Foto: Getty Images
Zilele trecute m-am dus la bancomatul din fața primăriei. Am ajuns aproape concomitent cu un tânăr. Slăbuț, brunețel, cu o fărâmă de mustață - cred că avea în jur de vreo douăzeci de ani. El a făcut primul pas spre bancomat și eu m-am retras ca să îi las discreția necesară pentru a face operațiunile financiare. A scos din buzunar un card și un bilețel. A privit spre mașinăria din fața lui ca spre un OZN, apoi a întors capul spre mine. Înainte de a vorbi am înțeles din expresia feței că vrea să îl ajut.
- Nu mă descurc... Nu știu... Vă rog! a șoptit.
- Imediat, i-am răspuns și m-am apropiat să îl învăț, gândindu-mă că e prima dată când folosește cardul. Uite, aici bagi cardul cu simbolul acesta desenat pe el înainte, îi arăt eu fanta pentru card. Apoi tastez aici, pe tastele acestea cu numere, codul PIN, pe care cred că îl ai scris pe hârtie.
Explicând îi priveam fața. Era tabula rasa. Am predat câțiva ani ca profesoară necalificată și știu exact când fața cuiva exprimă: Nu știu! Nu înțeleg...
Îi mai explic încă o dată cât se poate de răbdătoare și indic cu degetele ce trebuie să facă. De data aceasta mă opresc cu explicația la indicația: După apasă pe enter! Uite, tasta aceasta mare pe care scrie: E.N.T.E.R.
Mă uit la el. Nimic! Gol!
Îmi întinde cardul și hârtia pe care avea scris codul PIN.
- Vă rog, faceți dvs.! Nu știu...
- Dar nu ai voie să dai cardul nimănui! Codul PIN nu trebuie să îl știe nimeni! Uite, îți mai explic încă o dată cum să faci și după ce ajungem la „enter” îți explic pașii următori! spun împingându-i mâna cu cardul și hârtia.
- Nu știu să citesc, îmi șoptește. Trebuia să vin cu cineva care știe, dar nu a putut veni. Vreau să văd dacă mi-au intrat EURO pe card din Germania. Vă rog, faceți dvs!
Iau cardul rapid și fac toate operațiunile, până când apare pe ecran suma scrisă și mă feresc din fața aparatului ca să vadă omul câți bani are. El privește ecranul, mă privește pe mine și întreabă stânjenit: Sunt bani!?
Îl privesc și eu cu stupoare. Înțeleg că nu știe să citească, dar să nu cunoască numerele mi se pare imposibil, așa că în loc de răspuns duc degetul spre ecran și îi arăt suma scrisă. 2,50 EURO.
- Sunt!? Au intrat banii în cont!? mă întreabă tot pe mine după ce aruncă o privire rapidă pe ecran.
- Uitați-vă aici! Scrie 2,50 EURO. Atât aveți pe card.
- Înseamnă că nu au intrat. Sigur nu sunt?!
Deși fusesem sceptică că omul nu cunoaște nici măcar numerele, căci îmi era greu să cred că se poate întâmpla asta în zilele noastre, devenisem convinsă că nu le cunoaște și i-am spus cu tristețe în voce și oarecum evitându-i privirea:
- Atât aveți pe card, 2,50 EURO.
Fără a-l privi am dat comanda de a fi eliberat cardul. L-am luat și l-am întins omului. Acesta mi-a mulțumit și a plecat.
...
Am rămas singură. Eram tristă. Mă gândeam la România Educată care nu exista pentru omul care se rătăcise în fața mea la bancomat, parcă venind dintr-un secol trecut, dar cu un card în mână.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Parcă ați fi din gașca lui Barna de aia USR nu câștigă voturi; le lipsește total empatia.
Probabil că există și indivizi din aceia descriși de tine dar nu cred că e cazul de față. Dna descrie un tip sfios și pierdut...așa cum sunt milioane de tineri și nu doar în România !
Nu ar trebui compasiune pentru totalanalfabeti, ci ar trebui sa ne punem intrebarea - retoric, pentru ca ar fi treaba alesilor neamului de fapt: ce "activitati legale" pot aduce acestor oameni banii pentru a se intretine pe ei si/sau familiile? Oare ar trebui scoala adaptata pentru aceste familii "pentru a-i trage pe copii lor spre civilizatie" sau mergem inainte cu scoala asa cum e in Romania Educata?
Trebuie sa ne simtim oarecumva usurati ca "lucreaza" in euro...
In articol nu este despre sfiosenia tinerilor, ci despre educatia lor...
"Pe ce lume traieste ala?" O lume in care oameni cu doua-trei clase sunt "scoliti"; cu opt clase sunt domni/doamne si se comporta ca atare, adica cu nasul mult deasupra oricarei prajini... - doar la doua-trei zeci de km de orice oras al Romaniei Educate.
Elevii impertinenti, obraznici, violenti, batausi din scoli -despre care scrie media de ceva vreme- nu vin din neant.
Chiar așa scrie pe tasta aia, stimată doamnă? Ia mai uitati-vă o dată. Analfabetismul funcțional se manifestă și în scris.
Tânărul de aici pare de etnie rromă (brunețel cu mustața abia mijită). Si aici de mirare nu e că a rămas analfabet, știm bine cât le place familiilor rrome să-și trimită copiii la școală. De mirare sunt 2 lucruri: că e TOTAL analfabet, nu știe nici cifrele și că avea card de Germania. Atunci se leagă alt scenariu, al unuia care primește bani de afară. De la cine oare? Cineva care muncește afară? Ori o parte din familie chiar ESTE în Germania, trăiesc din ajutor social și alocațiile copiilor pe care i-au luat cu ei (copii care sunt obligați să meargă la școală altfel le bate poliția la ușă) însă fiul mai mare a rămas în România și încasează surplusul de bani. Înseamnă că amândoi părinții sunt plecați, de aia au 2 carduri, câte unul pentru fiecare ( altfel banca nu elibera 2 carduri) și se pot evident servi de unul singur, un card l-au trimis fiului. Isteață tactică. Si de aia n-a fost nimeni să-l ajute. Mă tem că acest tânăr nici nu figurează ca cetățean, n-are nici certificat de naștere nici buletin. Părinții au preferat să-l lase acasă decât să se agite să-i facă acte. Analfabetismul negru al tânărului arată doar din care fel de familie face parte. Ca și copil probabil a cerșit ori a fost hoț de buzunare. Un scenariu plauzibil, nu-s deloc sigură însă doar așa se leagă. Autoarea n-are de ce să mintă.
România educată a rămas o glumă. Dar dacă stăm să ne gândim conceptul în sine e o mare exagerare și o exagerată așteptare. Nu știu pe cine s-o fi bazat Johannis, sigur nu pe miniștri ca și Câmpeanu. Conceptul România educată datează din vremea marilor speranțe. Azi și-ar înghiți cuvintele, cu siguranță.
- Băi vii, sa ne intalnim in fata la Mc? Hai băi acolo! Nu pot băi sa vin eu, hai tu in fata la Mc.
Băi, hai te rog in față la Mc ca mi-e foame si nu stiu sa citesc meniul. Hai sa-mi citesti!