Asistenta șefă ascunde „semne” pe butoane, pe monitoare, pe canturile dulapurilor mobile din sala de operație. Vrea să verifice cât de bine s-a făcut curățenia și dezinfecția. Dacă nu cureți și nu dezinfectezi bine în locurile respective, „semnele” rămân. La fel și germenii. Când stingi lumina, și cu ajutorul unui mic dispozitiv - luminometru -, în locul unde nu ai frecat se observă „probele”. „Ne-a arătat semnele. <<Uite, aici ți-a scăpat și nu ai curățat>>”.
În Italia se merge foarte mult pe prevenție. O infecție nosocomială este greu de gestionat.
„E la fel precum incendiul din Canada. Greu de eradicat. Infecțiile nosocomiale sunt foarte periculoase”, îmi povestește Camelia I. o româncă plecată de 15 ani în Italia, unde lucrează ca asistentă într-un spital pe lângă Brescia. Spitalul are șapte săli de operații.
„Nu te poți mișca fără proceduri”
- Lucrezi de 15 ani în Italia ca asistentă. Povestește-ne ce proceduri sunt în spitalele în care ai lucrat.
- Fiecare produs pe care îl utilizezi în dezinfectarea instrumentarului trebuie să aibă un prospect, ca la medicamente, o anumită concentrație. O dată pe an vine un control pentru certificarea spitalului. Se iau probe biologice, probe de pe chiuvete, pereți, de pe clanțe, de peste tot. Cam de un an a fost introdusă o nouă metodă de verificare în ce privește curățenia și dezinfectarea. În sala de operații asistentele curăță și dulapurile care sunt utilizate în timpul unei zile. Dulapurile nu sunt fixe, ele sunt scoase și dezinfectate în fiecare zi. În sala de operații se poate igieniza mult mai bine așa. În România, acum 15 ani, când lucram într-un spital, țin minte că în sala de operații erau dulapuri fixe.
- Vorbeai de o procedură pentru verificarea igienei în spital. În ce constă?
- Asistenta șefă pune semne, probe, fără ca noi să știm, ca să vadă cât de bine s-a făcut iginienizarea. Le pune în diferite locuri, pe monitoare, pe aparatura de intubare, pe dulăpioare, pe butoane, pe canturi. Acestea nu se văd. Dacă nu cureți acolo, semnele rămân. Cu ochiul liber sunt destul de greu de identificat. Când stinge lumina, se vede locul unde nu ai frecat, acolo au rămas acele urme. Ne-a arătat semnele. „Uite, aici ți-a scăpat și nu ai curățat”.
- Ai auzit de cazuri de infecții nosocomiale în spitalul unde lucrezi? Cum se procedează în astfel de situații?
- Se merge foarte mult pe prevenție. O infecție nosocomială este greu de gestionat. E la fel precum incendiul din Canada. Sunt greu de eradicat. Sunt foarte periculoase. În spital, o dată la trei luni vine un specialist din afară, de la o firmă specializată, și ia probe de pe mânere, uși, chiuvete. Nu am auzit de rezultate să iasă prost. Am fost șefă la sterilizare. Toate controalele care veneau mă luau la puricat din cap până în picioare, cum s-ar spune. Pe proceduri. Nu te poți mișca fără proceduri. Uniformele noastre nu le luăm acasă. Sunt spălate la spital. În fiecare dimineață găsim uniformele curate. La fel și papucii din plastic.
Programul de lucru la spital al Cameliei este de luni până vineri, între 8.00 și 15.30. Sâmbăta și duminica nu lucrează. În fiecare lună are două săptămâni de „permanență la domiciliu”, adică poate fi solicitată la orice oră din zi și din noapte în cazul unor urgențe. Acele ore sunt plătite suplimentar. Cam de două-trei ori pe săptămână este sunată să meargă la spital pentru urgențe.
- Este vreo întâmplare care te-a impresionat atunci când ai fost sunată noaptea, să te prezinți la spital?
- Am fost chemată într-o noapte la spital pentru o urgență. Am întrebat despre ce caz este vorba și mi s-a spus că este un anevrism de aortă abdominală. Se rupsese. Eu locuiesc la 11 kilometri de spital. Țin minte că am plecat în papucii de casă. Am ajuns la spital în 10 minute. Pacientul, un bărbat cam la 70 de ani. Erau de gardă doi medici chirurgi, unul din ei nu ajunsese încă. Nici colega mea asistentă nu ajunsese. Am intrat în operație alături de chirurg. Am avut foarte mari emoții. Pacientul a făcut stop cardiac de două ori în timpul operației. I-am făcut masaj cardiac. Operația a durat trei ore. Între timp a ajuns și cel de-al doilea chirurg. Bărbatul a fost salvat. Este unul dintre cazurile care m-au impresionat.
În spitalul unde muncește Camelia lucrează 20-30 de românce, toate asistente. Sunt foarte apreciate. Lucrează în secții precum terapie intensivă, cardiochirurgie. Venitul lunar al unei asistente cu vechime, cu tot cu orele suplimentare, ajunge la 1.800-2.000 de euro.
Fără plic la doctor, fără flori la profesori
- În Italia există celebrul plic pentru doctori?
- Nu. Un medic tânăr, cam la 35 de ani, la un moment dat ne-a citit într-o pauză o scrisoare pe care o primise de la un pacient pe care îl operase cu succes. Era tare mândru că omul acela îi scrisese un bilet drept mulțumire. Îi adresa cuvinte frumoase, iar doctorul era tare fericit. Nu există plicul. Nici flori, nimic. Nici elevii nu duc flori nici măcar în prima zi de școală. Mama mea, care era în vizită pe la mine odată, mă întreba contrariată, atunci când mă pregăteam să mă duc cu copilul mic la pediatru, pentru vaccin sau pentru altceva: „Cum, mamă, să nu îi dai nimic domnului doctor?” Soțul meu a avut o operație de menisc și una de apendicită. Spitalul unde s-a operat este deținut de o mare companie, care deține mai multe spitale în Italia. Nu l-a costat nimic. Nu a dus niciun buchet de flori.
Reprezentanții medicali
- Care este relația cu reprezentanții medicali?
- Spitalul face licitații pentru a alege furnizorii, inclusiv cei pentru câmpuri sterile și halate. De exemplu, înainte ca spitalul să ia un alt furnizor de halate, noi asistentele am purtat noile halate, pentru probă, timp de o săptămână. A venit reprezentantul medical în pauza de prânz și ne-a dat chestionare de completat. Noi trebuia să răspundem la mai multe întrebări legate de noile halate. La sfârșit am semnat chestionarele cu nume și prenume, am pus observațiile noastre, ce ar mai fi nevoie, ce nu ne-a convenit, ce modificări ar trebui aduse. Apoi a fost luată o decizie, după ce s-a ținut cont de rezultatele din chestionare.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Eu personal nu cred ca se va schimba ceva in sistemul medical romanesc pana nu se va schimba atitudinea la cel mai inalt nivel, pornind de la Primul Ministru,(oricine va fi in viitor), Ministerul Sanatatii, directorii de spitale. In acest moment, numai "cu bata" cum se spune, se poate schimba in special atitudinea cadrelor medii din policlinici si spitale. Cand li se va taia zdravan din salariu pentru nerspectarea regulilor de igiena, pentru tratarea neprofesionala a pacientilor, cand in cele din urma vor fi concediati, atunci, de frica, se vor schimba. Cati "sefi" in spitale fac in fiecare dimineata o inspectie pe coridoare, saloane, bai, wc-uri? Directorii spitalelor ar trebui sa interzica categoric luarea de mita! De la ei trebuie sa porneasca. Se va intampla? Nu cred, pentru ca si ei, nu toti, dar cei mai multi, iau mita.