Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

„- Domnul Ungureanu, vă rog mai aveți puțină răbdare! Să mai așteptăm puțin! Dacă rămâne Ceaușescu, ce te faci matale?! Te rog, nu arunca tabloul!”

tablou cu Ceaușescu

Foto: Inquam Photos / George Călin

Aud des vorbind despre frică. Aud povești despre teroare și amenințări de parcă aleșii noștri ar fi mici „putini” cu putere de viață și de moarte.

De câteva ori am râs și le-am răspuns celor care vorbeau despre frică, zicându-le că nu suntem în Rusia, că avem libertate deplină de a alege, că în cabina de vot intră fiecare singur.

...

Am să scriu o mică povestioară despre tata... 

Era chemat din când în când la miliția din Mălini pe vremea comuniștilor, că nu își ținea gura. Povestea în gura mare tot ceea ce auzea la Europa Liberă, despre Doina Cornea și alți disidenți. După ce venea acasă, își lua perdaful și de la mama, care și ea îi spunea să-și țină gura, ca să nu facă rău copiilor.

Și a venit Revoluția de la Timișoara. Ceaușescu încă era la putere, dar țara fierbea. Tata s-a dus la primăria din sat. Avea proteză la un picior, dar cu toate astea s-a cățărat pe perete și a dat jos tabloul lui Ceaușescu. Un angajat al primăriei a încercat să i-l ia din mână. Tata l-a smuls. Primarul acelor vremi, un domn Tomescu - cred că am reținut bine numele - i-a zis tatei, pentru prima dată adresându-i-se cu „domnul”, că până atunci a fost toată viața și pentru toți „bădia Culiță”:

- Domnul Ungureanu, vă rog mai aveți puțină răbdare! Să mai așteptăm puțin! Dacă rămâne Ceaușescu, ce te faci matale?! Te rog, nu arunca tabloul!

L-a privit tata lung. A râs. I-a răspuns:

- Pentru mine e prea târziu. Glonțul e plecat din pușcă. Dacă rămâne Ceaușescu, pe mine mă împușcă. Tu rămâi...

Și a trântit tabloul de pământ...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Pe 22, cand isi lua zborul eram adunati in sala de festivitati a unitatii (Braila)
    Cand am vazut elicopterul urcand m-am ridicat de pe scaun si am spart tabloul de coltul mesei ... M-am pripit, era păcat de geam ... Toate cadrele amutisera... Acum, mă cam furnica sira spinării cand ma gandesc... Il uram ingrozitor totusi. Aveam 31 de ani, 2 copii si eram locotenet major.
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult