„Am fost unul dintre ei”. Adevărul pur și dur despre „olimpicii noștri”

Foto: Facebook Petru Trâmbițaș

Când eram în clasa a 4-a și am început să joc baschet într-o echipă, eram destul de slab și mă întrebam ce îi face pe unii să fie buni și să aibă succes și pe alții să rămână la un nivel scăzut. Această întrebare a continuat să mă preocupe din ce în ce mai mult pe măsură ce am crescut. În cazul baschetului, secretul era să joci cât mai mult în timpul liber și, atunci când joci, să joci cu oameni mai buni, iar această strategie s-a dovedit corectă în timp și în alte domenii.

În liceu am început să merg la olimpiade de informatică și am continuat să urmăresc ce îi împiedica pe unii dintre elevii promițători, care munceau mult, să obțină rezultate, pe când alții „apăruți peste noapte” ajungeau la rezultate remarcabile. Pe lângă factorii tehnici și cei care țineau de muncă, intervenea și factorul social. Majoritatea celor calificați la faza națională erau foarte muncitori și rezolvau sute de probleme pentru a se califica. Totuși, începând din clasele mai mari, era o diferență imensă între primii 10 sau 20 și restul lumii. Am observat că între ei era o relație puțin ciudată, un amestec de prietenie, colaborare și competitivitate. Adesea discutau probleme între ei și făceau schimb de informații. Mai mult, cei mai buni dintre ei intrau în lotul național unde se consolidau și mai mult aceste legături.

În general, cei care nu erau foarte pregătiți la început, dar reușeau să se împrietenească cu cei din top, ajungeau să fie și ei buni în decurs de un an. Totuși acest lucru nu era foarte ușor, întrucât cei buni preferau să discute cu alții care aveau rezultate bune și nu își făceau timp să explice lucruri care lor li se păreau de bază. Până la urmă, ca începător, te găseai într-un cerc vicios: ca să ajungi să discuți cu cei din top trebuia să fii în top, dar ca să ajungi în top, aveai nevoie să discuți probleme grele și să afli trucuri de la cei din top.

Ca să spargi acest cerc vicios, trebuia fie să te naști într-un centru puternic din țară unde să fii coleg cu unii dintre cei buni, fie să iei meditații în privat de la un profesor specializat în pregătirea pentru concursuri. Primul lucru era aproape imposibil de schimbat, iar profesorii specializați, foarte puțini la număr, erau de cele mai multe ori ocupați cu pregătirea celor din top.

Chiar dacă accesul la informație este liber și oricine putea să învețe de pe internet lucrurile de care avea nevoie pentru olimpiadă, în practică lucrul acesta era foarte greu. Informația de pe internet nu era grupată sau sortată după vreo dificultate, așa că de cele mai multe ori nu știai de unde să începi sau cu ce să continui ca să devii mai bun. Un lucru descurajator era faptul că niciodată nu știai dacă lucrezi problemele potrivite. Practic, chiar dacă lucrai foarte mult, nu puteai avea siguranța că vei ajunge sus.

Am avut mare noroc cu un vecin de bloc care a fost la olimpiade și am aflat despre aceste lucruri relativ devreme. Cu toate acestea, la început am fost sceptic. Fiind elev la unul din liceele de vârf de la mine din oraș, m-am bazat pe îndrumarea pe care o primeam din partea profesorilor de la clasă, convins că ei știu cel mai bine în ce fel trebuie să mă pregătesc. De abia când am luat 0 puncte în prima zi de națională din clasa a 9-a i-am dat dreptate vecinului meu și am început să-mi caut un profesor.

Căutarea nu a fost una ușoară, deoarece cei mai buni dintre profesorii care făceau pregătire pentru olimpiadă nu mai aveau locuri sau nu doreau să mă ia pentru că nu eram suficient de bun. La acest moment am avut din nou noroc, cu mama, care este profesoară la Facultatea de Matematica și Informatică. Ea a reușit să găsească un student care fusese în lotul național în liceu și care era dispus să facă pregătire cu mine. După ce am început pregătirile, lucrurile au intrat în linie dreaptă și am început să obțin rezultate din ce în ce mai bune. Rezultatele mi-au permis să am profesori din ce în ce mai buni și să mă împrietenesc cu o parte dintre oamenii de top din comunitate.

Totuși nu cred că am reușit să „iert” niciodată sistemul pentru lipsa de oportunități pe care am avut-o la început. Deși atunci am simțit că am lucrat cel mai mult, rezultatele mele au fost cele mai slabe. Sunt sigur că, dacă nu aș fi avut noroc pe parcurs, nici nu aș fi îndrăznit să visez la unele rezultate pe care le-am obținut. Încă mă enervează faptul că în România se irosește extrem de mult talent și muncă din cauza lipsei unor mentori care să-i îndrume pe cei pasionați și dornici de muncă.

Pentru a găsi o rezolvare acestei probleme, am înființat Learnhouse cu scopul de a face meditații la informatică pentru olimpiadă. Am reușit să strângem o parte dintre cei mai buni oameni din țară pentru a face pregătire cu elevii doritori de performanță. Săptămânal le arătăm probleme și le explicăm noțiuni de care au nevoie pentru a obține rezultate bune și îi ajutăm să-și dezvolte gândirea și să ajungă programatori de top. Pe lângă partea de predare lucrăm la formarea unei comunități unde elevii să își facă prieteni cu pasiuni comune, prieteni cu care să schimbe idei și să se ajute reciproc. Pentru cei care nu sunt din Cluj, am creat un grup de Facebook unde fiecare poate să întrebe de fiecare dată când se blochează la o problemă, să ceară sfaturi și unde se anunță toate concursurile online la care merită participat.

Anul acesta am avut peste 10 elevi calificați la Olimpiada Națională de Informatică, mulți dintre ei obținând și medalii. George, unul dintre elevii noștri, a obținut medalia de argint la olimpiada europeană de informatică pentru juniori. Deseori atunci când nu se pregătește, George îi ajută pe colegii lui să se pregătească și astfel transmite cunoștințele pe care le-a acumulat mai departe. Cu fiecare elev care devine mentor pentru cei mai mici, ajungem să ajutăm tot mai mulți elevi și în acest fel tot mai mulți elevi beneficiază de o buna pregătire.

Pe lângă cererile pentru pregătirea de olimpiadă, am început să avem tot mai multe cereri de la elevi, dar și de la persoane care au terminat liceul, care doreau să învețe să programeze de la 0. Având foarte multe cereri, ne-am dat seama că nu avem cum să ajutăm pe toată lumea. Dacă vrei să înveți să programezi singur, e mai greu chiar decât să te pregătești pentru olimpiadă pentru că e ca și cum ai învăța o limbă străină fără să știi nici un cuvânt. Atunci când te hotărăști să înveți programare, primul obstacol de care te lovești e faptul că există mai multe „limbi”. Dacă te-ai născut în România, poți să înveți română pentru a vorbi cu cei din jurul tău. Totuși dacă ai fi învățat engleză, te-ai fi descurcat și în România, dar și în mare parte dintre țările lumii.

Chiar dacă resursele de pe internet sunt foarte multe, este aproape imposibil să îți dai seama care dintre ele sunt bune atunci când nu te pricepi. Dacă ești foarte perseverent și harnic, ajungi să cauți printre zeci de articole până reușești să înțelegi principiile programării și chiar și după aceea rămâi cu aceeași problemă a lipsei de informație organizată. În general nu se întâmplă așa și după câteva articole te descurajezi și ajungi să zici că programarea nu este pentru tine.

Dacă pentru olimpiadă sunt câteva sute de elevi care vor să se pregătească, în țară sunt zeci de mii de oameni care vor să învețe să programeze. Pentru a-i ajuta, am creat Wellcode unde oricine poate să învețe programare în C++ de la 0. Limbajul C++ este „limba engleză” a programării și, chiar dacă este mai greu de învățat la început, îți permite să ajungi un programator de top și să înveți alte limbaje mult mai ușor. La fel ca și în cazul Learnhouse, am pus accentul pe comunitate și îi încurajăm pe utilizatori să discute între ei. Până acum am strâns 13000 de utilizatori, aceștia lăsând peste 1000 de comentarii. Zilnic intrăm pe site unde îi ajutăm pe cei care se blochează și lansăm câte un video aproape săptămânal pe canalul de Youtube, video prin care încercăm să-i încurajăm pe utilizatorii noștri.

Chiar dacă sistemul (de învățământ) românesc nu ne oferă prea multe oportunități, ce putem face noi e să creăm comunități puternice, în care fiecare să îi ajute pe ceilalți să devină mai buni. Astfel, putem ridica nivelul de pregătire din România și să formăm specialiștii de care avem nevoie pentru a ajunge o țară dezvoltată.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp