Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Prea bun, prea ca la țară. Fițe și pizze, pe terasele din Herastrău: Afară-i vopsit gardul, înăuntru nu e cardul

Herastrău - Google Earth

Foto: Google Earth

Ne dăm cu bicicleta în Herăstrău. Băieților le e foame și vor pizza. Îmi calc pe inimă și o pornesc spre terasele de pe malul lacului. Nu-mi plac terasele astea, pentru că-s construite pe spațiul verde, sunt pline de inși îmbrăcați în cămașă albă descheiată la doi nasturi, care fumează visători trabuc cu ochii spre apus, iar chelnerii au atitudinea aia de oameni cu două doctorate pe care doar faptul că sunt excentrici i-a făcut să servească la mese în Herăstrău. Pe scurt, fițe de-ți stă anșoa-n gât.

Știu un Il Calcio, am trecut pe lângă de multe ori. Terasa goală, perfect!

- Nu avem locuri, mă întâmpină o domnișoară machiată abundent, în rochie de seară.

- Niciunul?! îmi rotesc ochii peste toate mesele goale.

- Nu, toate-s rezervate.

Mă adaptez pe loc:

- Păi dacă banii mei nu e buni, mă duc vizavi.

Vizavi e Cucina Italiana, sună promițător și sunt și locuri.

- Două beri la băieții mari și trei pizze la băieții mici, comandă prietenul Edi pe nerăsuflate.

- N-avem pizza. Nici paste. Dar avem mici și șnițel cu piure.

- Păi nu sunteți cucina italiana?!

- Eram, dar acum suntem pe mâncare românească. Avem și ciorbiță cu afumătură, acum am terminat-o, e fierbinte. Dacă o luați, numai bine, că nu mai trebuie să v-o încălzesc. Și vine imediat...

- Păi dacă e fierbinte, două ciorbițe italienești la băieții cei mari și șnițele italienești cu piure italienesc la băieții cei mici.

Vin ciorbițele (călâi spre reci), le potrivim bombănind din pâine și ardei iute, și șnițelele (mai mult pesmet decât carne), le hăpăim negociind cu băieții, care ne aruncă priviri ucigătoare și vorbe de ocară când se prind că pizza are gust de șnițel.

- Vrem să plătim. Cu cardul.

- Ne cerem scuze, nu ne merge...

Zâmbesc, mă liniștesc, situația devine palpitantă.

- ... Dar vă poate duce un băiat cu mașina la un bancomat.

Plec cu băiatul. Mă duce la un BCR prin cartierele alea din Nord cu blocuri noi. Bancomatul se screme, gâfâie, calculează ceva și-mi restituie cu un piuit lung cardul. Nu merge:

- Boss, nu e bani!

Mergem la altul, la zece minute distanță. Un bancomat d-ăla nou, strălucitor, elegant cât de cât. Nici ăsta nu merge, deși a încercat mai mult decât primul. Îi mulțumesc că mi-a restituit totuși cardul, după ce l-a procesat de l-au trecut toate transpirațiile.

Băiatul de la terasă mă așteaptă intrigat în mașină:

- Cred că nu merge becereu... aruncă o opinie.

Bravo, Sherlock, eu zic să ne ducem în Ploiești...

N-ajungem atât de departe, pe la Promenada un bancomat Unicredit își face un pustiu de bine și îmi scuipă câteva bancnote salvatoare.

Ne întoarcem după 45 de minute la cucina italiana victorioși.

- Unde-ați fost, mă, la Ploiești? bagă o glumă Edi.

- Nu, m-a dus băiatul ăsta la o pizzerie bună și n-am putut să-l refuz..

Apropo, știți o pizza bună în Ploiești?... Am calculat că ies la jumătate de preț, cu drum cu tot.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Tot aud în ultimul timp cum are de suferit industria ospitalității din România din cauza măsurilor restrictive impuse în contextul pandemiei. Care industrie a ospitalității, care românii sunt primitori? Poate industria jecmănelii. Cu bilet de avion și test Covid, vacanța în Grecia a fost la jumătate de preț față de cea din țară, În minus, clientul este tratat de lucrătorii din HoReCa cu superioritate, obrăznicie, chiar jigniri, cum mi s-a întâmplat chiar ieri. Dacă plătești printr-o agenție sau cu tichete de vacanță, ești dușmanul lor de moarte, că trebuie să declare încasările. La fel, în mai se bucură că ai rezervat și ai plătit pentru august, când sosești la cazare înțelegi cât de mult regretă că nu ai plătit cât ar cere astăzi.. Oare cei de la ANPC, ANAF și de la Institutul celor Șapte Ani de Acasă verifică ce se întâmplă prin țara haiducilor? Au avut noroc cu pandemia și tichetele de vacanță, altfel nu văd cine le-ar mai călca pragul.
    • Like 1
  • Iar îi noapte!

    -Haz! de n-ar fi necaz.

    ...
    • Like 0
  • Prea ca la mahala! Lipsa cititorului de card indică EVAZIUNEA FISCALĂ. ei dau chitanțe, de la o casă neînregistrată în sistem. De sesizat ANAF-ul.
    Pentru week end-uri recomand călduros DOMENIUL MANASIA, 50 km de București. Un fost conac renovat impecabil. Parc, lux, rafinament, civilizație. Organizează pucnic-uri încântătoare.
    • Like 0
  • @Nume: Boss, aia cu:
    "Boss, nu e bani!"- ce vocabular elevat au chelnerii din Herastrau...
    e zisă de autor, după ce a extras cardul lui din bancomat, nu de chelner.
    Să fim atenți când citim scenete despre... nimic nou.
    • Like 1
  • Sub Stalin, era parc de cultură şi odihnă. Formula "cultură şi odihnă" nu e absurdă, dar nici electorală. Până şi Biblioteca Digitală a Bucureştilor dnei Firea a căzut de pe net, să n-ai ce accesa cu tableta.
    • Like 0
  • Scris frumos , dar atitudinea cred ca o si de la baietii in alb cu doi nasturi desfacuti.
    • Like 0
  • Daca tot ati adus vorba, ar fi interesant sa intrebati ce comisioane iau bancile pentru platile cu cardul. La un bon de 50-60 de lei comerciantul poate plati comision de tranzactie de 7-8 lei. In functie de afacere poate fi mai mult decat adaosul comercial (probabil ca nu si la restaurante, dar oricum). Sigur, comerciantii mari au alte contracte, isi permit. Cei mici se fac ca nu le merge POS-ul... Si toata lumea se face ca ploua.
    • Like 1
    • @ Adrian Gabriel
      Nume check icon
      o.2% per tranzactie pentru cel putin 1.000 lei/zi incasari cu cardul. Ceea ce pentru un restaurant bun nu ar trebui sa fie probleme. Eu cred ca este alt motiv pentru care nu se doreste incasarea cu cardul.
      • Like 4
    • @ Nume
      Am vazut un extras cu comisionul asta despre care vorbesc. Nu e la banca la care avem noi POS-ul, in schimb chiar acum m-am uitat si pe un extras de-al nostru si am gasit 5.95 lei comision la o tranzactie de 366.52 lei. La care se adauga chirii, taxe de intretinere, la firmele mici comision pentru rulaj scazut, etc., costuri care nu se evidentiaza la fiecare tranzactie dar apar pe parcursul unei luni. 0.2% e o gluma. Sau o poveste frumoasa, in cel mai bun caz.
      • Like 0
    • @ Adrian Gabriel
      la o plata cu op de 1180lei raifaisen m-a taxat cu 15lei,e mult? e putin?asta-i filmul in care jucam
      • Like 0
    • @ Adrian Gabriel
      check icon
      O idee ar fi să vrei să faci afaceri cu băncile cele mai bune, nu cele mai proaste...
      • Like 0
  • Nume check icon
    Imi pare rau pentru voi, poate era mai bine sa pedalati spre alte zone mai normale pentru ca nu va potriviti oricum cu anturajul si fauna locala
    P.S. "Eram, dar acum suntem pe mâncare românească" si "Boss, nu e bani!"- ce vocabular elevat au chelnerii din Herastrau...
    P.S 1.. Am mai auzit una interesanta de la o cantareata tanara -tot din Bucuresti - care intr-un interviu la o televiziune spunea: "Acum, de cand s-a dat cu pandemie..."
    • Like 1


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult