Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

„- Domnul Ungureanu, vă rog mai aveți puțină răbdare! Să mai așteptăm puțin! Dacă rămâne Ceaușescu, ce te faci matale?! Te rog, nu arunca tabloul!”

tablou cu Ceaușescu

Foto: Inquam Photos / George Călin

Aud des vorbind despre frică. Aud povești despre teroare și amenințări de parcă aleșii noștri ar fi mici „putini” cu putere de viață și de moarte.

De câteva ori am râs și le-am răspuns celor care vorbeau despre frică, zicându-le că nu suntem în Rusia, că avem libertate deplină de a alege, că în cabina de vot intră fiecare singur.

...

Am să scriu o mică povestioară despre tata... 

Era chemat din când în când la miliția din Mălini pe vremea comuniștilor, că nu își ținea gura. Povestea în gura mare tot ceea ce auzea la Europa Liberă, despre Doina Cornea și alți disidenți. După ce venea acasă, își lua perdaful și de la mama, care și ea îi spunea să-și țină gura, ca să nu facă rău copiilor.

Și a venit Revoluția de la Timișoara. Ceaușescu încă era la putere, dar țara fierbea. Tata s-a dus la primăria din sat. Avea proteză la un picior, dar cu toate astea s-a cățărat pe perete și a dat jos tabloul lui Ceaușescu. Un angajat al primăriei a încercat să i-l ia din mână. Tata l-a smuls. Primarul acelor vremi, un domn Tomescu - cred că am reținut bine numele - i-a zis tatei, pentru prima dată adresându-i-se cu „domnul”, că până atunci a fost toată viața și pentru toți „bădia Culiță”:

- Domnul Ungureanu, vă rog mai aveți puțină răbdare! Să mai așteptăm puțin! Dacă rămâne Ceaușescu, ce te faci matale?! Te rog, nu arunca tabloul!

L-a privit tata lung. A râs. I-a răspuns:

- Pentru mine e prea târziu. Glonțul e plecat din pușcă. Dacă rămâne Ceaușescu, pe mine mă împușcă. Tu rămâi...

Și a trântit tabloul de pământ...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Pe 22, cand isi lua zborul eram adunati in sala de festivitati a unitatii (Braila)
    Cand am vazut elicopterul urcand m-am ridicat de pe scaun si am spart tabloul de coltul mesei ... M-am pripit, era păcat de geam ... Toate cadrele amutisera... Acum, mă cam furnica sira spinării cand ma gandesc... Il uram ingrozitor totusi. Aveam 31 de ani, 2 copii si eram locotenet major.
    • Like 0


Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult