Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Cât câștigă un militar cu aceeași vechime ca a polițistului Godină. „- Știți de sergentul care şi-a dat demisia și a vrut să se transfere la MAI?”

Marian Godină a postat pe reţelele de socializare o fotografie cu salariul pe care l-a obţinut, ca poliţist, ultima oară: puţin peste 3000 de lei. Îl considera insuficient. Nu l-am contrazis. Dar, nu ştiu ce mi-a venit, fiindcă nu aş fi avut niciun motiv să fac asta, am întrebat un militar aflat pe o funcţie şi cu o vechime asemănătoare despre ultimul salariu:

- Militarule aflat pe o funcţie şi cu o vechime asemănătoare cu a domnului poliţist Marian Godină, noi ştim că nu este frumos să ne uităm în grădina altuia şi să facem comparaţii, dar, aşa, de curiozitate, care a fost venitul tău luna trecută?

Mi-a spus. Am bănuit că e o farsă.

- Ai o dovadă sau mă duci cu preşul? 

Exasperat, mi-a arătat „fluturaşul” cu ultimul salariu. Era precum zicea: un pic peste 2235 lei. După 10 ani vechime, având cursuri de perfecţionare în Statele Unite, două misiuni în teatrele de operaţii, participări la exerciţii militare internaţionale, răstimp în care, la un moment dat, a fost declarat subofiţerul anului. În plus, beneficiază de deducere, fiindcă are în întreţinere pe cineva.

- Domnul Godină, l-am iscodit, spune că salariul este insuficient pentru a duce o viaţă decentă. Ce zici de treaba asta?

A tăcut.

- Salariul tău e mai mic decât al lui cu aproape 800 de lei. Eşti mulţumit?

(clic pe imagine pentru a mări)

De această dată, a fost rândul lui să creadă că îl iau peste picior.

- Nu aţi citit despre sergentul care a urmat cursul de rangeri în Statele Unite, apoi şi-a dat demisia din armată, fiindcă era dezamăgit, şi a vrut să se transfere la MAI?

- Vag, îi zic. Ce-i cu el?

- Păi, îmi spune, a plecat din armată în speranţa că, într-o bună zi, va avea un statut ca al dl. Godină.

- Şi?

- Şi dl. Godină, pe bună dreptate, spune că salariul lui e insuficient.

Care este motivul pentru care am redat acest dialog?

Pentru a atrage atenţia celor care citesc articolul asupra unui lucru esenţial: militarul de mai sus este reprezentativ – intelectual, profesional, moral, social – pentru armată, aşa cum Marian Godină este reprezentativ pentru poliţie. Acest militar – cu alaiul de calităţi şi defecte, de năzuinţe, hobby-uri, idiosincrasii etc. – este cel la care trebuie să priviţi cu maximă atenţie dacă doriţi să judecaţi şi înţelegeţi într-un mod nepărtinitor, ferindu-vă de tuşe grosolane, ce înseamnă Armata României în aceste zile.

Nu aveţi nevoie să priviţi către elita armatei, nici către cei de la baza piramidei ierarhice – este suficient să vă concentraţi atenţia asupra acestui militar şi, la finalul analizei, vă asigur că veţi avea o percepţie rezonabilă asupra locului Armatei României în rândul altor armate ale lumii, fie ele din NATO sau nu. 

Dacă vă veţi da osteneala să înţelegeţi gândirea lui, veţi putea reconstitui – aşa cum francezul Cuvier, pornind de la un os, a putut reconstitui scheletul unui întreg animal – nu doar mentalitatea Armatei României, nu doar cum funcţionează aceasta, nu doar de ce înfăţişarea ei este cea care este – cu bune şi cu rele –, dar, până la un punct, veţi înţelege inclusiv cum funcţionează societatea românească în ansamblu, căci va fi ca şi cum veţi privi într-o oglindă în care se va reflecta imaginea dumneavoastră sau a vecinului dumneavoastră.

Asta deoarece – şi acest amănunt nu trebuie scăpat o singură secundă din vedere – el este un român care a îmbrăcat o uniformă de militar, devenind, astfel, un militar român. Dar, vreau să subliniez, în primul rând este român şi abia apoi militar.

Iar ceea ce îl defineşte pe român, tot ce s-a păstrat în el de acum o mie de ani şi până azi, toate frustrările şi aspiraţiile, întreaga seriozitate şi putere de sacrificiu, dar şi superficialitate, pe care le întâlnim astăzi aproape pretutindeni, se perpetuează şi în militarul român. El este produsul şcolii şi mentalităţii româneşti actuale. Viziunea lui despre măreţia şi tarele acestei naţiuni, noţiunile lui despre succes şi împlinire profesională nu sunt diferite de cele ale unui corporatist obişnuit, ale unui poliţist obişnuit, ale unui cadru medical sau didactic obişnuit. Felul în care concepe munca, entuziasmul cu care îşi face treaba, calitatea pregătirii profesionale, natura aspiraţiilor pentru o carieră în cadrul instituţiei militare, ambiţia şi corectitudinea, rigoarea, disciplina de care dă dovadă – toate poartă amprenta atributului de român.

Şi toate se reflectă, într-o proporţie deloc neglijabilă, în salariul pe care îl primeşte, care condiţionează, ciclic, disponibilitatea pentru îmbunătăţirea propriilor aptitudini, profesionalismul, conştiinciozitatea la locul de muncă, confortul psihic personal, gradul de implicare socială, respectul faţă de sine, faţă de mediul în care trăieşte şi faţă de cei care sunt responsabili pentru calitatea muncii sale şi felul în care aceasta este răsplătită.

La militar, nu se produce o metamorfoză profundă a identităţii în momentul în care îmbracă uniforma. Nu există o dedublare a personalităţii pe calapodul Dr. Jekyll - Mr Hyde în funcţie de pendularea între hainele militare şi cele civile. Jobul său se pliază pe alte paradigme, dar gândirea sa rămâne neschimbată ca a oricărui alt român.

Ceea ce face pentru militar situaţia şi mai delicată e că – odată ce a optat pentru o carieră militară – rareori se poate reconverti profesional în viaţa civilă. Dacă nu e mulţumit, nu se poate transfera la armata civilă, fiindcă aşa ceva nu există. Unde ar putea pleca un ofiţer artilerist? Sau un subofiţer de infanterie? Mai ales după o anumită vârstă, când ai familie, nu mai eşti tânăr şi locul tău de muncă este la o distanţă considerabilă de un oraş cu o piaţă a muncii generoasă.

Ce poate face?

Nu prea multe. Este constrâns să rămână unde este, fără a exista o motivaţie reală pentru asta. Rămâne acolo pentru că nu are de ales. Iar salariul pe care îl primeşte îl împiedică să îşi dedice toate resursele fizice şi mentale îndeplinirii activităţilor de serviciu, căci grijile care îl aşteaptă acasă îi vor distrage atenţia.

Cine are de suferit de pe urma unei asemenea stări de lucru?

Toată lumea.

În copiii noştri investim aproape imposibilul pentru a fi siguri că, atunci când vor creşte, vor beneficia de condiţiile care să le permită să-şi îmbunătăţească stilul de viaţă. Grija părinţilor, educaţia şcolară, mediul social în care cresc, emulaţia – fiecare factor are contribuţia lui. Însă, de la un punct încolo, va depinde numai de ei dacă vor şti sau nu să fructifice atuurile ce le-au fost oferite sau calităţile pe care au fost încurajaţi să le cultive.

În acel punct, va apărea întrebarea: cât de atractivă este (şi) cariera militară? Cât de mult îmi împlinesc potenţialul optând pentru haina de militar? Cât de mult mă ajută să îmi împlinesc aspiraţiile despre o viaţă decentă?

O parte din aceşti copii, într-un final, acceptă provocarea şi ajung, când sunt mari, să lucreze în armată ca ofiţeri, subofiţeri, maiştri militari, SGP-şti. Sunt tineri, sunt plini de speranţă, au vise şi îşi doresc o carieră militară. Fireşte, când îţi place ceva, nu se rezumă totul la bani. Cu toate acestea, nu există performanţă fără investiţii. Nu există rezultate notabile fără motivaţie. La început, poate motivaţia porneşte din interior, dar ea dispare şi se transformă în blazare dacă, după un orizont de timp onorabil, nu este stimulată din exterior.

Neîndoielnic, militarul îşi va face treaba întotdeauna. Cum, necum, şi-o va face. Îl veţi vedea şi azi, şi mâine, ca şi până acum, acolo unde va fi nevoie de el.

24 de ore din 24, 7 zile din 7, 365 de zile din 365.

Nu cere în schimb decât respect. Un respect autentic.

Să i se pretindă pe măsura respectului la care se simte îndreptăţit, dar să-i fie oferit într-o formă palpabilă şi autentică.

Pentru o Românie puternică, avem nevoie de o armată puternică. Aşa cum, pentru o Românie sănătoasă, avem nevoie de un sistem medical funcţional, pentru o Românie neatinsă de flagelul ignoranţei, avem nevoie de un sistem de învăţământ eficient, iar pentru ca tentaţia corupţiei să fie cât mai mică, avem nevoie de o justiţie şi o poliţie în care principiul Dura lex, sed lex să fie aplicat nediscriminatoriu, acolo unde se impune.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ce facem cu miile de generali de carton? De ce un militar se pensioneaza la 45 ani? Nu intru in comentarii despre militieni caci nu mai pot respects un comentarii civilizat
    • Like 0
  • Totusi, la fel ca si autorul mesajului, am o nedumerire: de ce vor asa de multi tineri sa se duca in armata si in politie ???????
    In plus ne poate spune cineva cati sunt, pe total, armata si politie, ma rog si celelalta servicii militarizate, sa stim si noi cati sunt de intretinut, comparativ cu noi contribuabilii.
    • Like 2
    • @ Topor Stefan
      ”Câți sunt de întreținut” ? Nerușinată întrebare ! După ce numărul militarilor a căzut de la sute de mii la zeci de mii și după ce îi întreții la nivel minim, chiar nu vă e rușine să puneți în acest fel problema ? Precis că faceți parte dintre cei care nu au avut de-a face cu stagiul militar, obligatoriu dar absolut necesar ! Parafrazându-l pe JFK , întreb : Ce faci d-ta pentru țara asta căci de revendicat și protestat constatăm că sunteți interesați ?! (precizez că am avut în vedere strict pe militarii din armată, nu și pe cei din poliție).
      • Like 0
    • @ Ion Filip
      Eu pentru tara asta de mai multi ani decat varsta de pensionare a unui militar platesc taxe pentru pensiile celor care NU contribuie
      • Like 0
  • Dar noi? Cei care am fost dati afara din armata prin legea 384/2006 .s -a gandit cineva la noi?....ca avem 16 ....20 ani in armata...nimeni ne baga art.19 din legea 223/2015....de ce?...noi am vrut sa plecam din armata sau am fost dati afara....ce vina avem noi?........
    • Like 1
  • check icon
    Doamne, cât fariseism! Peste 20 de ani, același autor va scrie că același militar are o pensie nesimțită! Apoi, militarul despre care domnul Rudoiu scrie, este un bugetar care suge sângele poporului! În logica domnului C.T. Popescu, ar trebui ca Olguța să-i dubleze salariul (fericitule! o să ai 3.866 de lei!) iar el – urmând aceeași logică – să lucreze pe jumătate: adică să tragă un singur cartuș în loc de două, să stea Afganistan 3 luni în loc de 6, iarna să dezăpezească doar jumătate de șosea (că atunci militarii devin, brusc, din nou buni) iar vara să scoată doar jumătate de sat din mâl.
    Deja mi-e greață!
    • Like 0
  • "Unde ar putea pleca un ofiţer artilerist? Sau un subofiţer de infanterie?"
    Ofiter chimist fiind, am plecat, dupa 5 ani in activitate si 3 in academia militara, am trecut pe IT, dupa ce m-am pregatit 2 ani, seara cand ajungeam acasa de la unitate.
    Am avut de platit 11000 lei pentru ca nu am stat in sistem minim 8 ani de la absolvirea academiei, conform contractului.
    Solutii se gasesc, pentru cine vrea cu adevarat. Si da, salariile sunt mici in MApN, in special la soldati si subofiteri, mult mai mici fata de MAI, pentru ca militarii nu au sindicat si nu pot protesta.
    • Like 5
  • Cum bine a spus recent Şeful SMG şi anume că militarul jură să-şi apere țara chiar cu prețul vieții, tocmai acestă sintagmă ar trebui să-l scoată pe acesta din categoria "angajaților"cu carte de muncă.
    Un militar nu ar trebui să fie plătit cu minimul pe economie ci să existe o bază de salarizare contractuală de la care să pornească "prețul "vieții lui în lupta pentru apărarea țării.
    Ceea ce conducerea sistemului nu vrea să înțeleagă este că felul cum îi "prețuieşte" pe militari,reflectă şi felul în care militarii îi prețuiesc pe ei şi țara căreia i-au jurat credință.
    Ceea ce vreau să spun până la urmă este faptul că mare parte din militari au intrat în sistem nu pentru "stabilitate"şi dragoste de țară ci pentru a nu avea un salariu ca la "patron".
    Dar acest salariu ar trebui să-l elibereze tocmai de problemele "civiliei",pentru că dacă el îşi dă viața pentru țară măcar țara atîta lucru să-i poată asigura.
    Nu cred că aceste comentarii şi articole ajung să fie citite de cine trebuie şi chiar dacă le-ar citi tot nu le-ar păsa pentru că țara nu este formată doar din "militari",majoritari sânt "patronii"de care fug aceştia.
    • Like 1
  • Se dezbate atat care castiga mai putin, care-i meritata mai mult, fiecare are o ruda care ia mai putin, altul un prieten care ia mai mult, cand de fapt daca s-ar diminua furaciunile si deturnarile cred ca ar ajunge sa castige toti decent.
    • Like 1
  • au salarii mici si pensii de peste 1000 euro !
    • Like 0
  • Cu tot respectul pentru tara noastra, dar cred ca forta si crima sanctionata de stat nu ar trebui remunerata deloc. Eu nu doresc sa finantez din impozite astfel de "operatiuni" din "teatre de razboi" si nici pe cei care le executa.
    Este timpul sa renuntam la violenta. Nu vom rezolva nimic cu ea, va naste doar mai multa violenta!
    • Like 2
    • @ Matei Negriu
      La care violență vă referiți ? La cea a armatei ? Sunteți aerian ! Dacă vă referiți la cea a MAI-ului, treaba se nuanțează ! La MAI trebuie ”nițică” violență căci pe infractori nu-i convingi cu atitudinea pașnică ! Dar n-ar strica olecuță de discernământ, care (la MAI) lipsește adesea ! Dar atâta timp cât acolo constituie un avantaj lipsa de cultură minimală (!?!) iar aceasta e plătită mai bine decât armata, nu mai știu de unde să iau argumente !
      • Like 1
  • Nu vreau sa intru in polemica, dar analiza este inexacta, probabil dintr-o insuficienta documentare. Nu neg ca si militarii ar merita salarii mult mai bune. In articol se spune ca este o diferenta de aproximativ 800 de lei, dar nu este chiar asa, Si politistii si militarii au aceeasi norma de echipare ( compensarea in bani a valorii tinutei pe care unitatile nu o pot asigura si pe care atat militarii cat si politistii trebuie sa le completeze). Atat doar ca politistii au obtinut de cativa ani plata acestei norme in transe lunare, cu conditia sa nu fi luat echipament de la unitate in luna respectiva, ( ce se regaseste la Godina la alte drepturi-262 lei) iar militarii primesc aceasta norma de echipare integral sau diferenta intre echipamentul primit si restul de bani la sfarsit de an. O alta suma de bani care face aceasta diferenta este majorarea de 75 % pentru orele lucrate sambata, duminica si in sarbatorile legale ( la medici aceasta este de 100 %, dar asta este o alta discutie) Acceasta compensare nu o iau toti politistii ci doar cei care lucreaza in ture, si care in loc sa stea cu familia in weed-end sau de sarbatori, sunt la munca, pe strazi, la frontiere, la intervenii pentru incendii, restul politistilor care lucreaza program normal de 8 ore nu beneficiaza de aceasta compensare. In genere militarii de la MAPN nu lucreaza in ture si deci nici ei nu beneficiaza. Si iacata cum doar din 2 aspecte analizate diferenta de 800 lei se reduce la jumate.
    • Like 2
    • @ Marcu Dorinel
      esti tu sigur ca militarii nu lucreaza in ture? Aia care stau la depozite si fac paza , la institutii , la unitati militare ala ce este ? Prin regulament militarul este obligat sa faca 2-3 servicii de pemanenta pe luna si daca pica in weekend , sarbatori legale , zile nationale sau sambata si duminica, ei tot lucreaza si nu au nici 1% plus ca unii militari sunt platiti la nivelul anului 2009 , adica raportat la un salariu de 800-900 de lei, si nu cum zice legea la 1450 ! Toate sporurile le sunt raportate la acei 800-900 de lei si le sunt incluse in salariu desii este ilegal ! In rest ai perfecta dreptate cu norma aia de hrana ! Sa aveti o zi buna !
      • Like 2
    • @ Marcu Dorinel
      Cu toții am/ați vizionat sute de filme-seriale cu polițiști și militari din restul lumii) Australia, , Europa, Canada, SUA, ...) .... cu venitul lor la scîrbici munca plecatul de la scîrbici la crîșmă/pub/bistro/piață de .... zarzavaturi.
      În afara scîrbiciului erau .... civili,fără uniforme și polițiștii și SEAL / armată!
      La noi în România .... NU.
      Dacă sunt în uniformă după scîrbici nu-i controlează cineva de belet - tren-tramvai autobuz .... IRTA , la proteste și la prășit în uniformă/ parțial uniformă, pe alături de zebră trec , în uniformă în mașina personelă circulă , sunt și în crîșme la bere -cinzeacă , Ciupesc/pensează cîte un măr harbuz ”de pofte” în obor ,... fac insinuări semi coercitive amărîților vînzători, .... Vizionații data-dățile viitoare !
      Sunt specialii români , continuatorii mentalităților comunistoide,.
      Majoritatea , minoritatea e excepție minusculă procentual.
      • Like 2
    • @ Mihai Micutu
      ”Micuță” mentalitate, Micuțule !
      • Like 0
    • @ Micu Catalin
      maripos check icon
      Zicea de norma de echipare, nu de hrana!
      • Like 0


Îți recomandăm

Scoala de asistenti

Săli mari de curs, coridoare largi, încăperi care simulează la detaliu saloane de spital, manechine și roboți care vorbesc și sunt conectați la senzori ce transmit profesorilor supraveghetori dacă manevrele sunt efectuate corect. Dar- dincolo de teorie și practică- cei care trec pe aici își însușesc una dintre cele mai importante comportamente ale unui cadru medical: cum să arate empatie față de bolnavii pe care îi tratează.

Citește mai mult