Sari la continut

De patru ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Republica împlinește patru ani de existență. Vă mulțumim că ne sunteți alături în această călătorie prin care ne poartă bunul simț, nevoia unei dezbateri de calitate și dorința pentru un loc mai bun în care să ne spunem ideile.

„Am fost cu băiatul meu la 5 grădinițe și nu mi l-au primit...” Copii crescuți precum cățeii, să meargă la picior

Copil, campanie informare

Foto: George Călin/ Inquam Photos

M-a sunat astăzi o mămică să mă întrebe care este vârsta minimă la care poate veni cu copilul la atelier.

- Are 3 ani, aproape 3 ani, mi-a spus. Mi s-a spus că este necesar să merg cu el la diferite activități ca să interacționeze cu alți copii.

- Ok...înțeleg, îi spun. La noi atelierele durează între o oră și o oră și jumătate. Pentru un copil de 3 ani este mult prea mult. Un copil de vârsta lui își poate păstra atenția 10, poate 15 minute. Dacă vreți puteți veni cu el, să lucrați împreună, și când se plictisește mai ieșiți în curte, i-am spus.

- Așa cred și eu, însă mi se tot spune că este ceva în neregulă cu copilul meu.

- Cine v-a spus că este ceva în neregulă cu copilul? Și care este neregula?

Nu prea îmi era clar.

- Am fost cu el la o evaluare psihosomatică completa, a răspuns doamna. Am vrut să îl înscriu la grădiniță, a continuat ea, și nu m-au primit la 5 grădinițe. Am fost câte o zi la fiecare și la una mi-au spus că în mod clar are probleme. Copiii pictează și el pur și simplu refuză și vrea să se joace cu mașinuța pe covor. Mi-au spus că nu îl pot lăsa să se joace cu mașinuța, că după aia vor și alți copii. Și nu își mai pot ține ora de pictură.

Am oftat. Cu voce tare. Și am picat pe gânduri.

- Da, doamnă, pentru că sistemul nostru de învățământ, și preșcolar, și școlar, nu are instrumentele necesare, și nici cadrele didactice pregătite să facă față la asemenea situații. Copiii care nu se încadrează în turmă sunt copii dificili, greu de gestionat. Societatea românească, școala românească, vrea să crească copii obedienți. Așa e cel mai simplu, i-am spus cu un amestec de furie și tristețe.

Mi-a venit un gust amar în gură. Din păcate, așa este. Copiii care nu încap în cutie, care nu „ascultă”, care deschid gura atunci când au ceva de spus, care au tupeul să corecteze un profesor, copiii care sunt crescuți liberi, sunt copii dificili, copii cu probleme. Sunt catalogați așa de prea multe ori.

Nu există timp pentru a sta de vorbă cu ei, nu există timp pentru a îi asculta, pentru a înțelege ce au de zis. Trist...

- Bănuiesc că ați fost la grădinițe de stat, nu? mi-am dat eu cu presupusul.

- Nuuuu, la particulare! O doamnă educatoare mi-a spus că copilul meu arunca cu creta prin găurile unui canal și că a vrut să scrie apoi cu creta pe un perete. Și ei nu primesc asemenea copii.

Dar nu este firesc ca un copil să vrea să încerce tot felul de lucruri? Mai ales la vârsta lui, a continuat doamna. 

Eu l-am crescut mai liber. Am fost la mare și l-am lăsat să intre cu trotineta în apă. Doar l-am observat să văd ce face și dacă avea nevoie de ajutor eram acolo. A căzut, a văzut că nu poate să meargă cu ea prin apă și a ieșit. El mereu încearcă tot felul de lucruri. Eu știu, poate că am greșit eu și nu l-am crescut bine, a spus. Mulți părinți își cresc copiii de parcă ar fi niște cățeluși care să meargă la picior.

Vorbea atât de frumos despre cum îl lasă să experimenteze, despre cum vrea să îl lase să descopere lumea, încât nu m-am putut abține să îi spun:

- Felicitări! Ați crescut un copil minunat! Mie așa mi se pare! Mi-ar plăcea să ne cunoaștem!

Nu am cunoscut-o, nu îl cunosc pe copil, însă m-a bucurat nespus să aud încă un părinte care își crește copilul altfel decât să se conformeze turmei.

Am închis telefonul și i-am spus colegei mele, ca și cum aș fi vorbit de fapt doar ca să mă aud pe mine:

- Vezi tu, Raluca, cum facem să creștem un spirit liber și totuși să îl pregătim și pentru lumea asta?!

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mi-am facut acest cont special pentru a comenta la acest articol, atat de mult m-a intrigat superficialitatea lui... de fapt, a unor persoane care lucreaza in paralel cu sistemul educational, pe care nu il inteleg din interior, dar il critica incontinuu pe niste teme "la moda". Copiii cu "spirit liber", oau, cine ar putea sa contrazica o asa tema? In primul rand sunt constienta ca exista o sumedenie de probleme in sistem in ceea ce priveste intrumentele si pregatirea cadrelor didactice, mai ales din punct de vedere psihopedagogic, dar nu pe acestea vreau sa insist acum, ci pe superficialitatea altor "profesionisti" care mai rau darama decat construiesc. Pe orice specialist sau practician intr-o anumita ramura care lucreaza cu copii, cuvinte precum "turma", "tupeu" sau compararea altor copii cu "catei" nu-l onoreaza deloc. A "diagnostica"sau a eticheta un copil ca avand "spirit liber", doar pe baza spuselor mamei (clar subiective) prin telefon, denota lipsa de profesionalism, Un copil respins de 5 gradinite ar trebui sa ridice cel putin un semn de intrebare in ceea ce priveste comportamentul lui intr-un colectiv de covarstnici si in relatia cu adultul. Da, exista copii cu spirit liber, sunt minunati, un pic mai greu de gestionat, dar care nu schimba 5 gradinite sau scoli. Exista o diferenta intre un copil cu spirit liber, dar in acelasi timp si cu o buna toleranta la frustrare si o minima adecvare la specificul grupului astfel incat sa nu devina disfunctional si un copil cu o slaba toleranta la frustrare, slaba capacitate de adaptare la un nou mediu, slaba inteligenta emotionala, chiar slaba capacitate intelectuala si altele. Acesti copii trebuie ajutati de mici prin terapii sau prin interventii specifice din partea adultilor, fara a-i face sa devina "obedienti" , ci doar sa invete sa-si gestioneze singuri comportamentul, astfel incat sa se bucure de relatii pozitive si un climat afectiv emotional in ei insisi si in cadrul unui grup. Credeti ca este usor pt un copil sa dobandeasca asta? Neajutati si neintelesi in contextul problemei cu care se confrunta, ei risca sa dezvolte agresivitate si atitudini de opozitionism care uneori caracterizeaza "spiritele libere" , dar nu este o regula, de cele mai multe ori sunt doar copii care intampina probleme de adaptare si-n familie, si-n fata blocului cu alti copii, nu doar la scoala.Haideti sa nu generalizam si sa privim toti copiii, care dintr-un motiv sau altul, manifesta probleme de adaptare, ca niste genii neintelese... Nu, ei trebuie priviti din perspectiva problemei cu care se confrunta la un moment dat si ajutati pe cat posibil. Exista resurse in sistemul de "stat" , exista profesionisti psihopedagogi care pot evalua foarte bine un copil, chiar daca sistemul insusi le impiedica activitatea prin rigorile lui neesentiale. Eu personal, cat si colegi de-ai mei ne-am lovit de nenumarate ori cu profesionisti din sistemul privat care i-au incurcat mult mai mult pe copii si pe parintii acestora cu astfel de "diagnosticari" ca cea de mai sus. Am intalnit inclusiv psihologi si psihoterapeuti care n-au fost capabili sa recunoasca afectarea cognitiva a unor copii care se confruntau cu intarziere in dezvoltare, punand manifestarea comportamentelor doar pe baze emotionale, lipsind astfel acesti copii de ani vitali de terapii pt recuperarea lor. Inchei spunand ca avem nevoie de specialisti bine pregatiti in evaluarea si asistarea psihologica a copiilor in ambele sisteme, de stat si privat, niciunul in momentul de fata nu merge foarte bine, iar cel de stat, cel putin are o scuza in sistemul ierarhic, birocratie, slaba pregatire de specialitate, etc...
    • Like 1
  • In primul rand eu nu mi-as trimite copilul de nici trei ani la gradinita, mai ales daca vreau sa-l cresc intr-un spirit liber, sa experimenteze tot timpul, sa descopere pe cont propriu lumea. O sa spuneti ca trebuie sa socializeze, sa creasca intre copii, asta inseamna un colectiv. Ca sa poti socializa intr-un colectiv, trebuie sa accepti un set minim de reguli ce trebuie respectate, altfel e haos. In gradinita cea mai mare a timpului copiii lucreaza pe grupuri mici, isi aleg activitatea pe care o prefera, nu sunt constransi, mai ales la trei ani. Totusi, exista si activitati 10-15 minute in care copiii sunt adunati laolalta si desfasoara acelasi gen de activitate. E greu daca unul, doi se extrag din grup si fac altceva. Aici depinde si de gradinita si cat personal are la dispozitie, daca ai o grupa cu 10-15 copii, chiar si de varste diferite si vreo trei educatoare, da, se poate lucra altfel. Nu pot sa nu zambesc la exemplul cu trotineta in mare. Azi experimenteaza cu trotineta, maine cu BMW. Departe de mine gandul de a scoate pe banda din scoala niste roboti, dar traim in societate si asta presupune sa respectam un set minim de legi, mai ales morale, de bun simt. Si una dintre cele mai importante este sa nu tulburam, deranjam cu comportamentul nostru pe cel de langa noi.
    • Like 1
  • Nu va cresteti copiii obedienti, la invatamantul de stat !!!! Am facut generala in anii '90 si am terminat liceul in 2000, apoi ceva facultate 3 ani. M-am trezit pe la 22-23 de ani ca mi-era rusine sa intreb ceva oriunde era o persoana straina. Abia mai tarziu mi-a revenit, si am corelat problema asta cu indoctrinarea din invatamant, unde nu aveai voie sa intrebi, trebuia sa scrii de pe tabla, sa faci un duium de teme de marti pana joi si sa dai bacul la 7 materii , eventual sa-l iei cu nota mare. Nu mai stiu absolut nimic din ce am invatat la liceu (contabilitate), nici in facultate. Mi-am urmat visul sa devin "sobolan de tastatura", IT-ist, din fericire am facut asta destul de devreme pentru perioada aia (pe la 17 ani) si nu regret absolut nimic.

    Lasati copiii sa exploreze, sa viseze, sa fie creativi, sa puna intrebari, sa fie curiosi. Lasati-i sa faca in viata ce vor ei si ce le place.
    • Like 0
  • Sper sa gaseasca pana la urma o gradinita mai relaxata.

    In Oradea, pe fiica mea am dus-o la o gradinita confesionala protestanta.
    A fost grozav.
    La varstsa de 3-4 ani putea participa la activitati de cate o jumatate de ora, cei foarte mici se jucau.
    Erau de mai multe varste copiii.
    Cei de 6 ani aveau o activitate de o ora.
    Era ideea ca cei mai mari sa fie frati mai mari pentru cei mai mici, sa se ajute.

    Mi-a placut faptul ca atunci cand le-am spus ca noi vom mai lipsi unele zile, (toti verisorii ne sunt in alt oras) coordonatoarea mi-a spus ca nu e o problema, din partea lor, putea lipsi toata luna, doar sa platim taxa (care a fost de 120 ron pe luna) . - program scurt.
    Aveau tot felul de activitati comune parinti copii, discutii...

    Succes!
    • Like 2
  • Îmi permit să spun că, in prezent educația este o necunoscută pentru cea mai mare parte, indiferent de studii și funcții. De la generația "cu cheia de gât" nu se mai face educație. Au dispărut "cei șapte ani de acasă". A dispărut respectul față de cel pus să-ți predea primele noțiuni călăuzitoare, a dispărut respectul față de proprii părinți, a dispărut respectul față de autoeducația prin culturalizare. A apărut noțiunea de a-l " crește liber". Dar cum poți lăsa "liber" (de capul lui) un individ care s-a născut tabula rasa? Nu trebuie să-l îndrumi, să-i dezvolți discernământul? Cum poți face asta dacă, atunci când ii explici ceva EL are chef să "experimenteze" cu totul altceva? Oare nu trebuie să capete noțiunea de societate și de respect față de semeni, față de părinți, față de dascăli? Fata de adevăratele valori, față de cultura universală. Credeți că înaintașii noștri au avut "libertatea" de a face, oricând, ce le-a trăsnit prin minte? Cum a evoluat civilizația? Nu, respectul față de alții, ascultarea sfaturilor nu te fac "cățeluș". Educația este esențială pentru specia umană. Din păcate a devenit desuetă, ironizată. Pentru susținătorii anumitor idei din respectivul articol: vă place comportamentul marii majorități a indivizilor, vă plac preocupările lor? Știți foarte bine ce vreau să spun.
    • Like 2
    • @ Zugravu Mircea
      Aloo domnu', aprindeti becul. Ce notiuni despre societate si valori universale sa invete copilul la 3 ani
      • Like 2
    • @ Zugravu Mircea
      Exagerati!Copiii nu sunt indivizi,iar respectul se castiga."Valorile" zilelor noastre nu pot fi si nu trebuie respectate.
      • Like 0
    • @ Alexandru Teodorescu
      "Becul" este "stins" in cazul dv. Ați auzit de cei "șapte ani de acasă"? Sau considerați că este desuet! Vă uitați, zilnic, in jur, auziți, ce comportament și limbaj, indiferent de sex, au " tinerii liberi"?! Vă place? Îi vedeți, in timpul orelor de curs pe băncile din parcuri sau din fața blocurilor ce preocupări au, ce consumă, cum se manifestă, verbal sau gestic, ce gusturi muzicale au? O să-mi spuneți, acum, ca "gusturile nu se discută". Dar se educă, se formează, se cultivă? Sunt multe de analizat.
      • Like 2
    • @ Delia Olaru
      Și eu și dv. și toți ceilalți suntem indivizi ai aceeași specii. Nu este nimic jignitor in cuvântul indivizi. "Respectul se câștigă", dar cum poți câștiga respectul in fața unor indivizi, da repet, care nu au discernământul format? Nu este de datoria părinților, dascălilor, adulților să formeze copii? O întrebare corectă ar fi: care părinți, care dascăli, care adulți? Sunt din ce in ce mai puțini care merită calitățile enumerate.
      • Like 2
    • @ Delia Olaru
      Valorile, fara ghilimele, adevărate trebuie oricând respectate. Nu m-am referit, atunci când am scris valori la "politicienii" actuali, poate trebuia și astă fără ghilimele?! la falsele vedete și vip-uri. Dacă nu vedeți chiar nicio valoare actuală atunci e trist, îmi "răcesc gura" degeaba. Dar in trecut recunoașteți vreo valoare?!
      • Like 2
  • are 3 ani, poate trebuie dat la gradinita pt cei de 2 ani, nu e nici -o nenorocire, un an 2 la scara unei vieti (80-90 de ani ft generatia lui, poate chiar 110)
    • Like 2
  • Revin, deoarece precedentul meu comentariu era pentru vârsta școlară.
    La 3 ani, mi se pare foarte dubios că acest copil n-a fost primit la 5 grădinițe PRIVATE, în urma unei „evaluări psihosomatice
    Mă mir că mamei nu i s-a ridicat un mare semn de întrebare (dacă doi oameni îți spun că ești beat, du-te și te culcă; dacă cinci îți spun același lucru, grăbește-te spre patul cel mai apropiat!)
    De ce n-a încercat mama cu el la o grădiniță de stat? Acolo nu are loc nicio pre-evaluare a copilului...
    • Like 2
    • @ Tom Dick N'Harry
      Mie mi se pare dubios ca la 3 ani ii invata tehnici de pictura "avansate". Hai sa facem performanta la gradi. I'd be like bitches, please...
      • Like 0
  • check icon
    Pana la descoperirea geniului nu uitati de cei 99% munca...sigur ca fiecare parinte isi viseaza copilul drept un viitor geniu,dar reveniti la normalitate.Periodic apar articole in care :o mamica suparata pe sistemul de educatie englez vrea sa revolutioneze educatia supusilor Majestatii Sale,se incearca importuri fortate de modele de invatamant tipice pentru tarile nordice,Japonia,...orice dar nu ceva original romanesc.Iar coordonatorii astia ce cauta specimene diferite de "turma" ar face bine sa incerce o reconversie profesionala.
    • Like 2
  • Mi-au luat 5 min sa ma hotarasc sa scriu pentru ca as vrea sa dau o perspectiva un pic diferita, poate o speranta in ochii mamicilor cu copii “ dificili”, nu de alta, dar am si eu acasa tot asa. Asta se intampla si in tari mai civilizate ca a noastra, de la care abem asteptari... dar am vazut cu ochii mei copii trimisi la psiholog, sau parinti chemati pentru ca trebuie sa existe acea discutie in care ti se spune ca copilul tau nu e ok. Sunt trimisi imediat la gradinite speciale sau la scoli pentru copii cu nevoi speciale. Am ascultat si eu un asemenea diacurs despre fetita mea, pentru ca viseaza la scoala cu ochii deschisi si pentru ca se uita pe gean la mate sau pentru ca refuza sa faca ceva ce i se impune. In 30 de minute am trecut de la panica la extaz si de la lacrimi la zambet.... ideea e ca nu sistemul e neaparat defe t ci noi ca parinti, care avem asteptari prea mari de la copii si pe care nu ii lasam sa fie originali, de frica.... eu sunt mandra de copii mei , chiar daca vizeaza cu ochii pe geam
    • Like 4
  • Crabu check icon
    Copil la 3 ani este lasat sa experimenteze si sa descopere lumea!!!!!!
    • Like 3


Îți recomandăm

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult