(Foto Guliver/Getty Images)
- Hai să citim, i-am spus Anei.
- Nu! Hai să ne jucăm „fața-ascunsea”...
Ne jucăm în aceleași trei camere ale noastre de multe seri și, deși sunt aceleași ascunzișuri, este o plăcere și o bucurie pentru ea.
- Facem piatră, hârtie, foarfecă! Cine câștigă de trei ori hotărăște ce facem!
A câștigat, ne-am jucat, eu am numărat, ea s-a ascuns, am găsit-o, după care i-am propus un joc mai serios:
- Gata, acum citim.
- Nu! Nu e corect! Doar o dată?
- Păi, o dată! Ce, ai spus de câte ori?
- Așa e, nu am spus. Atunci hai să citim un minut și gata. Și se pune că am citit, nu?!
Cam așa era. Mi-am dat seama că nu am stabilit deloc termenii. A câștigat ea, dar cât timp jucăm? Sau de câte ori? Și apoi ne apucăm de citit, dar cât timp citim? Cartea pe care o citeam se știa deja. Am început-o de două zile și ne hotărâsem deja să o terminăm pe aceea. Și totuși, ca să trecem la treabă, era de musai să stabilim niște lucruri. Ce vrea ea, ce vreau eu, când, cum, cât timp și care or fi condițiile, dacă or fi.
***
Adevărul este că viața noastră și relațiile noastre sunt precum un joc. Deși pare ciudat la prima vedere, este important să stabilim regulile jocului ăsta. O dată noi cu noi înșine, apoi noi în relația cu ceilalți. Pentru că altfel ne facem jocurile inconștiente și ne trezim într-o zi că ne spunem „Parcă nu așa trebuia să fie. Nu așa am stabilit!” Dar, de fapt, nu am stabilit nimic, ci am avut doar așteptări și presupuneri despre celălalt, despre relație. Ne trezim că facem parte dintr-un sistem care nu funcționează și ne întrebăm de ce. Dăm vina pe celălalt că nu a înțeles.
Comunicarea directă și clară este un lucru pe care nu îl facem de foarte multe ori în viața noastră în comunicarea cu ceilalți și chiar și cu noi înșine, și ne afectează la un momentat calitatea relațiilor și a vieții în sine. Fie că este vorba de relația cu colegii, mama, tata, șeful, iubitul sau copilul. Fie că este vorba de noi și ce vrem noi cu adevărat. Cu toții ne dorim să fim înțeleși. Atunci când lucrurile nu sunt stabilite clar și concret, rămâne loc de interpretări și evident că fiecare dintre noi își imaginează lucrurile într-un fel. Nici măcar nu ne dăm seama în mod conștient, pentru că presupunerile vin din felul nostru de a gândi și de a fi, din modul inconștient de a face și de a reacționa.
Și așa ajungem la neînțelegeri, certuri, frustrări și jocuri de ping-pong de genul „tu ai spus așa”, „ba nu, nu am spus asta”, „tu nu ai înțeles ce voiam să spun”, „păi nu ești atent când vorbesc cu tine”. Ba chiar simțim câteodată că nu vorbim aceeași limbă cu interlocutorul nostru.
Când ajungem să nu mai vorbim aceeași limbă cu celălalt, cred că ar trebui să ne oprim puțin din alergat: „Ok, hai să vedem. Cât de des mi se întâmplă asta? Și în relație cu cine?” Pentru că, probabil, nu ți se întâmplă doar cu șeful, ci și cu iubitul. Nu ți se întâmplă doar cu prietenii, ci și cu părinții. Suntem parte a unui sistem și, dacă ți se întâmplă la locul de muncă, există o mare probabilitate să ți se întâmple și acasă. Important este să te oprești și să te uiți cu sinceritate la tine.
Vă supun atenției mai jos câteva instrumente care țin de comunicarea directă, pe care le puteți folosi pentru ca să fiți înțeleși mai bine, pentru ca să vă asigurați, în același timp, că ați înțeles bine ceea ce vi s-a comunicat și ca să evitați explicațiile și neînțelegerile ce pot apărea ulterior. Ca orice abilitate nouă, se învață prin practică.
Stabilește clar regulile!
Cele mai mari conflicte se nasc din cele mai mici întâmplări. Asigură-te că înainte de a te apuca de treabă, fie că este un simplu joc de-a v-ați-ascunsea sau începutul unei noi relații, ai stabilit clar lucrurile care sunt cele mai importante pentru tine. Nu te supăra dacă iubitul tău îți face cadou o minunată excursie cu cortul în mijlocul naturii dacă tu nu i-ai spus clar că tu vrei să mergi numai la hoteluri de 5 stele. Sau măcar să ai o baie oriunde te duci...
Dă detalii!
Chiar și cele mai mici detalii, care pentru tine pot fi subînțelese, evidente chiar, pentru celălalt sunt importante să le primescă. În felul ăsta, știe ce așteptări ai și nu își dă cu presupusul. Lucrurile devin astfel mult mai clare și rămâne mult mai puțin loc de interpretări.
Asigură-te că ai înțeles și că te-ai făcut înțeles
Parafrazarea (repetarea a ceea ce a spus celălalt, cu cuvintele lui) ajută mult la acest lucru. Și te poate ajuta nu numai pe tine, dar și pe celălalt. Câteodată să „auzi” de la altcineva ceea ce tocmai ai spus îți poate aduce mult mai multă claritate, ba chiar și unele surprize. De multe ori spunem că am înțeles, când de fapt, jumătate din elemente le-am presupus, fără ca nici măcar să ne dăm seama.
Spune direct!
Comunicarea directă este despre a fi direct. Ai ceva de spus, spune-o! Este ceva ce ți-e neclar? Spune-o! Este ceva cu care nu te simți confortabil? Spune-o! De multe ori ne imaginăm că celălat își dă seama cumva –poate are un scanner de citire a minții sau măcar de măsurat emoțiile. Și avem de multe ori surpriza, neplăcută ce-i drept, că de fapt nu s-a prins. Și când am strâns mai multe izbucnim. Și, din nou, suntem neînțeleși.
Nu contează numai ce spui, ci mai ales cum o spui
Nu numai tu vrei să fii înțeles și acceptat. Și omul din fața ta vrea cam același lucru. Acceptă ceea ce spune, chiar dacă nu ești de acord. Apoi spune-ți părerea. Pot exista un număr infinit de păreri asupra aceluiași lucru, fără ca vreuna să fie greșită. Este vorba despre viziunea pe care, fiecare dintre noi, o are asupra lumii.
Și nu uita, pentru că sistemul vieții noastre este unul dinamic, lucrurile se schimbă. Și pentru fiecare joc poți oricând inventa reguli noi, atâta timp cât toți participanții la joc le-au luat la cunoștință. Iar regulile pot fi și ele negociate Așa că, cu fiecare schimbare, e nevoie de ajustări. Acel fine-tuning, pe care, de fapt, îl facem zi de zi vieții noastre. Spor la joacă!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Viata nu poate fi oprita ca un joc si sa analizezi chestii din ea luate separat. Nu e nici un joc PC la care sa dai Still si nici o corporatie in care exista un angajat special pentru sarcina asta.
Algoritmul ala din 5 pasi nu poate fi aplicat intr-o viata adevarata. Niciunul din puncte nu poate fi tratat izolat, fara a avea repercusiuni asupra celorlalte.
Da, este de cautat un echilibru, dar nu te astepta nicicum ca acel echilibru sa fie unul perfect. Va fi un compromis inestetic care va mentine totusi relatia, de oricare fel ar fi ea, in picioare, clatinandu-se.
Ar trebui sa existe un factor extern care sa primeze afectiv, diminuand astfel importanta celorlati factori si mentinand echilibrul in ciuda unei logici reci.