog, trag nădejde că nu înjură.

A doua povestioară e despre doamna „dă-mi și mie!”

E zilnic pe-afară, fie hodinindu-se pe băncuța din fața blocului, fie pășind greoi încolo-ncoace, sprijinită-n baston. Nu-i chip să treci pe lângă ea fără să-ți ceară: „Dă-mi și mie ceva, îmi dai?!” Femeia se mulțumește cu „ceva”, nu sporuri, nu prime, „ceva”, orice!

Cei mai mulți o ignoră. Trec pe lângă ea fără reacții. Unii se-ndură și-i dau un oarece, alții o reped de-a dreptul, „n-am nici eu, de unde să-ți dau?”

Ei bine, azi stătea pe aceeași băncuță, acolo unde stă de obicei, abordând orice trecător. Firește, n-am scăpat, mă gândeam chiar ce să fac, să-i dau ori s-o ignor. Ajunsesem în dreptul ei și încă nu luasem o decizie. M-am hotărât când am auzit că obișnuita interpelare s-a îmbogățit cu o nuanță de bun simț.

Zice: „- Dă-mi și mie ceva, îmi dai?”

Și adaugă după o secunduță: „Dacă ai”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Titlul și apoi conținutul articolului mi-au amintit de căutările mele legate de originea numelor de familie din limba română. Este doar o coincidență, dar de această dată semnificativă pentru moravuri, năravuri, deprinderi sau obiceiuri. Coincidența asta dintre articol și definiția din DEX se „lipește” foarte bine de cei… pomeniți pe la mijlocul articolului lângă deviza „Siguranță și Încredere”. Pentru că nici aceștia, nici cei care sunt menționați în definiția din dicționar nu au „dreptul” să cerșească!
    DANCI smi [At: CONTEMPORANUL, I, 491 / V: ~u, (reg) dănci, denci / E: rrm den ci „DĂ-MI CEVA”] (Pop) 1 Copil de țigan Si: puradel. 2 Țigan lăutar.
    sursa: MDA2 (2010) adăugată de LauraGellner acțiuni
    • Like 0
  • Bravo. minunat articol!!!! Da, frate, mai ales chestia cu politistii suparati ca nu primesc maririe salariale e ceva de ras, daca nu ar fi de plans! Siguranat si incredere? Pai, acum 2 ani am chemat politie pentru ca niste vecini se hotarasera cu de la ei putere sa arunce cu patarde de Sfantul Ion. Bine, bine, integeg ca le ramasesera de la Revelion, dar nici asa, sa ne trezim cu anii ca arunca petarde chiar la poarta altuia de diverse sarbatori care nu au nici o legatura cu revelionul. Stiti care a fost raspunsul celor de la politie: "momentan nu avem masina disponibila"(desi se putea veni si pe jos de la sectia de politie, era la nici 10 minute de mers pe jos).... Asa ca, dupa mine "momentan nu avem bani de mariri salariale, bai, siguranta si incredere!"
    • Like 6


Îți recomandăm

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult

RetuRO

Sunt pline rețelele sociale cu postări ale oamenilor care descriu că simt furie, frustrare, neputință, când văd deșeuri în Lacul Roșu sau lacul cu nuferi din Ipoteștii lui Eminescu, în stațiuni montane sau pe litoral. Le vedem peste tot - pe stradă, pe marginea drumurilor naționale, în tren, din tren, pe lângă calea ferată, în grădinile blocurilor, în gropile de gunoi de la marginea satelor, pe albiile pârâurilor și râurilor, în păduri.

Citește mai mult